3,886 matches
-
vedem că documentul atestă existența lui cu cîteva zeci de ani înainte. Aceste structuri organi- zatorice au fost mereu supuse presiunii cotropitorilor iar către sfîrșitul secolului Xlll au dispărut aproape toate. În anul 1211, regele Ungariei Andrei ll cheamă pe cavalerii teutoni și îi instalează în Țara Bîrsei cu scopul declarat ca prin acțiunile lor ,,regatul să se întindă” dincolo de ,,munții de zăpadă” înspre cumani. Aceștia pătrund în partea răsăriteană a Carpaților și realizează fortificații militare pe partea dreaptă a Siretului
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
căpetenii care a trecut la creștinism împreună cu clanul său. În urma unei acțiuni misionare prelungite de convertire a păgînilor la catolicism, papalitatea a hotărît să înființeze o episcopie pentru teritoriile din sudul și estul Carpaților smulse dominației cumane. În anul 1225 cavalerii teutoni sînt alungați din Țara Bîrsei de către regele Andrei ll pentru că aceștia cu acordul papei urmăreau să creeze un stat al lor subordonat Romei. După înfrîngerea catastrofală din 31 mai 1223 a oștilor cumnao-ruse la Kalka și migrarea cumanilor în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
de viață specifice Ordinului Templierilor literatura sociologică de specialitate referitoare la societățile secrete și, în mod special, la Ordinul Templierilor prezintă următoarea structurare socială a acestei congregații sacre: a) Marele Maestru (din secolul al XIII-lea), ales pe viață; b) cavalerii. Ei reprezentau cele nouă provincii; c) înalții demnitari (comandori, mari preoți, călugări inspectori); d) sergenții și turcopolii (soldați indigeni aflați în solda Ordinului); e) frații servitori. Templierii beneficiau de o libertate neobișnuită pentru acele vremuri. Stilul de viață templier Îmbina
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
unde au avut loc cele mai crâncene lupte în războiul între germani, unguri și români.” I. Butnaru, P. Plopeanu Onești, T. MocanuRăjula, I. Gh. Buzatu D. R. Cașin, Osudveanu Grozăvești ȚĂRÂNA de la PRUNARI unde s-a dat cumplita șarjă a cavaleriei române, pierind cu toții până la unul. (scrisoare) „Pământul era chiar dintr-un loc unde a fost îngropat un erou lovit drept în inimă.” Preot Theodor M., Iancu Prunaru, jud. Vlașca ȚĂRÂNA de la TURTUCAIA unde au căzut mai multe mii de români
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
TĂUTU, Nicolae (24.XI.1919, Cislău, j. Buzău - 13.VI.1972, București), poet, prozator și dramaturg. Este fiul Virginiei (n. Corbu) și al lui Dumitru Tăutu, ofițer de cavalerie. Școala primară o urmează la Galați, Târgu Ocna și Onești. După ce frecventează liceele militare din Târgu Mureș și Cernăuți, face ultimele clase la Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuți, absolvind în 1940. În 1942 termină cursurile Școlii de Ofițeri de Infanterie
TAUTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
Este fiul Laetiției (n. Creangă) și al scriitorului Nicolae Țimiraș. Urmează școala primară și Liceul „Mircea Basarab” (1923-1929) la Constanța. Va absolvi Facultatea de Drept și Facultatea de Litere și Filosofie la Universitatea din București (1933) și Școala Militară de Cavalerie din Târgoviște (1934). Este avocat în București până în 1936, când intră în Ministerul de Externe. Va fi funcționar al Legației României la Budapesta (1939-1940), la Roma, Vatican și Tirana (1940-1947). Emigrează în Canada, unde va lucra o vreme ca avocat
ŢIMIRAS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290172_a_291501]
-
zicea: „Bă, uite, ăsta-i arhitectul care-a construit Rexul”. Și la Peninsula am stat până În noiembrie 1952, adică un an și vreo trei luni, când s-a Întâmplat ceva. Ați auzit de Remus Radina? A fost un ofițer de cavalerie, mai mare cu vreo patru ani ca mine. Trăiește și-acuma, da-i bolnav tare... A fost refugiat politic la Paris, s-a-ngrijit și a scris o carte... Ei, acel om a fost deosebit și cred că ne-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
an, după care am plecat la Botoșani... Tot așa, cu vagoane Întregi, s-a evacuat Galațiul... La Botoșani a fost mai greu de suportat regimul decât În celelalte Închisori? Închisoarea asta era Într-o fostă școală militară de ofițeri dă cavalerie. Pot spune că era o Închisoare mai elegantă... Erau camere mai mari... Am stat acolo până În ’63. În acea perioadă nu prea mai suportam regimul de celulă, și atuncea am profitat dă faptul că a venit o comisie d-asta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
