9,618 matches
-
i se păru destul de nelalocul lui, dar nu mai comentă nimic. Traversară bulevardul și o luară împreună înapoi, spre universitate. În loc sa se mai lumineze, cerul se mohorâse și mai tare și totul de jur împrejur era învăluit într-o ceață alburie și înecăcioasă. Am făcut-o pe mahmurul, ca să nu se prindă cineva unde mergem..., se porni Călin Moraru să-i explice și, scoțând din buzunar o brasardă tricoloră, i-o întinse lui Victor. Ce-i cu asta? se miră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de mașină de găurit care perforează o scândură. Așa trebuie să și fie, căci simte rumeguș cu parfum de brad ieșind prin nara stângă. Urechea vigilentă înregistrează un ordin dat de o voce depărtată ca filtrată prin nori groși de ceață " Încă o doză..." Dora înoată din nou prin oceanul unei nopți negre. De data asta mișcările sunt mai anevoioase, imensitatea pe care o parcurge este mai vâscoasă, mai greu de parcurs. Mâinile refuză să se miște. Hăul negru o înghite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu greu să nimerească locurile destinate lor în mănușile prea mari, să găsească mânecile, să lege cordoanele, șireturile... Nici țipenie pe coridorul larg și aseptic, cu încăperi de ambele părți, cu uși închise pe care ochii neliniștiți citesc ca prin ceață : "Celulă de ajutor psihologic", "Sectorul 1", "Medic de gardă", "Anestezist", "Infirmiere", "Sectorul 2" și, în fine, ultima ușă pe dreapta, față în față cu o altă ușă larg deschisă : " Sectorul 3". Pe unicul pat, sau mai curând postament, înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
într-un minunat și straniu univers necunoscut, sau el, care a vegheat la ușa pe care erau marcate înspăimântătoarele litere S. I. P. O. ?" Victor cutează, în fine, să iasă în tumultul marelui oraș. Îl întâmpină o seară înecată într-o ceață deasă, străbătută de fascicole violente de lumină. Din masa groasă de ceață țâșnește sunetul strident al unei sirene. Salvare ? Pompieri ? Sunetul pătrunde ca un sfredel în urechile lui Victor, făcându-l să tresară cuprins de panică : "Salvarea ! Vor să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la ușa pe care erau marcate înspăimântătoarele litere S. I. P. O. ?" Victor cutează, în fine, să iasă în tumultul marelui oraș. Îl întâmpină o seară înecată într-o ceață deasă, străbătută de fascicole violente de lumină. Din masa groasă de ceață țâșnește sunetul strident al unei sirene. Salvare ? Pompieri ? Sunetul pătrunde ca un sfredel în urechile lui Victor, făcându-l să tresară cuprins de panică : "Salvarea ! Vor să o ducă pe Dora..." Un trecător grăbit se lovește de el după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nou. De data asta o trezește o mângâietoare voce de bas. Deschide cu greu ochii în fața cărora i se pare că vede balansându-se o cruce ce pare sculptată într-un bloc de aur. De-asupra crucii distinge ca prin ceață chipul tânărului intern Nicolaï, cel care fusese mâna dreaptă a profesorului la operație. Dora reușește să zâmbească și să îngâne : Dumneavoastră, domnule doctor... Și crucea ?... Tânărul intern realizează că în graba cu care s-a smuls odihnei din camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
asta de cuvânt care va otrăvi, cu siguranță, sufletele celorlalți copii, pentru că, de depravat ce sunt, numai pornografia se prinde de mine. Atunci, pentru că între timp îmi mai însușisem și alte cuvinte ale căror înțelesuri îmi erau aruncate tot în ceață, în marea mea înțelepciune mi-am zis că nea Onuț, pișicherul, are în casă un bordel, pentru că nu altceva putea să însemne fitness. Era, fără îndoială, o denumire modernă, șmecherească, pentru uzul celor cu glagoria mai dispusă la înțelesuri profunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la înțelesuri profunde. Noroc tot cu Nieneta înțeleaptă ființă care a despărțit apele, spunându-mi că una e să mergi la fitness și alta la bordel, dar că pentru mine e bine să evit vizita în ambele locuri. Cam în ceață m-au lăsat și alți doi cetățeni cu haine croite la același meseriaș. Hai, pramatie mică, zi-ne ce și cum cu bordelul, cu chestia aia de fitness, de-ai îmbârligat mințile cartierului, de unde știi tu, mă, depravat de poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
