12,819 matches
-
ei se citeau acum doar remușcarea și teama. 4 Peste vreo alte două săptămâni, dis-de-dimineață, Eleanor ședea pe același scaun, aproape în aceeași poziție, doar că de data asta avea în fața ei, pe masă, o ceașcă cu două degete de ceai rece. Peste cămașă de noapte își pusese capotul. Se luminase de ziua, dar era o zi noroasa și deasupra câmpiilor se lașase o pâcla jilava. Peisajul, privit pe ferestrele vilei, părea monocrom. În depărtare răsună cântecul unui cocos. Eleanor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Seara se arăta calmă, cina bogată și rezerva de „Triferment” liniștitoare. Domnul Moduna culese o măslină de pe salata de boeuf cu speranța că doamna Moduna va Înțelege semnalul și se va așeza și ea la masă, În fața unei căni de ceai, cum obișnuia de multă vreme Nimic nu l-ar fi oprit pe domnul Moduna să atace movila de cârnați afumați din mijlocul mesei, Înălțată chiar de el pe un capac de lemn cu diametrul unei roți de „Pegas” pliant, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
umplu grădina cu un miros de mentă. 4. Coriolan Moduna Împrăștia cu generozitate sare pe trotuar Între cișmea și grădină. Netezea În felul său calea capitalismului În propria ogradă. Aflase de planurile fiului său cu câteva ore În urmă, la ceaiul de dimineață. N-a avut nici o obiecție, ba dimpotrivă, spre bucuria Martei care făcuse focul În cabană la primul cântat al cocoșilor. La urma urmei, și un pierde-vară ca Flavius-Tiberius ar putea reuși În viață. Dacă nu ratează momentul potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
persoană. Era Într-adevăr un revelion select! Lui Gheretă Îi plăceau sarmalele! Îl făceau mai bun parcă, mai blând, mai Îngăduitor. Parcă aș lua napoton, Își zicea el În aceste momente fericite de Împăcare cu lumea sau o cană de ceai cu bromură cum doar În armată a avut norocul să deguste În fiecare seară. Altfel s-ar fi Împușcat Între ei, soldați, gradați și ofițeri, deopotrivă, ca la Revoluție. De nervi! Când mănânci sarmale te gândești doar la foile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lăsa repede, dar strălucirea neobișnuită a zăpezii prelungea parcă de fiecare dată lumina zilei cu câteva minute. Aducea lemne gata tăiate din magazia de lemne și veghea focul din teracote. Tot ea și gătea, după rețetele doamnei Ster. Cafea și ceai aveau din belșug. La fel, mere, nuci și struguri puși la uscat pe sfori Întinse În pod. Peste toate plutea un miros discret de gutui. Aveau pâine la cuptor făcută de Susana. Tot ea Îi aducea și laptele. Soțul Susanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lătăreț al doctoriței se înclină spre farfuria cu biscuiți digestivi de ciocolată. — Nu, am spus. Nu, mulțumesc. Ea încuviință din cap, luă doi și-i așeză unul peste celălalt, partea cu ciocolată peste partea cu ciocolată, apoi îi înmuie în ceai, întorcând ochii serioși spre mine ori de câte ori îi permitea această îndeletnicire. — Îngrozitor, știu, zise ea. Doctorița Randle era mai degrabă o furtună electrică sau o complexă reacție moleculară decât o persoană. Era o femeie ca o explozie uriașă, al cărei păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
exact acolo unde se spunea în scrisoare. Am format numărul. — Randle, zise o voce. — Doctorița Randle? Am băgat cheile de la mașină în buzunar. — Aici Eric Sanderson. Doctorița Randle se întoarse în seră cu o tavă pe care adusese din nou ceai și biscuiți, dar și o cutie cu șervețele de hârtie. Câinele cafeniu de sub planta de filodendron ridică puțin capul, adulmecă somnoros, aprobativ aerul, apoi închise ochii la loc. — Dereglările disociative, zise Randle, lăsându-se încet în scaunul scârțâitor, din nuiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
M-am întâlnit cu doctorița Randle de două ori pe săptămână și, cum am spus, curând am încetat să mai am vreo părere despre aceste ședințe. Ea îmi răspundea la întrebări, eu îi răspundeam la ale ei și amândoi beam ceai. La asta se limita relația noastră și, din ce în ce mai mult, asta era tot ce-mi doream. Nu m-am dus la un doctor de familie sau la spital. N-am vorbit cu ea despre camera încuiată, iar ea n-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ai spus că-l poți captura, am șoptit, dureros de tare în tăcerea aceea. — Nu, zise el, nu fără... Am nevoie de-o echipă și de echipament. Nu e posibil fără... Cercul de lumină fu străbătut de valuri mici, precum ceaiul dintr-o ceașcă. Nimeni se întrerupse la jumătatea propoziției și făcu atent un pas înapoi de la margine. — Teritorialitatea, zise el. După tine a venit. După tine, nu după mine. A venit după mine. Am început să mă concentrez asupra personalității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
