1,815 matches
-
îi luminau chipul care apărea crispat, uimit, ca și cum în pragul somnului ar fi luat cu sine o incertitudine. Nu m-am întrebat care. Dar am zâmbit pe întuneric și am simțit cum pielea obrazului mi se încrețește la contactul cu cearșaful, gândindu-mă cât de mult îmi plăcea s-o spionez. Eram fericit, nu ne dăm niciodată seama că suntem, Angela, și m-am întrebat de ce asimilarea unui sentiment atât de binevoitor ne găsește întodeauna nepregătiți, rătăciți, așa încât știm doar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
spuneam mie însumi: sunt fericit! Fericit pentru acel puțin din Italia pe care lumina slabă mi-l oferea în camera tristă ca un atelier de mobilă. Fruntea îi lucea, m-am apropiat să i-o șterg cu un capăt al cearșafului. Ardea încă, poate mai mult decât înainte, iar un firișor de salivă îi curgea din gură pe gât, în partea în care își înclinase capul. Acum îmi dădeam seama că de fiecare dată când dădea aerul afară din plămâni gemea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se bălăbănea mișcat de loviturile mele. — Trezește-te... Trezește-te! Nu aveam medicamente, nu aveam nimic cu mine. Și nu știam nimic, nu eram un diagnostician, eram obișnuit să intervin pe o indicație precisă, pe porțiuni din corp delimitate de cearșafuri. Și unde ne aflam? Într-o pensiune, pe o stradă provincială, pe care n-o cunoașteam, departe de un oraș, de un spital. Apoi ea s-a mișcat, a bolborosit chiar un salut. Dar era atât de amețită încât palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
frig, a șoptit. Am privit pe fereastră, sperând ca luna să înceteze să ne lumineze și să apună în grabă. Trebuie, m-am gândit, să plecăm imediat. În momentul acela am văzut că urina, o pată caldă se întindea pe cearșaf. Mă privea fără să-și dea seama ce face, ca și cum corpul acela nu-i aparținea. Am apăsat-o din nou pe burtă: — Simți? am țipat. Îmi simți mâna? Nu a mințit. — Nu, a șoptit, nu simt nimic. Atunci, Angela, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ireală sub lumina aceea rece, cu oasele sternului și micile sfârcuri trandafirii străbătute de vinișoare. — Electrozi, am spus. Asistenta a pus ventuzele pentru electrocardiogramă pe pieptul Italiei. Apoi am intubat-o eu, încet, să n-o rănesc. Am luat două cearșafuri verzi dintr-o grămadă și le-am așezat ușor pe ea, unul pe picioare, iar cu celălalt i-am acoperit pieptul. Am pregătit doza exactă de pentothal. M-am spălat și am îmbrăcat halatul steril în grabă, peste haine. Medicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și gândul acela... Am privit în jur, tânărul cu fața trapezoidală mă fixa înspăimântat, iar asistenta, pătată de sânge pe frunte, avea o expresie îngrozită. Am privit apoi fața mică a Italiei, palidă și adormită, pe care se reflecta verdele cearșafurilor cu care era învelită. Acela a fost momentul în care i-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute. Am întins brațele înainte cu pumnii strânși în mănușile însângerate. Aș fi luptat, n-aș fi lăsat-o să plece, și vroiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am spus Adei să încerce să-i determine suprafața, e nevoie de puțin timp. Capul tău bandajat alunecă spre Secția de reanimare. Infirmierul împinge targa încet, cu grijă. Acum ești între pereții aceștia de sticlă. Îți privesc ochii închiși și cearșaful care ți se mișcă pe piept. Ada ți-a scos tubul de oxigen, ți-a oprit anestezia și încearcă să te aducă puțin la suprafață, să înțeleagă ce se petrece. Se mișcă în jurul tău, al tuburilor tale cu o grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în pat, împreună, Cititor și Cititoare, Prin urmare, a venit momentul să fiți numiți prin persoana a doua plural, operație plină de implicații, căci echivalează cu a vă considera un unic subiect. Spun voi, amestec cam greu de diferențiat sub cearșaful mototolit. Poate că după asta veți lua-o fiecare pe altă cale și povestirea va trebui să se chinuie iarăși să manevreze în mod alternativ schimbătorul de viteză al lui „tu“ feminin și „tu“ masculin; dar acum, dat fiind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu tine putem face tot ce vrem. Dacă vrem. Dar nu vrem. Eu aș putea dori ceva. — Ce anume? — Să te mușc. — Pentru așa ceva, eu pot să-ți sfâșii carnea - și-și arătă dinții. În cameră e un pat cu cearșafuri albe, dar nu e clar dacă e