story of a young lady " Clarissa Harlow" by Samuel Richardson, "Muncile lui Persiles și ale Sigismundei" de Miguel de Cervantes în română, I.S. Turgheniev, A.P.Cehov, chiar și "Mistere" de K. Hamsure. "Strada Ancorei", Ion Aramă. Siluete fantomatice traversau prin ceață străzile, iar clădirile se ridicau înalte și livide, sărăcite înainte de vreme. Copacii subțiri plângeau cu crengile goale. Peste tot urâtul te făcea să te cutremuri. Fire de iarbă sufereau plăpânde. Era un urât stricat. În singurătate pare atât de liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Stânjeni, incomod, a incomoda Petrecere, petrecut Țintă, a țintui Estetic Tace Iubi Taci, tu, din gură Stânjeni, incomod, A incomoda Clipă de plăcere Chiar te rog Prețios My lord se uita la lună. Aceasta era acoperită de un nor de ceață și lumina difuză avea formă de inimă. Treceau din când în când inele negre de logodnă ca ale lui Saturn, bijuteria noastră. Și luna era aproape de strada luminată și copacii înverziți. Munții crestați și cu zăpadă pe vârfuri sunt voinici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Avea însă niște contururi extraordinare, care, dacă ar fi privit-o cineva și-ar fi dat seama că e ruptă de lumea asta. Și dacă vroia era aici. Știa lumea pe de rost, tocmai de aceea își permitea să poarte ceața aceea anestezică. Le știa pe toate. Începuse să-i vorbească de știe ea care coleg sechestrat de gruparea nu știu care. Era comunist, iar comunismul era în floare. Și nu unul frumos, lin, ordonat, ci unul care scotea ce-i mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
delicat, și se vărsă sânge. Confuză, mă dusei în baie și mă străduii să îmi revin. Un singur lucru era cert și nu vroia să plece: acel parfum. Scăpai și de el, chiar dacă cu greu. Și câteva zile rămasei în ceață. Începui să iau lecții de scrimă o îndeletnicire nobilă. Nu dădeam atenție nimănui în jurul meu. În după-amiezi, scăldată în lumină, eram numai eu, sabia și partenerul. Plăcute erau mișcările, plăcută era puterea și grația de a mânui astfel o sabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
doar asta contează. Își pune sabia în teacă, sub pardesiul negru. La picioarele sale stă mortul. De fapt, cine e cel ce zace decapitat? Prietenul lui? Acum el se duce glorios spre eterna sa și tristă peregrinare. Aerul năclăit de ceață și pustiu persistă în jurul său în timp ce el trecea prin cartierele mărginașe ale orașului. Era noapte și rece, atât cât să rămâi viu la drama vieții tale. Nu se putea vorbi nici de tinerețe, nici de bătrânețe. Trăise prea mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu-mi iese. Apoi măcar să-i iau durerea, împărtășindu-i-o. Dar are ea nevoie, îi pasă ei? Și cât timp merg simt că obosesc, întrucât totul se învârte și nu știu, nu pot ajunge. Este absurd. Da, este absurdă ceața grea ce nu mă lasă să mă mișc, este absurd că nu mă văd prin ea, și este și mai absurd să nu pot ajunge unde vreau, întrucât nu înțeleg de ce nu ajung. De ce, dacă eu fac tot posibilul, trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
inaccesibil. Și tocmai această pursuit of pleasure, urmărirea desfătărilor, chiar dacă bine ținută sub control cu ajutorul principiilor, m-a cam chinuit. Viața mea de până acum a fost așa de încurcată că nu mai țin minte nimic, poate de aici și ceața respectivă. Între atâtea plăceri și o viteză atât de mare, eu, care, mă bazam pe memorie, am ajuns în pragul descoperirii unui nou sine, și astfel ,fiind între două etape, memoria e ineficientă. Căci e greu să ții șirul. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu pot. — De ce n-o cauți? Încearcă s-o cunoști mai bine? Pe cine să caut, dacă nu știu cine este, ce face, unde lucrează? —Tu erai priceput în a descoase fetele, cum de fata despre care spui te-a lăsat în ceață? — Dragă, a fost și este o cometă pentru mine. Fulgerător am cunoscut-o, fulgerător m-am îndrăgostit de ea, fulgerător am pierdut-o, însă sper s-o revăd. Schimbarea comportamentului lui Matei îl observară și cei din familie. de multe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nici cel mai mic sunet. Pe el nimic nu-l puse în încurcătură; totul decurse precum dorise el să decurgă, conform planului său dinainte stabilit. Acum, se isprăvise! Ca din senin, ura oarbă și incandescentă a bărbatului se spulberase, iar ceața patimii copleșitoare i se-mprăștiase, de nu mai rămăsese decât luciditatea înfricoșătoare și morbidă a realității. Judecata limpezindu-i-se, el își dădu pe loc seama înspăimântat că păcatul fetei, pus în cumpănă cu pedeapsa primită de ea, fusese