La ora 8 seara, grupuri de tineri au început să bombardeze sala Slătineanu cu pietre, strigând „Trăiască republica“ în timp ce se trăgeau clopotele bisericii Sărindar de peste drum. Manifestația antigermană și republicană a fost cu greu împrăștiată de trupe de infanterie și cavalerie comandate de colonelul Vasile Costa-Foru. La guvern era o fracțiune a partidului liberal, iar prim-ministru Ion Ghica. Domnitorul cheamă pe șeful guvernului și-i cere să-l puie în curent cu cele petrecute. Ion Ghica răspunde că poporul Capitalei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de Drept și le face însă după „revoluția“ din 1870, dar nu în Franța, ci în Italia (doctoratul și-l ia la Neapole); în 1877 va reveni în armată, devenind apoi aghiotant regal; în 1894 va fi avansat general de cavalerie. În 1868 fusese arestat în Austro Ungaria și închis la Arad ca „agitator daco-român“, activitatea sa din această perioadă fiind, așadar, demnă de a fi menționată pozitiv. nul provizoriu. Concentrați imediat grănicerii și în 24 ore, dacă se poate, să
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ne cunoșteam oriunde, iar astăzi nu mai cunoaștem aproape pe nimeni. Un om despre care se vorbea pe vremea aceea de unii cu admirație, de alții cu ură, de alții cu temere, era Ionel Isvoranu. Ionel Isvoranu, fost ofițer de cavalerie, descendent dintr-o familie boierească din Oltenia 309, unchiul lui Alexandru Marghiloman, era un fel de teroare a Bucureștilor. Om de lume de altfel, însă un chefliu de întâia forță, avea banda lui cunoscută și temută. Când intra prin locurile
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ștrengarii zamparagii care-l aclamă strigând: «Ura! vivat musiu Berlicoco!» Se duce vestea pân’ la Vodă de isprăvile bandei; Vodă râde și dă poruncă lui Aga să prinză numaidecât pe musiu Berlicoco și să-l Mai înainte fusese ofițer de cavalerie și, ca fiu de boier, făcea parte din garda domnească. Domnitor era Știrbei, căruia Rosetti îi lua deseori parale, sub felurite motive.318 Fiind peste câteva zile o sărbătoare când Vodă trebuia să se ducă cu alai la Mitropolie, Rosetti
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la: 7 regimente de linie, 1 batalion de vânători, 1 de geniu, 8 baterii de artilerie, 2 regimente de lăncieri etc.3 De când a devenit ministru de Rezbel sub noul domnitor, a sporit și mai mult forțele militare. A creat cavaleria ușoară, grupând-o în 8 regimente cu 32 escadroane, infanteria de linie era reprezentată prin 8 regimente, trupele de grăniceri le-a transformat în trupe de infanterie, dorobanții, formând cu ele 16 regimente.4 anul 1874 221 2. Rezultatele alegerilor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
începutul anului 1866 forțele armate române ajunseseră la 7 regimente de linie și 3 batalioane de vânători (trupe de infanterie); un batalion de geniu; un regiment de artilerie cu 8 baterii a câte 6 tunuri fiecare; două regimente de lăncieri (cavalerie) cu reședința la Iași și, respectiv, București, un vas de război, România etc. („Schiță istorică a transformărilor în organizarea armatei de la 1866-1906, România militară“, an. IX, vol. I, nr. 5, 10 mai 1906, pp. 629-891). 4. Generalul Florescu a fost
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lucrat febril pentru reușita candidatului opoziției. Președinte al biroului fusese ales un bătrân liberal, Opreanu, tatăl lui Remus și Romus Opreanu, mai târziu unul consilier la Casație și cellalt prefect la Constanța, iar secretar era Ionel Isvoranu, fost ofițer de cavalerie, unchiul lui Al. Marghiloman. Ionel Isvoranu fusese ales în birou fiindcă era om de o mare îndrăzneală, care terorizase o bună parte din București. Urna trebuia păzită noaptea de către o gardă militară, dar și partidele politice aveau voie să vegheze
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mi-a interzis de asemenea să părăsesc odaia. Afară de cap, care era rănit, aveam brațul stâng umflat, brațul cu care îmi apărasem capul. Dar în oraș au fost drame. La culoarea de Galben a fost bătaie mare și șarje de cavalerie. Fiindcă poliția ocupase biroul, iar bandele alungau pe alegători de la vot, aceștia, în număr de peste 300, au dat asalt localului. Atunci au fost chemați jandarmii călări, cari au venit în cap cu comandantul lor, căpitanul Tulea. Căpitanul Tulea primind ordinul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
am venit cu toții înarmați, care cu un revolver, care cu un pumnal, care cu un box. Eu, de când cu bătaia de la Colegiul al 2-lea, renunțasem la baston și-mi luasem un box. De afară veneau zvonuri sinistre. Patrulele de cavalerie se plimbau pe străzi și se zvonea că la noapte va fi revoluție, că în mahalale e mare fierbere, că Dealul Spirii și Tabaci pornesc către centru, că alte mase se îndreaptă către Văcărești spre a libera pe Fleva. Din
