3,105 matches
-
-o, ci doar să-și ia fiecare nevasta și copiii, și să plece." 23. Dar David a zis: "Să nu faceți așa, fraților, cu ce ne-a dat Domnul; căci El ne-a păzit, și a dat în mîinile noastre ceata care venise împotriva noastră. 24. Și cine v-ar asculta în privința aceasta? Partea trebuie să fie aceeași, atît pentru cel ce s-a coborît pe cîmpul de bătaie cît și pentru cel ce a rămas la calabalîcuri: s-o împartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
iatacul Feliciei n-au mai părut că unduie. Situația era de nesuportat, mai ales că toți simțeau că le-a scăpat esențialul, inclusiv cei care până atunci vehiculaseră diverse zvonuri și explicații sigure. într-o noapte, s-a strâns o ceată formată din mahalagii înarmați până-n dinți, căci omului când îi e frică se adună în haite și se înarmează, chiar și atunci când cauza fricii nu poate fi suprimată de lama vreunui cuțit. Au spart cu topoarele ușile și au năvălit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se Înalțe stele În cinci colțuri, simbolizând forța omului, care urma să cucerească Încetul cu Încetul Universul și să devină stăpânul lui absolut. Călugării trăiau pașnic În mănăstire, descinzând din când În când și prin satele din jur; din toată ceata de călugări se distingea starețul Pafnutie, care ducea o viață de sfânt, având o mare autoritate printre confrații săi, ce-l iubeau și-l venerau ca pe un nou Zosima. Zosima ajunse la o vârstă aproape venerabilă, când Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
duceau la gârlă, și de văcuța cu numele de Clavdia, și de juncuța Evdochia, și de cea cu numele de Pulheria, pe care Încerca cu tot dinadinsul să le facă să-și Însușească deopotrivă alfabetul chirilic, cât și cel latin. Ceata o completă motanul Fedea, pe care Gligori, prietenul ei de joacă, aruncându-l Într-o copcă, Îl boteză Adam, după care Mașa Îl Înălță la rangul de Învățător. Preda puzderiei de mâțe, ce se oploșiseră pe lângă casă, arta subtilizării puilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
glosar... Învârtindu-se În cerc În jurul mesei, Increatul Își Înfipse pintenii În coastele fiarei Apocalipsului, cântând cucurigu de douăsprezece ori și intonând imnul imperial. Apoi, cotrobăind prin dulap, scoase sticluța de horilcă și o dădu pe gât, făcând semn Întregii cete s-o ia din loc. După plecare lor, babulea Își reteză degetul mânjit de cerneală și-l aruncă În cuptor, punând-o și pe Fevronia să-și taie sfârcul și să-l arunce-n flăcări. „Acum, bodogăni ea, aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se tem de ciroză sau de apoplexie, continua el să se laude, eu nu mă tem de nimic, În afară de mine. Și nici de mine nu mă tem. Am Învățat să mă stăpânesc ca un cal breaz.“ Vorbărie goală, pe care ceata de salahori o Înghițea hăhăind și mirându-se de istețimea șefului la fiecare cuvânt. Încurajat de această hoardă gălăgioasă, Ippolit prindea avânt. La un moment dat, numărându-i, Îi veni ideea să Întindă o masă mult mai lungă decât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vindem pentru o para chioară“, adăugă el. gesticulând grandilocvent. Salahorul avusese gura pocită. Drumul spre pierzania lui Subotin abia Începuse. Alcoolul și lipsa de stăpânire aveau să-l ducă În iad. „Vorbești cu păcat“, Îi aruncă o vorbă unul din ceată... „Poate, replică Subotin...“ Brusc, o tristețe inexplicabilă puse stăpânire pe sufletul lui. Subotin nu se lăsă Însă bătut cu una, cu două, ci, turnându-și un borcan Întreg de spirt Royal, Îl Înălță deasupra cetei, zicând: „Cine se teme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aruncă o vorbă unul din ceată... „Poate, replică Subotin...“ Brusc, o tristețe inexplicabilă puse stăpânire pe sufletul lui. Subotin nu se lăsă Însă bătut cu una, cu două, ci, turnându-și un borcan Întreg de spirt Royal, Îl Înălță deasupra cetei, zicând: „Cine se teme de propria sa soartă e un laș...“. Cuprins de beție, un salahor Îl Întrebă, ridicând și el borcanul: „De soartă am Înțeles că nu te temi, dar ce zici de consoartă?“. Ippolit Își roti ochii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