prea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să văd totul diform, neclar și îmbrăcat într-o haină plăcută la aspect, dar supusă, desigur, putrezirii. Acum, tot ceea ce trebuie să faci tu este să-ți cureți bine mintea de toți gărgăunii, ce deocamdată ți-o stăpânesc cu o ceață imposibilă. Numai așa, ochii tăi vor începe să vadă, iar inima ta surdă va deveni cu adevărat sensibilă la lucrurile care chiar contează! În plus, nu uita că, în viață, singurul scop important al omului este să îmbrățișeze nu adevărul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dacă luăm, aproape la întâmplare, două pasaje descriptiv-poetice, vă veți convinge încă mai pregnant de diferențele axiologice. Iată o evocare din Povestea lui Genji, adevărat pastel în proză, desprins parcă din celebrele stampe ale lui Hokusai: "dealurile erau învăluite în ceață, iar bâtlanii cu creastă se adunaseră de-a lungul malului înghețat. Departe, în aval, acolo unde podul Uji își descria arcul cel îngust, luntri încărcate cu lemne pluteau încoace și încolo. Toate amănuntele ce alcătuiau așezarea erau adunate la un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
minusculei încăperi? Brusc rușinată, încep să mestec în tăcere. Întorc pagina, Genji își adună parfumurile îngropate adânc în pământ, lângă râu, pentru ca firele de tămâie să se unească unele cu altele, în unica, irepetabila combinație. Mestec. Umilă răsuflarea mea, în ceața altui veac... Vremea Apusului S-a ivit, apoi, ocazia să întâlnesc o gheișă, șansă pe care, desigur, n-am putut-o refuza. Arthur Golden Precum naiul lui Pan se stingea lin în umbra mai puternicei cruci, tot astfel vechea Japonie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
își aruncă privirea către bunica ei. Bunica Saveta, deși nu era scutită de boală, cu picioarele deformate și de culoare violet din cauza nenorocitelor de varice, stătea ziua în vară câtu-i de mare în focul dogoritor împroșcat de razele soarelui, în ceața rezultată din praful cânepii, vrând să termine pentru că urmau inul, grâul apoi fasolea și altele. După ce bunicul s-a convins că bunica nu a observat nimic, i s-a limpezit fața, puțin s-a luminat continuând discuția cu Magnolia. -Fata
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
am sărit peste șanț în șosea, am aruncat încă o dată ochii spre locul unde era. Omul stătea cu privirea îndreptată în direcția în care mergeam, bucuria pe care i-am produs-o se disipa de pe chip cum se întâmplă cu ceața de pe văi, își ștergea energic lacrimile de pe obraz iar statura plăpândă i se micșora încet, așteptând, neavând scăpare, ca singurătatea să-l ia din nou între ghearele ei nemiloase, precum ia uliul găina din ogradă. Pe drumul meu către casă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
poezia „Trecut-au timpuri.” Purtam în suflet și-n inimă acele scene ale vieții care m-au marcat brutal, producându-mi neliniște. De aceea, drumul pe care urma să-l croiesc, cel puțin așa judeca mintea mea atunci, plutea în ceață deasă și vedeam că destinul meu era îngropat în întuneric, curiozitatea ducându mi viitorul într-un necunoscut întunecat. Doream să prind un licurici care să-mi arate și să-mi lumineze calea. Și am constatat, dar mult mai târziu că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Eram crud și nu reușeam să găsesc calea limpede spre dorința mea care, dusă într-un îndepărtat necunoscut, mă părăsea în singurătate și încătușat în tristețe. Un prieten din copilărie, parcă-l văd și-n acest moment, mă scotea din ceața care mă înconjura. Mereu puși pe șotii, câtu-i ziulica de mare, colindam pe văi și dealuri împreună, după șerpi și șopârle, gândaci și greieri, păsări și după cuiburile acestora, escaladam copaci și locuri din păduri greu accesibile. Atât unul, cât
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în ciuda întregii bucurii a contactului cu natura, fără exagerări. În anumite circumstanțe același peisaj poate suscita teamă. Când în ocean se declanșează furia uraganului sau pe vârfurile Alpilor suflă puternicul föhn, când furtuna zăpezii ne șuieră rece pe față sau ceața ne învăluie în timpul coborârii cu schiurile, când se termină oxigenul în scufundare, natura își arată cealaltă înfățișare, amenințătoare, uneori chiar înspăimântătoare. Natura, în manifestările sale mici sau mari, se poate arăta prietena omului, dar și inamica sa. Secole de-a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]