nefăcut sau e pregătit pentru noapte; patul e înfășurat într-o plasă de țânțari, atârnată de un baldachin. O împing pe Jacinta printre cutele plasei; nu-mi dau seama dacă îmi rezistă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ca aceea când intrase la doamna Loret, într-un mic apartament împodobit cu evantaie și cu flori artificiale, și când mama îi primise cu un zâmbet cam strâmb. ― Sper că nu este febra de care vorbește toată lumea. Iar el, ridicând cearșaful și cămașa, contempla în tăcere petele roșii de pe burtă și de pe coapse, umflătura ganglionilor. Mama se uita la picioarele desfăcute ale fetei și țipa fără să se poată stăpâni. În toate serile mame ca aceasta urlau astfel, cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mântuirea. Chiar acest flagel, care vă lovește, vă înalță și vă arată calea. Foarte de mult, creștinii din Abisinia vedeau în ciumă un mijloc eficace, de origine divină, de a câștiga veșnicia. Cei ce nu erau atinși se înfășurau în cearșafurile ciumaților pentru a muri în mod sigur. Fără îndoială, această furie a mântuirii nu este recomandabilă. Ea arată o grabă regretabilă, foarte apropiată de orgoliu. Nu trebuie să fii mai grăbit decât Dumnezeu și orice încercare de a accelera ordinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Rambert și-a arătat permisul sergentului care i-a indicat biroul lui Tarrou. Ușa dădea în curte. S-a încrucișat cu părintele Paneloux, care ieșea din birou. ÎNTR-O ÎNCĂPERE MICĂ ALBĂ ȘI MURDARĂ CARE MIROSEA A FARMACIE ȘI A CEARȘAF UMED, TARROU, STÂND LA UN BIROU DE LEMN NEGRU, CU MÂNECILE CĂMĂȘII SUFLECATE, ÎȘI TAMPONA CU O BATISTĂ SUDOAREA CARE ÎI CURGEA PE ÎNCHEIETURILE BRAȚELOR. ― Tot aici ? a spus el. Da, aș vrea să vorbesc cu Rieux. Dar dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lunga inoculare, fără să obțină însă o singură reacție din partea copilului. A doua zi în zori toți s-au adunat în jurul băiatului ca să-și dea seama cum decurgea această experiență hotărâtoare. Copilul, ieșit din toropeala sa, se răsucea convulsiv în cearșafuri. Doctorul, Castel și Tarrou stăteau lângă el de la orele patru dimineața, urmărind pas cu pas progresele sau stagnările bolii. La capătul patului se vedea, puțin curbată, silueta masivă a lui Tarrou. La picioarele patului, lângă Rieux, care sta în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Fără să scoată un cuvânt, Rieux i-a arătat copilul care, cu ochii închiși și cu chipul descompus, cu dinții strânși la limita puterilor, cu trupul nemișcat, își întorcea mereu capul la dreapta și la stânga pe sulul de pernă fără cearșaf. Când în sfârșit se făcuse destulă lumină, pentru ca în fundul sălii, pe tabla școlărească rămasă acolo, să se poată distinge urmele unor vechi formule algebrice, a sosit Rambert. El s-a rezemat cu spatele de patul vecin și a scos un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
aducă ceai. Mereu hotărâtă să îndeplinească foarte exact obligațiile pe care situația i le crea, îl vizitase regulat pe bolnav la fiecare două ore. Ceea ce o impresionase cel mai mult era agitația continuă în care părintele își petrecuse ziua. Arunca cearșafurile de pe el și le trăgea apoi îndărăt, ștergându-și fără încetare cu palmele fruntea umedă și ridicându-se adesea ca să poată tuși cu o tuse sugrumată, răgușită și umedă, de parcă-și smulgea ceva din piept. Părea că nu poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cele două femei. Ann Întîrziase; de obicei, suna cînd se ivea ceva; Helga și Maricrisa erau puțin Îngrijorate. Mai puțin Thomas; Ann, doritoare, probabil că poposise pe la vreun drăguț de-al ei, avea cui să-i semene. Ingrid schimba des cearșafurile, era convinsă că patul este elementul esențial În bunul mers al unui cuplu. Al omenirii. În așternut, bărbați și femei concepeau copii, aflau plăceri; iubindu-se, erau cuprinși apoi de somn, visau. Așternutul era un spațiu intim, deși nu totdeauna