titlul ăsta? Poate că în felul acesta oamenii or să înțeleagă mai bine relația autohtonism-globalizare. De fapt, noi suntem cazuri paradigmatice de romenglish, de țărani cosmopoliți, de autobiografie cu CV?! De trecere de la comunism la helloism. La Dubrovnik era o ceată de profesori de filosofie din Europa și SUA. Și Lipman, creatorul programului, o întreprindere intelectuală minunată de care ar fi meritat să mă țin toată viața dacă nu mă regăseam creativ mult mai bine în filosofia feministă, mă rog, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fiecare clipă, fugea în casă, ieșea îndată și trântea ușa, și întreba aiurită: — Unde se duce? unde se duce? Ce-are să zică Sanis?... Ce să fac?... Vai! Vai! Și porni și ea deodată prin noroiul uliții, după Haia, urmată de ceata vecinelor. Vestea ca un fulger se întinsese; femei din alte mahalale o împresurau. Și ea se văita încet, își frângea mânile. Și la gară, prin ziua leșietică, trenul plecase. Învăluiri de fum negru izvorau în depărtare. Lumea se împrăștia: mamele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ori căprioarele mânându-le, iar alții stau în țiitori și le atacă. Țin socoteală de direcția vântului și de configurația terenului. „Buni vânători“, îi laudă în gândul său Culi Ursake. Nu zăbovise nici aici; lăsase urmele lupilor. Număra el în ceata asta un bătrân, două haite vechi și cinci lupani. Ca să nu-i ia prea multă vamă din teritoriul lui, trebuie să le puie otravă. Cum or cădea doi sau trei din ei, ceilalți fug peste șapte munți. Mai departe, umblând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
poți. (După cum se spune pe-aici.) Nu reușesc să pricep, pentru că nu e ca și cum ar fi prea ușor să găsești un bărbat în New York, chiar și pentru femeile cu ochi normali: imaginea cea mai apropiată ar fi acea a unor cete zdrențuite de femei înaintând greoi printr-un peisaj urban postapocaliptic, printre ruine și fum, căutând ultimele rămășițe ale unor lucruri folositoare, cum trebuiau să facă oamenii din Mad Max. Și nu e ca și cum Lauryn ar fi fost așa o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de când îmi sosise o scrisoare de la el, la începutul verii, cu această frază enigmatică și terifiantă prin ironia ei: Doar un miracol mai poate salva Roma, iar papa ar vrea ca eu să fiu cel care îl va săvârși! ANUL CETELOR NEGRE 932 de la hegira (18 octombrie 1525 7octombrie 1526) Stătea în fața mea, statuie alcătuită din carne și din fier, din râsete puternice și din imense izbucniri de mânie. Eu sunt brațul înarmat al Bisericii! Era totuși numit „marele diavol“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și resemnare. Condottiere și Medici, el întruchipa întreaga Italie. Trupele pe care le comanda erau după chipul și asemănarea lui, venale și generoase, tiranice și justițiare, indiferente în fața morții. În anul acela, ele se puseseră în slujba papei. Erau numite Cetele Negre, iar șeful lor nu ca Giovanni de Medici se făcuse curând cunoscut, ci ca Giovanni al Cetelor Negre. L-am întâlnit la Bologna. Pentru prima mea ieșire, am ținut să merg la palatul lui messer Jacopo Salviati, venerabil gentilom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asemănarea lui, venale și generoase, tiranice și justițiare, indiferente în fața morții. În anul acela, ele se puseseră în slujba papei. Erau numite Cetele Negre, iar șeful lor nu ca Giovanni de Medici se făcuse curând cunoscut, ci ca Giovanni al Cetelor Negre. L-am întâlnit la Bologna. Pentru prima mea ieșire, am ținut să merg la palatul lui messer Jacopo Salviati, venerabil gentilom din oraș, care mă înconjurase cu întreaga sa bunăvoință de-a lungul bolii, trimițându-mi necontenit bani, cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai de vază din Bologna și trăia într-un lux demn de cei mai mari dintre Medici. E adevărat că soția sa nu era alta decât sora papei Leon, iar fiica sa, Maria, îl luase în căsătorie pe Giovanni al Cetelor Negre. Spre nefericirea ei, trebuie s-o spunem, căci îl vedea foarte rar, între două campanii, între două idile, între două aventuri de alcov. În ziua aceea, totuși, venise, mai puțin pentru soția sa cât pentru fiul lor, în vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fi extrem de plăcută și de lipsită de primejdii, deoarece nici un bandit n-ar cuteza să se apropie de un asemenea alai. Astfel că, a doua zi, pornisem deja cu Maddalena și cu Giuseppe la drum, înconjurați de temuții războinici ai Cetelor Negre, deveniți cu acest prilej niște însoțitori deosebit de îndatoritori față de noi. După trei zile de mers, am ajuns la reședința lui Giovanni, un minunat castel numit Il Trebbio, unde am poposit o noapte. A doua zi devreme, am străbătut Florența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
