2,375 matches
-
prinsoarea cu Metafora. EMIL BRUMARU UN ELEGIAC "GIOCOSO" Cu originalul Emil Brumaru intra în literatură (în 1970) un nonconformist structural. Nu primele lui Versuri în partitură neoromantică îl reprezentau; practicant al răsturnărilor, tentat de grotesc și fantastic, de substituiri și caricatură, poetul ieșean se lăsa condus de un demon interior care, stimulându-l, îl îndrepta sistematic spre parodie. Iată-l așa dar amuzându-se cu clătinarea formelor și silogismelor consacrate, ispitit de îngroșarea liniilor și inițiind în aria lucrurilor mărunte totdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
invadarea Libanului în 1982. Iar acest tip de manipulare continuă să impregneze o anumită retorică antiisraeliană, mai ales în ultimii ani în Iran, o țară care s-a remarcat în chip sinistru în 2006, când a organizat un concurs de caricaturi pe tema Holocaustului, apoi un "colocviu" negaționist. Victimizarea în expresia ei politică și colectivă compensează înfrângerea universalului. Acest cult nu este numai apanajul Israelului și al evreilor. El este în mod regulat celebrat de presa arabă, printre care postul de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
facem cu omul? După Darwin, se adaptează. Dar omul lui Darwin trebuia să se adapteze la evoluțiile naturii, nu ale tehnologiei. Mai mult, unii consideră că sufletele noastre nu se vor adapta niciodată actualelor evoluții tehnologice. Am impresia că livrăm caricaturi pe post de ilustrații. Sufletul omului este inefabil, nici o tehnologie nu se va ridica vreodată la altitudinea sa, chiar dacă, într-adevăr, tendința faptică a epocii coduce tocmai la forțarea cu mijloace exagerate a metamorfozei. Se exagerează cu aceste exagerări, decalaje
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
-i cerceteze fața alienată și, odată cu ea, forțele obiective ce determină existența individuală pînă în zonele ei cele mai intime" (Minima moralia, p. 21). Prin urmare, viața nu este decît un epifenomen retrogradat al producției, consumul nu e decît o caricatură a vieții adevărate care acoperă însă monstruozitatea producției absolute. Acești autori sunt filosofi remarcabili, dar din punct de vedere economic importanța lor este redusă. Spre pildă, Jurgen Habermas, despre care dl. Andrei Marga a scris o excelentă monografie (Filosofia lui
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
diferențieri din interiorul lumii adulte, istorice și umane. Dar unde anume a văzut cineva eradicarea criteriilor și a diferențelor? Pentru că individul care funcționează în regim infantofil știe totuși că există o mică diferență între principiul ludic și principiul realității! Ce caricatură a judecății să iei partea drept întreg, jocul drept viață, consumul drept existență! Neoadultul care se defulează la Euro Disney nu se întoarce de-a binelea în copilărie, el se amuză să se infantilizeze, să suspende realul într-un spațiu-timp
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de Sudxe "Africa de Sud", și luptă împotriva practicării unor salarii disproporționat de mici, a încurajării pierderii calificărilor și a altor asemenea tactici ale corporațiilor transnaționale (Wardxe "Ward, K.", Pylexe "Pyle, J.L.", 1995). Imaginea femeii muncitoare pasive este așadar nu doar o caricatură ideologică, ci și o ilustrare a contradicțiilor globalizării. Femeile sunt angajații preferați ai fabricilor globale, pentru că se presupune că ele sunt mai pasive și se organizează mai greu în uniuni sindicale. Însă experiența exploatării practicate de aceste fabrici este un
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
leul” neînfricat care își câștigase pe merit faima doborând un leu adevărat și smulgându-i inima, întruchipează luptătorul viteaz, eroul autentic; față de el, ducele de Austria, cu veșmântul lui croit dintr-o blană de leu, nu este decât o biată caricatură. În ultimul act, regelui i se cere să nu îndure umilința unor tratative cu trimisul Papei, ci să fie „strălucitor ca Marte, zeul războiului”. Iar când, în cele din urmă, Ioan va accepta să înfrunte vrăjmașul, el va deveni într-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
amenințare pentru echilibrul narcisiac datorită acestei fragilități potențiale. Adolescentul oscilează fără întrerupere între o dorință devorantă de obiecte și o nevoie protectoare de a-și afirma totala sa autonomie și absența trebuinței. Imaginile anorexiei mentale sau ale bulimiei nervoase reprezintă caricaturi ale acestor tendințe. Blos vorbea despre „foamea de obiecte” din perioada adolescenței: adolescentul are într-adevăr nevoie să absoarbă obiecte, adică să găsească identificări, să stabilească relații de dorință, să interiorizeze investiții multiple. Atunci când identificările primare au oferit narcisismului un
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