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nimic, momîi zgîlțîite de convulsii trecătoare. În așternut Începea și sfîrșea lumea ; cei mai mulți dintre oameni, cînd simțeau că li se apropie sfîrșitul, vroiau să moară În patul lor. În așternut, În somn, dacă s-ar fi putut. Ingrid venea În cearșafuri cu parfumul picurat din flacoanele pe care le aducea din nenumăratele ei voiaje. Tot ținînd-o așa, ar fi putut să umple un avion cu spray-uri și sticluțe, cu săpunuri Înmiresmate, cu sumedenie de rujuri numai arome; cu deodorante ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Dormitorul era zugrăvit în verde-deschis, culoarea favorită a lui Julie. Doua sipete antice, chinezești, de sidef, erau așezate în colțurile șemineului. Patul tapițat la culoare era o moștenire de la bunica ei. Julie nu se culca în el decât dacă avea cearșafuri proaspete, brodate cu inițialele ei în ață de mătase de culoarea fisticului. Am găsit-o roșie la față, scotocind frenetic în imensul șifonier. Cu aceeași repeziciune cu care arunca ea hainele grămadă pe covorul alb, menajera le așeza la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
că, la un moment dat, cineva ca Julie te anunță că nu-i bine să mai iei. Câteva ore mai târziu, când efectul i s-a evaporat, spaima s-a strecurat pe ușa terasei și mi s-a furișat sub cearșafurile fine ale lui Julie. Singurătatea mă învălui ca fumul ce se-nălța dintr-una din lumânările ei aromate. Am început să transpir, fruntea mi s-a năclăit de sudoare, trupul îmi ardea în timp ce aveam revelația grețoasă că o inimă frântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mi s-a năclăit de sudoare, trupul îmi ardea în timp ce aveam revelația grețoasă că o inimă frântă rămâne o inimă frântă, indiferent cine a decorat camera de oaspeți în care zaci. Trebuie s-o previn pe Julie că, din nefericire, cearșafurile Frette nu te pot proteja de propriile tragedii romantice. Am chemat-o pe Julie și ea apăru în vârful picioarelor. — Te rog, lasă-mă să-l sun pe Zach, am orăcăit. Trebuie să lămuresc situația. Julie îmi interzisese accesul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Îmi pare atât de rău că n-am putut să te contactez seara trecută, fiindcă, știi, je t’adore. M-a cuprins un megaatac de vinovăție. Când te gândești c-am fost atât de neîncrezătoare în timp ce Eduardo dormea sub vreun cearșaf sintetic, îngrozitor, de hotel. Totuși, n-am spus nimic. Hai să te scot la cină în seara aceasta. La Serafina. Au cele mai bune spaghete din New York. Poți să refuzi așa ceva? N-am putut. Dacă ați fi mâncat vreodată spaghete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și Mercer Street. Poliția putea s-aștepte până mâine. Eram îngrozită și obosită. Nu-mi doream decât să mă bag în pat. Ν Vreau să știți că, în noaptea aceea, n-am ales să mă duc la Hotelul Mercer pentru cearșafurile brodate de culoarea fisticului, nici pentru delicioasele pizze margherita în miniatură pe care le poți comanda la room-service, nici pentru comisionarii sexy, nici pentru că toată lumea din hotelul ăla are privirea aceea. Nu m-a influențat nimic din toate astea: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
termină, invariabil, prost. Pot să vă mărturisesc ceva p-ș? Odinioară credeam că secretul fericirii constă într-un loc șic cu room-service și mobilier de la Christian Liaigre. Ei bine, nu-i așa. Sincer, dacă ești nefericit, ești nefericit chiar dacă ai cearșafuri brodate sau nu. De-aia vezi prin reviste instantaneele paparazzilor cu celebritățile aflate la bordurile unor iahturi sau ieșind din holurile hotelurilor de cinci stele cu o mutră ce parcă ar vrea să spună că-s gata să se sinucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pentru dăruirea lor; și lui Elizabeth Sheinkman, pentru că este un agent literar minunat. Sunt norocoasă să am prieteni și colegi în New York care s-au arătat întotdeauna dispuși să-mi răspundă la întrebări, fie că a fost vorba de broderia cearșafurilor Mercer sau de detalii legate de regimul du Cap. Mii de mulțumiri doctorului Steven Victor, Marina Rust, Andre Balasy, Anthony Todd, Bill Tansy, Samantha Gregory, Sandy Golinkin, Pamela Gross, Holly Peterson, David Netto, Julie Daniels-Janklow, Alexandra Kotur, Lara Shriftman, Elizabeth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
umflate. Zac în azile, uitate de lume, molfăind un chec vechi, dat de pomană la un colț de cimitir. Am fugit pe scări, până unde s-a înfundat drumul. Am nimerit în spălătorie. Mirosea a șampon de mere verzi și cearșafurile țipau în explozii cromatice. Mi-am înfundat capul într-un morman de rufe. Plâns fără lacrimi, ca o lupoaică rănită. Dumnezeii ei de viață! Urla neputința în mine. Și vina. Vina că măcar nu mi-am dus bunica, pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]