iertătoare. Îmi puteam imagina deja dezgustul fulgerător și dezamăgirea zugrăvite pe toată fața lui mare, turtită și roșcovană. — E un afurisit, am spus, gândindu-mă în continuare la el. Scout încuviință, zâmbind, în timp ce-și turna o cană de ceai. Păi, asta caută oamenii la o pisică. M-am gândit și am dat aprobator din cap. — Mda, dacă tot veni vorba, asta caută. Scout se avântă asupra mâncării de parcă n-ar mai fi pus nimic în gură de zile întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mare? În orice caz, nu e menit să fie o adevărată armă. Explozia proiectează în toate direcțiile litere metalice - toate asocierile lor, trecutul lor, totul - pentru a bruia fluxul în care înoată rechinul - arătă cu cuțitul între ceașca ei de ceai și a mea -, cel care ne leagă pe noi de el. — Mi-amintesc. — Până una-alta, bubuitura atrage atenția tuturor celor aflați destul de aproape ca s-o audă și rechinul se pierde în toate acele noi fluxuri. Chiar dacă înaintează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
L-am urmat pe Fidorous înăuntrul încăperii. Scout purta un impermeabil albastru, gros pe care nu-l mai văzusem înainte. Părea că făcea ceva, un ceva mare, un soi de plan din scânduri și șipci, cu cutii și cutiuțe pentru ceai și alte mărunțișuri aranjate cu mare grijă înăuntru. Am recunoscut laptopul lui Nimeni așezat pe o ladă de lemn răsturnată, în mijlocul montajului. Un cablu, probabil prețioasa conexiune internet, ieșea din spatele lui și dispărea în tavan. Am mai zărit încă cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
însă mare parte din planul podelei era alcătuit din podele lemnoase. 2. Cutii. O mare porțiune centrală, dreptunghiulară, a planului podelei a fost înălțat la nivelul mijlocului din mai multe cutii. Printre acestea se numărau cutii de carton, cutiuțe de ceai, lăzi de plastic etc. Cele mai multe dintre ele păreau goale, cu câteva excepții însă: o cutie ce servise odată ca ambalaj unui frigider mic era acum plină cu cărți de bucate și o cutie mare de ceai ce fusese placată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de carton, cutiuțe de ceai, lăzi de plastic etc. Cele mai multe dintre ele păreau goale, cu câteva excepții însă: o cutie ce servise odată ca ambalaj unui frigider mic era acum plină cu cărți de bucate și o cutie mare de ceai ce fusese placată pe interior cu pagini dintr-un catalog de design interior, în vreme ce alta conținea piese unsuroase de mașină, roți dințate și un acumulator de mașină. 3. Computere. Cinci computere mătăhăloase, din anii ’80, poziționate în cele cinci colțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cele două din apropiere cu cabluri de telefon albe și împreună acestea formau o buclă conceptuală sub forma unei bărci urmând marginile profilului de scânduri. Fiecare computer mai avea câte un cablu negru de alimentare care ducea la cutia de ceai conținând acumulatorul de mașină. Toate computerele erau deschise. 4. Butoaie. Trei butoaie mari, închise, din plastic transparent stăteau aproape de partea din față a montajului. Acestea fuseseră umplute cu registre Pagini Aurii și alte cărți de telefon, dimpreună cu ghemotoace lipicioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ecranul strălucea albastru și afișa o înșiruire neîncetată de coduri sursă, scrise cu caractere albe, îngroșate. Un cablu de internet ducea din spatele lui sus, între grinzi. Un cablu negru de alimentare lega laptopul de acumulatorul de mașină din cutia de ceai. 13. Cutie cu hârtie. O cutie de carton așezată la marginea profilului de scânduri și umplută cu topuri de hârtie A4 albă. O fantă fusese tăiată în partea din față a cutiei. 14. Ventilator de birou. Un ventilator mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
