2,200 matches
-
Sociali, căreia a știut să-i confere o bază muncitorească și populară, dar alcătuindu-și și o clientelă de mici burghezi, meșteșugari, comercianți. Discursul său era antiliberal, anticapitalist, antisemit și ridica în slăvi ordinea medievală și corporațiile, fiind critic la adresa catolicismului conservator și a episcopilor. În această Austrie încă marcată de josephism care, de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, punea Biserica sub supravegherea foarte atentă a Statului, mișcarea lui Lueger a găsit la Roma simpatie și sprijin, însă cu recomandarea de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
acest antisemitism se fonda pe concepții religioase și nu pe principii biologice; Hitler admira, de asemenea, metodele politice ale primarului Vienei: talentul său de a manipula oamenii, demagogia lui, modul în care își asigura sprijinul din partea claselor mijlocii 19. Din catolicismul social, Partidul Social-Creștin, alături de alte partide social-creștine cehe, slovene sau poloneze, desprindea o anumită viziune asupra Imperiului, considerat ca fiind un Stat confederal fondat pe autonomia naționalităților. În diferite părți ale Imperiului au luat naștere mișcări creștin-democrate. În Galiția, preotul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Creștin, care, în ciuda concurenței din partea Partidului Național Catolic Conservator, a avut 17 deputați la Viena în 1907; în Slovacia, care fusese reatașată coroanei Ungariei, abatele Hlinka crease o mișcare nu creștin-democrată, ci naționalistă, menită să apere identitatea slovacă, identificată cu catolicismul, în fața riscurilor maghiarizării. Aceasta i-a adus cîteva necazuri cu Biserica (el a fost suspendat după o campanie electorală tumultoasă din 1906) și cu autoritățile, care l-au întemnițat timp de doi ani. În Ungaria, preotul Sándor Giesswein a fost
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
asociaționismul catolic. Fiind susținut de episcopul de Trento, Monseniorul Celestino Endrici, el a condus din 1905 ziarul La Voce cattolica (devenit în 1906 Il Trentino). În Spania, după eșecul programului Partidului Catolic al lui Alejandro Pidal y Mon între 1881-1882, catolicismul a rămas dominat de un tradiționalism autoritar, o nostalgie vie a carlismului, ce caracteriza majoritatea episcopilor și preoților fideli legitimității dinastice. Totuși, un puternic curent intransigent, ultramontan, care se proclama "integrist", se detașa de revendicările carliste. Acesta era reprezentat de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de fiul său Ramón, prin intermediul ziarului lor El Siglo Futuro. Ei visau la o "republică" catolică peste care să domnească Regele Cristos, simbol al Partido Integrista care a atras pe urmele sale cea mai mare parte a carlismului. Era un catolicism întors spre sine însuși, refuzînd categoric lumea modernă, și a cărui forță împiedica nașterea unui partid conservator care să accepte jocul electoral, votul universal fiind introdus abia în 1890. Începutul secolului XX a asistat la apariția inițiativelor care urmau să
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
datorie de credință. Au fost și voci care au susținut alte partide mai mult sau mai puțin reacționare, cum a făcut-o Uomo qualunque în 1946. Astăzi unitatea s-a destrămat odată cu formarea mai multor partide care se reclamă din catolicism și mai ales odată cu apariția Ligilor care iau ființă în regiunile puternic creștin-democrate din Nord, în ciuda amenințărilor episcopilor. Problema care se pune aici este aceea a fidelității față de credință (dar care credință?) în cadrul acțiunii concrete, unde regăsim dialectica dintre convingere
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
părintele Fink, fost deputat al Partidului de Centru, pentru Helmut Kohl; Monseniorul Bentzler, benedictin ca și Monseniorul Schuster, fost abate la Maria-Laach, episcop de Metz, care l-a făcut pe Robert Schuman să descopere thomismul; fratele Médard, figură importantă a catolicismului alsacian, conducătorul unui cămin de studenți catolici, pentru Pierre Pflimlin, despre care fostul primar al Strasbourgului scria: "Imediat după război, el a fost animatorul unui complot care viza să aducă în fruntea scenei politice oameni noi. Eu eram unul dintre
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
este puțin cam pretențioasă, iar problema prost pusă? De fapt, după cele mai multe opinii, aceste partide sînt confesionale. Ele sînt desemnate astfel de chiar originile lor în Biserica catolică și de mijloacele de apărare a drepturilor acesteia; de rădăcinile lor în catolicismul social; de zona lor de mijloc constituită din fascicole de organizații catolice cu funcții dintre cele mai diferite; de legăturile conducătorilor și militanților lor cu religia; de clientela electorală, de zonele de repartiție a voturilor care corespund cel mai adesea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