l-a amuzat atât de tare pe fiul meu, Giuseppe, că, de-a lungul întregului drum, m-a implorat să repet la nesfârșit aceleași gesturi, râzând în hohote de fiecare dată. * * * Chiar în ziua sosirii noastre la Roma, Giovanni al Cetelor Negre a stăruit să ne ducem împreună la papă. L-am găsit în consfătuire cu Guicciardini, care n-a părut deloc încântat de venirea noastră. Fără îndoială că tocmai îl convinsese pe Sfântul Părinte să ia o hotărâre dificilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
grăbise însă să-l declare nul de îndată ce trecuse Pirineii; apoi împotriva papei, aliatul „sperjurului“. Oștile imperiale începuseră să se regrupeze în Italia, spre Milano, Trento și Neapole. Pentru a le ține piept, Clement nu se putea bizui decât pe vitejia Cetelor Negre și a comandantului lor. Socotind că principala primejdie venea dinspre nord, acesta plecase spre Mantova decis să împiedice inamicul să treacă Padul. Din păcate, Carol Quintul avea și el aliați chiar înlăuntrul statului pontifical, un clan numit „imperialista“, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spre Mantova decis să împiedice inamicul să treacă Padul. Din păcate, Carol Quintul avea și el aliați chiar înlăuntrul statului pontifical, un clan numit „imperialista“, care avea în fruntea sa pe preaputernicul cardinal Pompeo Colonna. În septembrie, profitând de plecarea Cetelor Negre, acest cardinal se năpustise în cartierele Borgo și Trastevere în fruntea unei bande de jefuitori care dădură foc la câteva case și proclamară în piețele publice că ele aveau „să elibereze Roma de tirania papei“. Clement al VII-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
când se va întoarce pentru mine vremea scrisului. ANUL PEDESTRAȘILOR GERMANI 933 de la hegira (8 octombrie 1526 26 septembrie 1527) Am intrat atunci în al patruzecilea an al vieții mele, cel al ultimei speranțe, cel al ultimului abandon. Giovanni al Cetelor Negre trimitea de pe front veștile cele mai liniștitoare, îmbărbătându-l pe papă, Curia și Roma întreagă cu impresia înșelătoare că războiul era foarte departe și că acolo va și rămâne. Imperialii se află la nord de Pad și nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întâmpla vreo nenorocire, ne-ar fi cu neputință să stăvilim valul imperialilor. Consemnate într-o scrisoare adresată papei, aceste doleanțe n-au fost cunoscute la Roma decât atunci când rămăseseră fără obiect: atins de o ghiulea de la un tun ușor, șeful Cetelor Negre se pomenise cu gamba piciorului drept zdrobită. Se impunea să-i fie amputată. Era noapte, iar Giovanni pretinse să țină el însuși torța în vreme ce medicul îi secționa piciorul cu un fierăstrău. Chin zadarnic, deoarece rănitul avea să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să țină el însuși torța în vreme ce medicul îi secționa piciorul cu un fierăstrău. Chin zadarnic, deoarece rănitul avea să-și dea duhul la puțin timp după operație. Dintre toți oamenii pe care i-am cunoscut, Tumanbay circazianul și Giovanni al Cetelor Negre erau cu siguranță cei mai de valoare. Cel dintâi a fost ucis de sultanul Răsăritului, al doilea de împăratul Apusului. Cel dintâi nu putuse salva orașul Cairo; al doilea nu a putut cruța Roma de supliciul care îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
deja la porțile cetății, ca și cum dispariția lui Giovanni ar fi făcut să dispară fortificațiile, ar fi secat fluviile și ar fi făcut munții una cu câmpia. În realitate, nimic nu părea că trebuie să oprească năvala. Când fusese ucis, șeful Cetelor Negre încerca cu disperare să împiedice joncțiunea, în nordul Italiei, a două puternice armate imperiale: una, alcătuită mai ales din castilieni, care se găsea în regiunea Milano; cealaltă, de departe cea mai primejdioasă, alcătuită din pedestrași germani, aproape toți adepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
misiune divină: pedepsirea papei, vinovat de a fi corupt creștinătatea. Zece mii de eretici dezlănțuiți, mergând împotriva papei sub flamura unui împărat catolic: așa arăta flagelul care a lovit Italia în anul acela. Moartea lui Giovanni, urmată de retragerea precipitată a Cetelor Negre, le dăduse tuturor imperialilor răgazul să se regrupeze și să treacă Padul, deciși să înainteze până la palatul Sfântului Petru. Erau aproape treizeci de mii de soldați, prost îmbrăcați, prost hrăniți, prost plătiți, și care aveau de gând să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]