De care? — Filme tridimensionale. — Aha, mda, așa cred. — Bun, bun. Îmi plac. Foarte folositoare. În orice caz, aici îți poți depozita lucrurile. Fidorous arătă spre rucsacul meu și, când i l-am dus, îl așeză înăuntrul uneia dintre cutiile de ceai din Orpheus. L-am privit cum drege aranjamentul, schimbând locul rucsacului meu în cutie până când lui i se păru că stă bine. Era ca și când Fidorous ar fi avut mai multe viteze, ca și când ceva îi tot schimba setările creierului de la pustnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
propoziție cu bostaneté. De exemplu: „Sé dau cu bostaneta-n cap lui Gurski”. Și-acum réspunde-mi, ce este un iepure mort cu bostaneté? - Mai bine fac focul. Tăi copacii cu toporul și iau toate florile de tei. Sé aibé toaté lumea ceai. Cartofi, toate cele! - Edmundîci, știm cu toții cé pardoseala este. Dar ce Înseamné cînd o pardosealé este buné sau rea? - Nu moare iepurele. Nu moare niciodaté. - Tu, Edmundîci, nu posezi sensul cuvintelor. Sé-ți dau dar, pentru mai buné Înțelegere, o propoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
casé. Șasa s-a vézut trezit de ceasul cel roșu, mare, cu buton și cu télpi de fier că o sanie, care sună foarte tare. Mama i-a préjit doué oué pe care el le-a mîncat cu pîine și ceai, somnoros și nespélat, gîndindu-se la ceasul blestemat, la clasa lui pliné și la Învéțétoarea care se oprea din vorbit cînd intră el și la copiii care Îl privesc. Și de ce mama lui Îl trezea cu jumétate de oré mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
lor sînt séraci și n-au bani că sé le cumpere de mîncare. Nu este că la noi, cînd te trezesti dimineață sé mergi la școalé și mama Îți dé bucéți de pîine cu unt și cu dulceațé, si cu ceai cu zahér. Copiii americani nu véd niciodaté zahér. Ei lucreazé la burghez ziua Întreagé și În loc de résplaté sînt bétuți cu biciul și ținuți În subsol. De aceea, copii, trebuie sé fim fericiți cé tréim În Uniunea Sovieticé și cé putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
portocalii ajungeau pîné deasupra tatélui ei, ca niște baloane, și ea le ferea cu minuta. Era amiazé și Șasa se Întorcea de la școalé adus de autobuzul cel galben și umflat. Își préji singur patru oué, pe care le mîncé cu ceai și cu pîine cu unt. Trebuia sé-și facé lecțiile și sé dea de mîncare la scroafé din céldarea de lîngé ușé. Își scoase jachetă și Îmbrécé un pulover peste cémașa lui albéstruie, féré sé-și mai dezlege de la gît cravată. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
nu, céci el nu avea morișcé. Lui Șasa chiar Îi plécea șoferul cu mustațé, céci mergea mai tare. Ajuns acasé, Isi scoase jachetă albastré de la costum și-și préji patru oué, si le mîncé cu pîine cu unt și cu ceai. MÎncé din picioare, ca și cum n-ar fi trebuit sé ménînce, ci sé réspundé la tablé În fața lui Nadejda Petrovna și nu stia lecția. MÎnca din tigaie, Întingînd gélbenușul cu pîine și lésa la urmé furculița și o bucaté de pîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
din ceruri, copchilă". Niciodată bunica Leonora n-a mai simțit, după arestarea lui, pace adevărată. Securitatea a transmis că soțul i-a murit, deși nu murise. Buna mea bunică. Tot satul îi bătea în poartă. "Ajută-ne, coană prioteasă". Aroma ceaiului ei de gălbioare, de sovîrv, de laba gîștei, de mărul lupului o mai simt în nări. Eram la ea, la țară, la Dorobanț, cînd s-a dus. Avea "săgetături", o durea, dar mi-a făcut vărzoaice știa că-mi plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-n aer, cum își ridica un dirijor, inspirat genial, orchestra spre ceruri pure. Tata mi-a povestit, despre George Enescu: "Se întîmpla, cînd dirija el, ca orchestra să se înalțe de la pămînt. O lua în sus, Iordana, nu știu cum". Era vremea ceaiurilor de liceeni, vremea reuniunilor de liceeni, superb-îndrăgostiți, necondiționat-îndrăgostiți. Ochii lărgiți de mirajul vieții de student și nodul dintre glotă și epiglotă, la gîndul despărțirii de prietena cea mai bună, pusă pe științe politehnice tocmai la București. Jurăminte: juram c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
păsări sînt înăuntru, gata să spargă coaja!". Or fi pinguini, după cît sînt de mari", l-am rîs eu. M-a luat de mînă cînd a încetat rafala și am fugit uzi și înghețați pînă-n bucătăria caldă a bunicii Leonora. Ceaiul fierbinte, îndulcit cu miere, din nuștiuceurile ei aromate ni s-a lăsat pînă-n tălpile amorțite. Ploaia a bubuit toată noaptea. A doua zi s-a făcut neașteptat de cald și cerul ca jupuit de toți norii. Seara, ultima seară (Iordan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]