2,949 matches
-
și a treptelor ― totul a fost construit în piatră, cu gândul de a obține o îmbinare de elemente naturale: pământ, piatră, vegetal), a fost prima construcție "ideologică" dintr-o Thingbezvegung, dintr-o mișcare de recuperare a vechilor ritualuri germanice de celebrare a zeilor în natură, în păduri și pe vârfuri de munți. Modelul pentru o asemenea Veranstaltung era Donnersberg, locul unde se află ruina gotică a unei construcții care era închinată lui Wottan, zeul tunetului și al furtunii. Este un soare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spirituală - , sunt folosite numere sugestive, cu valențe simbolice - de exemplu imaginea Beatricei este asociată cu numărul nouă595). Nu este o operă lipsită de valoare, dar reprezintă mai mult o introducere pentru lucrările următoare. Vânătoarea Dianei se transformă astfel într-o celebrare a zeiței iubirii și concupiscenței, Venus, iar nota ironică nu lipsește, deoarece virtuoasele femei, donne angelicate asemănătoare nimfelor, tind spre plăceri lumești, carnale, spre dragostea profană. Tema dragostei va fi abordată și în operele următoare. Iubirea cunoștea în perioada medievală
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
va deveni conducător în Atalante, fondatorul provinciei Fiesole și tatăl unei nobile vițe de cetățeni. Două forțe antagonice domină lumea din poemul Ninfale, zeițele Venus și Diana. Deși criticii literari au susținut pentru mult timp ideea că opera este o celebrare a primei zeițe amintite, au existat și opinii (cum ar fi cea aparținând lui Robert Hollander) care au reușit să demonstreze contrariul și anume că este „o povestire morală, care dă povețe”617, apărând-o pe Diana. Considerăm că nici
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
acțiunea lor (sympragmateuesthai)”, trebuie „să atribuim acest rol celor cărora le revine de drept”, și anume daimonilor, care sunt „instrumentele zeilor (leitourgois theon), slujitorii și secretarii lor, cei care cercetează cu luare-aminte (episkopous) sacrificiile oferite zeilor, care iau parte la celebrarea misterelor; dar există și alții care pedepsesc trufia și fărădelegile oamenilor”3. Mai există și „sacrii Împărțitori de bogății”, cum Îi numește, În Munci și zile (122, 126), Hesiod, citat de Cleombrotos. • Așadar, trebuie să reținem ideea deosebirii de valoare
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
răspuns Zeul Îl trimisese repejor la plimbare, ca pe unul care se apucase să verifice o străveche tradiție de parcă ar fi fost o stampă, (410) să poată pune degetele pe ea și s-o pipăie Îndeaproape. 2. Cu puțin Înainte de celebrarea Jocurilor Pythice, pe vremea lui Callistratos 1, doi cucernici bărbați șhieroiț, sosiți din direcții opuse ale Pământului, s-au Întâlnit Întâmplător la Delfi. Ei erau Demetrios, om de litere șgrammatikosț, care se Întorcea din Britania la Tarsos, la el acasă
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
prin prezențași prin acțiunea lor. Să atribuim mai degrabă acest rol celor cărora le revine de drept, și anume celor care sunt instrumentele zeilor, slujitorii și secretarii lor, cei care cercetează cu luare-aminte sacrificiile oferite zeilor, care iau parte la celebrarea misterelor; dar există și alții care pedepsesc trufia și fărădelegile oamenilor 1. (B) Așa se face că Hesiod atrage atenția În mod solemn asupra «afurisiților risipitori de averi» cărora le-a fost Încredințat acest privilegiu 2. În viziunea lui, așadar
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
neroditor. Ei iscă războaie, asedii, până când obțin și primesc ceea ce-și doreau cu patimă. (E) Și unii demoni au totuși parte de o soartă potrivnică. Așa se face că În Creta, unde am locuit mult timp, am asistat la celebrarea unei festivități bizare, În cursul căreia se Înfățișa imaginea unui om fără cap2. Ni s-a spus că este imaginea lui Molos, părintele lui Merion 3, care, după ce a violat o nimfă, a fost găsit decapitat. 15. Tot ce se
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
a asista; * Căsătoria are un caracter civil deoarece încheierea și înregistrarea ei sunt de competența exclusivistă a autorității de stat. Dispoziții constituționale garantează tuturor cetățenilor libertatea conștiinței și libertatea exercitării cultului religios, ceea ce permite soților posibilitatea să procedeze și la celebrarea ei religioasă, după încheierea căsătoriei civile (art.48, pct. 3 Constituția României). Celebrarea religioasă a căsătoriei nu produce nici un efect juridic și, tot astfel, uniunea încheiată numai religios nu are valoare juridică; * Căsătoria se încheie pe viață, fiind menită să
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