-i servi, dar, de fapt, cel mai adesea îi deservesc. Paradoxal, eu aș spune că Diogene nu era cinic, nici Aristip hedonist, dacă ne limităm la neînțelegerile și aproximările asociate cel mai adesea cuvintelor și numelor proprii reduse la niște caricaturi. Astfel încât greșesc cei care-i cantonează pe Diogene și pe Aristip în rolul de mici socratici, sau chiar de socratici minori. Ca și Socrate, și în aceeași măsură ca el, cei doi concentrează o putere de foc considerabilă dacă sunt
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
reputație a hedonistului (ieri ca și astăzi) face din el un personaj cusurgiu, afemeiat, mâncău, băutor, amoral, imoral, necumpătat, trăind plăcerea fără amestecul conștiinței, asemenea unui animal lipsit de orice simț moral și de orice considerație pentru aproapele său. Această caricatură îi amuză pe cei care vor să se dispenseze astfel de o analiză, de o critică și de un real efort de reflecție asupra unui corpus căruia îi refuză până și dreptul de a fi așa ceva. Pe scena socratică se
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
se schimbă cu timpul: ceea ce afirmă Diogene Laertios la trei secole după Hristos diferă uneori de fragmentele din doxologia stoică - din Cicero îndeosebi - ori din patrologia greacă sau latină: Lactanțiu, Grigore din Nazianz și Augustin însuși practică în mod intenționat caricatura: ei îl recuză pe Aristip în totalitatea lui, ca vinovat de a fi un magistru într-ale plăcerii pentru prea mulți oameni de pe acest pământ, apoi de a fi justificat și legitimat dezmățul, luxura, viciul animalic și grosier. Lipsesc nuanțele
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
dintre filosofii hedoniști ai Antichității, contemporani cu Platon sau anteriori lui, a susținut această teză a rutului animal pentru a califica excelența plăcerii? Nimeni în afară de polemiștii preocupați să evite lectura textelor și examinarea argumentelor demne de acest nume. 3 Dincolo de caricatură. Platon forțează nota, și o știe. Boxer, luptător și polemist de rea-credință, aici ca și în altă parte, el caricaturizează poziții filosofice pe care le cunoaște pentru a evita să le critice în mod serios și nu le dă interlocutorilor
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sau al lui Gorgias, figuri istorice confirmate înrolate în teatralizarea platoniciană? Nu vom ști niciodată de ce Democrit materialistul și Aristip hedonistul, cei doi mari dușmani teoretici ai lui Platon, nu figurează nicăieri în operă ca interlocutori credibili... Închiși în această caricatură, cei doi hedoniști de paie - Philebos și Protarh - nu merită, evident, nicio clipă de osteneală... Dacă trebuie să suporte reproșul de a fi celebrat animalul ca model filosofic, dacă trebuie să rămână muți în fața abilității dialectice și pline de viclenie
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
artificiale și facultative, și totuși bogate în potențialități hedoniste. Epicuriene chiar: a restaura o ordine, a crea o armonie, a construi o seninătate, a-ți desăvârși ataraxia... 10 Plăcerea hedonismului ascetic. Plăcerea austeră a lui Epicur lasă mult în urmă caricaturile. El însuși a avut grijă să precizeze tot ce separă această definiție a plăcerii ca produs al ascezei de abandonul grosier în lumea satisfacțiilor animalice și triviale. Cum a putut deveni contrasensul adevăr până într-acolo încât dicționarul să cauționeze
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu caltaboși și cârnați, Priapii din aluat dulce, vinul de Falerne băut din cupe de argint masiv, totul încoronat, în final, de întrebuințarea unor penisuri artificiale confecționate din piele și frecate cu piper măcinat și urzică pisată, ca în Satyricon. Caricatura discipolilor lui Epicur care se dedau la ospețe și dezmățuri gen Trimalchio, în care erai obligat să vomiți ca s-o poți lua apoi de la capăt cu îndestularea pântecelui, ne scutește să cercetăm mai îndeaproape: în Grădină, ca și la
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
continue drumul spre Grădină... 16 Un cuplu ataraxic. Aceste versuri faimoase și această condamnare a iubirii-pasiune sunt reținute cel mai adesea din Lucrețiu, considerându-se că ele reprezintă pur și simplu o desconsiderare a iubirii. Pentru a merge în sensul caricaturii obișnuite - Lucrețiu pesimist -, sunt ignorate cele câteva versuri care contrabalansează această incriminare radicală a patologiei amoroase în favoarea unei celebrări a iubirii sub altă formă, a cuplului ce trăiește o poveste în care se întoarce spatele dezlănțuirilor furioase ale pasiunii pentru
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
materialism canibal. 4) Plăceri care țin de a avea, plăceri care țin de a fi. Momentul al cincilea - Salvați prin polemică: trei muschetari hedoniști 139 VIII. Philebos și „viața fericită” 141 1) Luptător și dramaturg. 2) Hedonistul asasinat. 3) Dincolo de caricatură. 4) Un pamflet în costum de scenă. 5) Cotonogirea unui țap ispășitor. IX. Eudoxos și „obiectul dorinței pentru toți” 153 1) Un discipol heterodox al lui Platon. 2) Un platonician hedonist! 3) Slabă agoniseală în traista filosofică. X. Prodicos și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