-ul german, care a vrut să se deosebească de partidul de centru (Zentrum) asociind grupările de catolici și protestanți. Această originalitate trebuie subliniată, fiindcă partidele creștine democrate, după cum s-a văzut, erau puternic marcate de originea lor legată de apărarea catolicismului, fiind cvasi absente în țările marcate de Reformă, ca țările scandinave sau Marea Britanie. Această deschidere avea loc într-o epocă în care ecumenismul nu era deloc la ordinea zilei. Ea era fructul atît al lungii experiențe a interconfesionalismului sindical cît
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
acestea, mai ales în ceea ce privește organizațiile sindicale muncitorești și rolul Statului. Și invers, ei s-au putut distanța față de anumite opțiuni. Evoluția critică privind cooperatismul, care a cunoscut o puternică dezvoltare în Quadragesimo anno, este un exemplu. Această idee care plăcea catolicismului a fost aplicată în regimurile autoritare și paternaliste de inspirație creștină, ca în cazul Austriei lui Dollfuss sau al Portugaliei lui Salazar, dar ea a fost susținută și de persoane ostile acestui tip de regim: criza anilor 1930 a dus
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și Arhiepiscopilor din 23 decembrie 1941, considerînd această Cartă "prea conformă cu doctrina socială a Bisericii pentru a nu strînge voturile tuturor catolicilor". După război, și după atîtea compromisuri, aceasta și-a pierdut creditul. Astfel, codul de la Malines, cartă a catolicismului social belgian, editat în 1927, refăcut în 1934 într-o manieră corporatistă, a fost reeditat în 1948 fără aceste teorii. Totuși, în funcție de teme și de țări, referința la magisteriul pontifical se face mai mult sau mai puțin amplu. În mod
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
amsablu de mijloace și nimic mai mult, într-un moment cînd sistemele "sclavagiste" totalitare se impuneau în Europa (tema a fost reluată după război în Omul și Statul, 1953), prioritatea moralei asupra politicii, a muncii asupra capitalului, mergînd pe linia catolicismului social. El critica fără milă "sistemul conformist" și vorbea de "dezordinea radicală", expresie apropiată de cea a "dezordinii stabilite" a lui Mounier. A doua jumătate a perioadei interbelice a fost marcată de repunerea în discuție a democrației parlamentare, așa cum funcționa
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
interpelat dur pe creștini: Esprit care susținea, nu fără anumite critici, guvernul lui Léon Blum, s-a angajat în favoarea Republicii Spaniole, realizînd o importantă muncă de informare pentru a combate ideea că războiul civil era un afront adus comunismului și catolicismului. După bombardamentul de la Guernica, Mounier scria în iunie 1937: Aproape că numai noi, cei din Franța, am dus o campanie continuă pentru a îndepărta pericolul unui război religios dus în colaborare cu generali francmasoni, cu maurii și hitleriștii fără de Dumnezeu
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
el era în căutarea unui răspuns spiritual la problemele vremii, iar păstrarea independenței era pentru el o cerință esențială. În primele luni ale guvernului de la Vichy, atunci cînd Revoluția națională se inspira mai ales din Acțiunea Franceză, dar și din catolicismul social și din personalismul antiliberal, a scos revista Esprit, împotriva părerii lui Étienne Borne. Revista a fost imediat interzisă, iar Mounier arestat la începutul anului 1942, dar episodul demonstrează distanțarea față de context, chiar dacă prima reacție a lui Maritain, Borne și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fluctuațiile moderate pînă la transformarea, prea deasă, în ultima și necuviincioasa remorcă a reacțiunii"11. Causticitatea față de cei care aleseseră acțiunea concretă în Cetate era dură, și totuși aceștia îl consideră unul dintre inspiratorii lor. Ei vedeau în el continuatorul catolicismului social, apărătorul persoanei și al comunității naturale, iar Esprit a fost pentru ei o hrană de neînlocuit. Filosofia persoanei, așa cum a prezentat-o Mounier, a schimbat total gîndirea politică creștină, iar repercusiunile ei s-au simțit și mai departe: Tadeusz
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Gîndirea sa a avut o cu atît mai mare influență cu cît, constrîns fiind de fascism la exil, mai întîi în Franța și Marea Britanie și apoi în Statele Unite, el a intrat în contact cu numeroși conducători creștin-democrați. Influența lui asupra catolicismului francez a fost foarte mare19. Viziunea lui asupra societății, a omului, a politicii se consolida printr-un număr considerabil de discursuri, articole, cărți, fără să mai punem la socoteală o imensă corespondență. De la faimosul discurs de la Caltagirone din 1905, la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
număr considerabil de discursuri, articole, cărți, fără să mai punem la socoteală o imensă corespondență. De la faimosul discurs de la Caltagirone din 1905, la discursul de la Congresul de la Torino al PPI în 1923, în care definea fascismul ca fiind incompatibil cu catolicismul, trecînd prin "Apelul către toți oamenii liberi și puternici" din 18 ianuarie 1919; de la nenumăratele articole din La Croce di Costantino din Caltagirone sau din Il Sole del Mezzogiorno publicat la Palermo, la ziare și reviste ca L'Aube, La