de competența exclusivistă a autorității de stat. Dispoziții constituționale garantează tuturor cetățenilor libertatea conștiinței și libertatea exercitării cultului religios, ceea ce permite soților posibilitatea să procedeze și la celebrarea ei religioasă, după încheierea căsătoriei civile (art.48, pct. 3 Constituția României). Celebrarea religioasă a căsătoriei nu produce nici un efect juridic și, tot astfel, uniunea încheiată numai religios nu are valoare juridică; * Căsătoria se încheie pe viață, fiind menită să dăinuiască între soți pe tot timpul vieții lor. Căsătoria se poate desface prin
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
anume, la sediul serviciului de stare civilă respective. (art.16 alin.1 C.fam.). În cazuri excepționale, căsătoria se poate încheia și în afara acestui sediu (art.16 alin.2 C.fam.), cu respectarea, bineînțeles, a tuturor celorlalte dispoziții legale privind celebrarea ei. Cazurile în care căsătoria s-ar putea încheia în alt loc decât acela a serviciului de stare civilă sunt, unul din viitorii soți este infirm, grav bolnav sau moartea sa este iminentă, ori când viitoarea soție are o sarcină
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
cerințele prevăzute de lege, cu privire la încheierea ei. Ca și divorțul, nulitatea căsătoriei pune capăt acesteia, între ele existând deosebiri structurale, de cauze și efecte; nulitatea sancționează cu desființarea căsătoria încheiată prin neobservarea unor cerințe legale de validitate, anterioare sau concomitente celebrării căsătoriei, iar efectele sunt, în principiu, retroactive (ex tunc), pe când divorțul sancționează o căsătorie valabil încheiată, pentru cauze posterioare încheierii sale, iar efectele divorțului sunt numai viitoare (ex nunc). În această materie, legea conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
spirituală - , sunt folosite numere sugestive, cu valențe simbolice - de exemplu imaginea Beatricei este asociată cu numărul nouă595). Nu este o operă lipsită de valoare, dar reprezintă mai mult o introducere pentru lucrările următoare. Vânătoarea Dianei se transformă astfel într-o celebrare a zeiței iubirii și concupiscenței, Venus, iar nota ironică nu lipsește, deoarece virtuoasele femei, donne angelicate asemănătoare nimfelor, tind spre plăceri lumești, carnale, spre dragostea profană. Tema dragostei va fi abordată și în operele următoare. Iubirea cunoștea în perioada medievală
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
va deveni conducător în Atalante, fondatorul provinciei Fiesole și tatăl unei nobile vițe de cetățeni. Două forțe antagonice domină lumea din poemul Ninfale, zeițele Venus și Diana. Deși criticii literari au susținut pentru mult timp ideea că opera este o celebrare a primei zeițe amintite, au existat și opinii (cum ar fi cea aparținând lui Robert Hollander) care au reușit să demonstreze contrariul și anume că este „o povestire morală, care dă povețe”617, apărând-o pe Diana. Considerăm că nici
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o relație concurențială. Pensiile și îmbunătățirea vieții vârstnicilor este o problemă aflată pe agenda femeilor, iar toată discuția care are loc în România în legătură cu majorarea pensiilor este în interesul femeilor. Anumite teoreticiene feministe afirmă că postmodernismul trebuie să evite simpla celebrare a diferențelor și a particularităților doar de dragul diferențelor și al particularităților (xe "Fraser"Fraser, xe "Nicholson"Nicholson, 1990). Diana xe "Coole"Coole susține că „printre postmoderni este la modă să prezinți diferențele de gen ca fiind deja depășite și confuze
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
122 În numele Republicii / 125 Noile manuale unice / 130 Textele "alternative" / 134 Războaie și tăceri / 138 Ignorându-i pe ceilalți / 145 II.3. Festivități, din ianuarie până în decembrie / 155 Datori față de cei căzuți / 155 Serbarea școlară: un exercițiu identitar / 159 Inconsecvența celebrărilor / 166 24 ianuarie 1859, o posteritate-model / 175 Geneza unui simbol de stat / 180 II.4. Lecțiile unei sărbători naționale: 1 decembrie 1918 / 190 În prelungirea prezentului / 190 Programe școlare și granițe politice / 193 Mai multe voci, aceeași Unire / 197 Proletari
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
românesc a cumulat practici și conținuturi longevive; între ele, comemorările ocupă și astăzi un loc aparte în cotidianul școlar. Dacă politicile memoriei publice au reflectat atent capriciile timpului, exaltând sau ignorând un număr aleatoriu de eroi și de fapte exemplare, celebrarea lor în școală nu s-a schimbat la fel de mult. Cu puține excepții 1, noile panegirice reușesc să se impună fără a înlătura complet vechile deprinderi. Nu vom urmări un parcurs cronologic liniar. Considerăm că momentul de maximă intensitate al evoluțiilor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