racursiul din partea inferioară, după ce sfârșise de Întunecat umbra chiverei pe gât și pe ceafă. Accentua astfel aerul de duritate stoică al războinicului, tonurile lui reci În fața acelora calde, armonios gradate, ale trupului și chipului femeii, gestul resemnat, rigid aproape până la caricatura militară, al bărbatului supus regulamentelor. Păi, a șoptit iar pictorul de război, eu zic că nu există nici un bărbat pe care să-l fi ocolit propriu-i destin. Faulques Însuși știa mai bine decât oricine lucrul acesta. În plus, una
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
animale; antic; arde; are; argat; arhaic; arhaicul; arogant; aspru; asupritor; autoritate; averi; a avut; bani mulți; mulți bani; cu mulți bani; barbă; baston; bătrîn; Bibescu; bine; bir; bogați; bogății; boier; borcan; brînză; burtă mare; burtos; cal; cameră; Cantacuzino; capul; caracter; caricatură; carne; casă; cărturar; chiabur; cineva; cizme; clasă socială; cocoșar; coif; Colțescu; conducere; cowboy; crai; cruce; crud; Dan; darnic; demn; emoție; eu; Evul Mediu; exploatator; falnic; fals; flăcău; furt; grad; gros; hain; haină de blană; haine pompoase; hapsîn; înșelăciune; o întîmplare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); tristețe (2); adevăr; albicios; doar altfel; alții; Anca Zăvoranu; antipatic; antipatie; antisocial; arătare; artistic; ascuns; asimetric; asimetrie; aspect nepotrivit; baba cloanța; babă; babuin; bas; bărbat; bătrîn; bătrînă; bătrîni; bestia; bestial; bestie; bolnav; brad; bubă; bun; calvar; cap; caracteristică; caraghios; caricaturi; căpcăun; ce ești; chin; chipeș; ciment; cioplit; cîmp; coleg; complex; copilul; coș; coșuri; criticat; curiozitate; cuvînt; defecte; deficiență; deformat; degustare; depresie; desen; dezagreabil; dezgustat; dezinteres; diavol; disprețuitor; divers; drac; drumul; el; element; ereditate; estetica urîtului; nu există; fără expresivitate; exterior
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
vizuală a realitĂȚii" Gândiți-vă cum ați realiza un desen care să reprezinte lucrurile aflate. Uneori, panourile, chenarele, diagramele și alte lucruri de acest gen pot fi de ajutor în reprezentarea rezultatelor. Alteori, pot fi de ajutor schițele, desenele, imaginile, caricaturile sau analogiile. Anselm Strauss (1988) folosește tehnicile vizuale pentru a-i ajuta pe studenți să realizeze analizele calitative. Reprezentarea vizuală se dovedește a fi de ajutor atât în conceperea analizei, cât și mai târziu, atunci când se comunică rezultatele. Lăsați numerele
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
menită, de asemenea, să-i întrețină corpul în stare de funcționare. Așadar, alături de înot, de mersul pe bicicletă, ori de medicamentație, gimnastică și celelalte, scrisul și vorbăria. Un mijloc de a abandona angoasa și de a o transforma, demonic, în caricatură. Că nu mai găsește nici în scris un sens? Poate dintr-un motiv pe care-l invocase la un moment dat Eminescu în Icoană și privaz, text, de asemenea, de substanțială factură cioraniană. Oricum, scrisul este numai iluzia unei salvări
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mele. De atunci, n-am mai avut decât simulacre” (II, 304-305). Sunt însă numai supoziții. „N-o să știu niciodată cum eram cu adevărat acum patruzeci de ani!” (III, 216), exclamă. Totuși, cu simulacrele de-acum, bănuiește că nu-i decât caricatura celui din anii aceia îndepărtați, „de febră și de nebunie”. Așadar, bănuit că e un impostor, Cioran se denunță el însuși drept un „melc prefăcut” (II, 232). Îi blamează pe toți cei care trișează și își denunță, la rându-i
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
compatrioții mei mă dezamăgesc și mă irită; nu pot să-i suport. Nu ne place să ne vedem defectele în ceilalți. Cu cât îi frecventez, cu atât descopăr în ei tarele mele: în fiecare văd un reproș, un fel de caricatură a mea îngroșată” (I, 71). Altundeva, citim: „Îi detestăm pe toți cei care au aceleași defecte ca noi” (I, 125). La fel de adevărat este că, la Cioran, iubirea se transformă în ură. Iată: „Vai de scriitorul pe care l-am admirat
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
-i încearcă pe cei adunați în "Salon" nefiind decît o vană exasperare. O căutare ce duce spre niciunde și, oricum, nu spre un orizont al limpezirilor de conștiință. Cu strîngere de inimă, după clipa de amuzament, descoperi mai curînd o caricatură a detectării unui liman anume, trimițînd totul în caraghioslîc, în derizoriu. Să-i iei oare în rîs pe maniacii ăștia, să-i compătimești? O fi comică o existență distrusă, cu sensurile vraiște? Vinovăția, a cărei obsesie îi împunge pe ipochimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]