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
catolic, dar format de catolici, și propunea o Biserică eliberată de visul Statului creștin și un Stat care să fi renunțat la instrumentalizarea hegemonică a conștiinței religioase. Al doilea aspect important al filosofiei lui Sturzo este "popularismul democratic" care, fidel catolicismului social, propunea un stat organic și descentralizat și refuza liberalismul individualist; dar el a mers și mai departe, insistînd asupra democrației (în discursul său manifest din 1905, el s-a proclamat "democratico antico"), asupra libertăților civile și politice. Democrația poate
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sau publice, organizată sau susținută de puterile Statului". Cu mult înaintea lui Hannah Arendt, Sturzo analiza totalitarismul ca pe o expresie politică nouă, diferită de regimurile autoritare cunoscute pînă atunci. El îl identifica ca pe un sistem total incompatibil cu catolicismul, fiindcă se baza pe divinizarea Statului păgîn, pe violență, pe caracterul absolut dat națiunii, rasei, clasei, pe dorința de a schimba omul, de a crea "omul nou". Aportul lui Luigi Sturzo este cu atît mai important cu cît, contrar cazului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Axe programatice Așa cum nu există o ideologie creștin-democrată rigidă, nu există nici un program unic. Nici un partid creștin-democrat modern, pînă la Partidul Popular European, nu a funcționat fără un program, dar examinarea acestor programe dezvăluie deosebiri și evoluții. Unele opțiuni dragi catolicismului social, cum ar fi corporatismul, pe care totuși Quadragesimo anno l-a susținut mult timp, au fost abandonate puțin cîte puțin. Alte opțiuni, înscrise timp îndelungat în programe, au rămas literă moartă. Așa a fost cazul votului familial, încă prezent
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
opțiuni majore: democrația, organizarea comunitară a societății, unificarea Europei, economia în slujba omului. Democrația Unul din aporturile majore ale creștin-democrației la istoria politică a fost reconcilierea catolicilor cu democrația. Aceasta este centrul democrației creștine și ceea ce o distinge fundamental de catolicismul social. Ea realizează sinteza între recunoașterea libertăților și a suveranității poporului în plan politic și cerințele sociale, "nevoile oamenilor sărmani", după cum spunea Giorgio La Pira. Este inutil să revenim aici asupra evoluției Bisericii cu privire la conceptul de democrație, pînă la opțiunile
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
aceasta mijlocul de a accepta vremurile în care trăia și de a reconcilia Biserica cu lumea, de unde și interesul pe care-l arată experienței țărilor unde se încercase reconcilierea dintre libertate și religie: Belgia, Statele Unite, bine analizate de Tocqueville, unde catolicismul a putut înflori datorită libertății. O preocupare asemănătoare anima Sillon-ul, care dorea să integreze Biserica într-o societate judecată nu ca fiind antireligioasă, ci doar anticlericală. Cucerirea societății trecea prin încrederea în democrație definită ca organizație socială și politică care
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
înmulțirea curentelor separatiste și federaliste și faptul că, adaugă el, "aventurile totalitare devin dificile dacă nu chiar imposibile". Aceste judecăți preluate de la DCI sînt reprezentative pentru gîndirea creștin-democrată în materie de regionalizare. Ea îi datorează mult tradiționalismului, gîndirii contrarevoluționare și catolicismului social: Vogelsang în Austria, Ketteler în Germania, Taparelli D'Azeglio în Italia, La Tour du Pin în Franța au acordat cea mai mare importanță organizării regiunilor, ca acțiune ce comportă o reformă a Statului. În lucrarea Vers un ordre social
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
devieze spre o simplă cooperare interstatală. Economia în slujba omului Creștin-democrații nu au neglijat problemele economice. Concepțiile și politicile lor și-au găsit sprijin în doctrina socială a Bisericii preluată din enciclicile care furnizau principii de politică economică și în catolicismul social, care a fost mult mai atent cu aceste probleme decît s-a spus, așa după cum o demonstrează preocupările exprimate în 1905 de Henri Bazire, președintele Asociației Catolice a Tineretului francez: " Cînd am cerut justiției sociale să ne lumineze calea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
după principiul precedent. Statul este chemat să rectifice, să înlocuiască, să completeze, pe baza bunului comun, adică a bunului comunității, a cărui origine este transcendentală și care merge dincolo de noțiunea de interes general. Este ideea care apare la trecerea de la catolicismul social la democrația creștină spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, și anume că problema socială nu se poate rezolva decît prin reforme de structură, întorcînd spatele paternalismului. Aceste reforme se sprijină pe tripla recunoaștere a dreptului Statului de a interveni
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]