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
suferit două înfrângeri la Plevna; una, la 8/20 iulie, când au pier dut peste 3 000 de oameni și a doua la 18/30 iulie 1877, când au pierdut peste 7000 de matei țariste este că turcii nu aveau cavalerie. Dacă turcii ar fi avut cavalerie, ar fi fost un dezastru: armata centrală rusească, care era armata principală, ar fi fost nimicită. În fața acestei catastrofe, țarul Alexandru adresează prințului Carol telegrama istorică prin care-i cere să alerge în ajutorul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la 8/20 iulie, când au pier dut peste 3 000 de oameni și a doua la 18/30 iulie 1877, când au pierdut peste 7000 de matei țariste este că turcii nu aveau cavalerie. Dacă turcii ar fi avut cavalerie, ar fi fost un dezastru: armata centrală rusească, care era armata principală, ar fi fost nimicită. În fața acestei catastrofe, țarul Alexandru adresează prințului Carol telegrama istorică prin care-i cere să alerge în ajutorul cauzei creștinătății, ori pe unde ar
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în urma insistențelor directe ale împăratului adresate principelui Carol (I. M. Ștefan, De la Podul Mogoșoaiei la Calea Victoriei, Ed. Facla, Timișoara, 1977, p. 97). Brigada română din Divizia a IV-a care a trecut atunci Dunărea se afla sub comanda colonelului de cavalerie George Rosnoveanu. 102. În iulie-august 1877 forțele armate rusești, deși superioare numericește, au întâmpinat o neașteptată rezistență, pe frontul din Balcani, din partea trupelor turcești, atât la Plevna, unde Osman-pașa venise de la Vidin, la 7/19 iulie, cu 15 000 de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu a putut să declare din nou război Imperiului Otoman decât la 2/14 decembrie 1877, la câteva zile după capitularea Plevnei, având nevoie de timp pentru a-și reface potențialul militar și economic. 106. Divizia a II-a de cavalerie din garda imperială rusă, de sub comanda generalului Gurko, a traversat Dunărea, pe la Zimnicea, la 14/26 septembrie 1877; în prealabil ea a trecut prin București, potrivit acordului autorităților române, care considerau că în condițiile în care armata română luptă alături de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
22). În total, în cursul lunii septembrie, au sosit din Rusia, pe frontul din Balcani. Diviziile 26 și 24 de infanterie, urmate de unitățile do elită din garda imperială: Diviziile 1, 2 și 3 de infanterie, Divizia a II-a cavalerie de gardă și Brigada 1 de vânători (Istoricul războiului din 1877-1878. Participarea României la acest război, lucrare făcută de mai mulți ofițeri, partea a II-a și a III-a. București, 1898, p. 563). Generalul rus Eduard I. Totleben care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
acoperiți de aplauzele întregii națiuni. Carol“ 108 Armata răspunse cu un ura răsunător și, în aceeași clipă, soldații români, cu drapelele desfășurate și în sunetul muzicilor, trecură Dunărea. Generalul Cernat, noul comandant, șeful armatei române, trecu în urmă cu întreaga cavalerie. Rușii, care până la dezastrul lor de la Plevna nici nu voiau să audă de cooperarea armatei române, acum se plecau. Strânși cu ușa, ofereau totul: coo perarea, condițiile cerute; domnitorului României comanda supremă la Plevna chiar și asupra trupelor rusești, toate
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
este cu mult mai mare decât a celor rusești și în toată pri vința superioară acestora. Aceasta o recunosc și rușii, căci la 12 august, când a întreprins generalul Laskarev o recunoaștere peste râul Vid a făcut comandantului brigăzii de cavalerie română propunerea să dea în schimb o baterie călăreață de 4 tunuri pentru o baterie rusă de 8 tunuri“ („Familia“. Corespondențe de la Plevna, ediție îngrijită de Stelian Vasilescu, Ed. Facla, Timișoara, 1977, p. 222, nota 35). 120. „Atacul general al
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
3 tunuri. Printr-un ordin de zi, Domnitorul hotărăște ca două să fie așezate lângă statuia lui Mihai Viteazul, iar unul lângă corpul de gardă de la palatul princiar. În seara de 11 septembrie a sosit în Capitală drapelul luat de cavaleria română de la cerchezi.128 Sosesc și cele trei tunuri luate de la turci. Sunt debarcate în gara Târgoviștea și aduse pe Podul Mogoșoaiei până la statuia lui Mihai. Acolo așteaptă Doamna Elisabeta, care a prezidat instalarea tunurilor, în mijlocul unei mulțimi enorme și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]