revelator al forțelor care animă diferite curente și politici ale memoriei publice. Amploarea mobilizărilor și criticilor manifestate cu acest prilej nu a fost concurată, în ultimele decenii, de nici un alt eveniment similar. Deși s-a dorit un consens general nepartinic, celebrările au fost marcate de acerba competiție electorală din România acelui an. În același timp, în Republica Moldova s-au activat mize identitare disjuncte, Ștefan fiind aici, cu precădere, un simbol al independenței statale, apt să alimenteze atât curentul naționalist românesc, cât
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ea le întreține. Citind aceste pagini, am putea crede că nici un alt loc din Moldova nu întreține cu mai multă ardoare cultul lui Ștefan cel Mare. Acest devotament a fost oficializat începând cu anul 1975, când propaganda național-comunistă a impus celebrarea cu fast a victoriei de la Podul Înalt, inclusiv printr-un grandios film istoric 167. Este interesant de remarcat că nu biserica "Sf. Ioan Botezătorul" din orașul Vaslui ctitoria certă a domnitorului domină harta locală a "locurilor memoriei", ci presupusa locație
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și ea, coordonatele sale școlare bine exersate, oferind în același timp intensitate emoțională, certitudini rituale și recompensa unei ieșiri îngăduite din rutina zilnică. Regia textului duce aproape firesc la ceremonii dedicate fie memoriei istorice, fie fixării marilor repere identitare, fie celebrării virtuților vieții publice. Punerea în scenă a manualului este o practică pe care școala o cultivă încă, după rețete mai vechi sau mai noi, legate de calendarul patrimonial și politic al momentului. Capitolul II În căutarea faptului memorabil II.1
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pentru contemporani, de domeniul evidenței. Între reprezentările identitare care supraviețuiseră instalării și apoi prăbușirii regimului comunist, acest moment istoric s-a dovedit a fi cel mai reconfortant pentru stima de sine a majorității românilor 2. Prescripția legală, urmată de suita celebrărilor publice periodice, a mărit și mai mult forța sa comemorativă, diminuând, în schimb, necesitatea raportării cu acuratețe la faptele din trecut. Sărbătorirea zilei naționale în școală invită, prin tradiție, la un ceremonial special, care trebuie să iasă din tiparul unei
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
etnicii unguri, de exemplu, sunt vizibil deranjați de opțiunea majoritară 13, ei cultivând de altfel, cu perseverență, o memorie istorică diferită de aceea propusă de autorități 14 . Nu numai acest ultim aspect a rămas deficitar, ci și acela al beneficiilor celebrării, mereu disputate, între grupările politice aflate la putere și cele rămase în opoziție 15. Datarea, localizarea și explicarea unui simbol național aproape centenar nu sunt, așa cum se crede, de la sine înțelese. Studiind cele petrecute în 1918, ne întrebăm dacă, într-
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
națională la patruzeci de zile după Paștele ortodox, de "Înălțarea Domnului". Legislația interbelică ulterioară a păstrat prevederea respectivă 128. După instituirea regimului comunist, onorarea celor căzuți pe câmpul de luptă s-a diminuat drastic, refugiindu-se spre alte momente de celebrare, mai ales "Ziua Armatei"129, dar și 23 August (1944) sau 9 Mai (1945), ziua "victoriei împotriva fascismului". În plus, actul comemorativ s-a deplasat pe nesimțite de la o dimensiune certă, temporală, legată strict de morții Marelui Război, spre o
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ultimă să ofere întregii comunități un model de conduită civică. Convingerile pe care le afișează și le întrețin, opiniile publice pe care le valorifică și exercițiul social pe care îl aduc cu regularitate în viața școlii sunt adevăratele motivații ale celebrării, nu evenimentul istoric în sine. Școala a fost, încă din secolul al XIX-lea, direct solicitată la astfel de activități comemorative, furnizând, deopotrivă, contingente masive de public docil, dar și actori prezenți în toate etapele unei serbări naționale. Fiecare comunitate
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Dar tot la unire se referă și ziua națională, celebrând momentul 1 decembrie 1918. Această repetiție comemorativă creează încă destule confuzii. Mulți dintre cei aflați la vârsta școlii par să aibă, într-adevăr, nedumeriri în privința acestor repetate uniri și a celebrărilor corespunzătoare. Poate că tocmai insistența educatorilor 136 a contribuit, în definitiv, la întreținerea impreciziilor de memorizare. Pentru a combate aceste deficiențe, profesorii, elevii și autorii de cărți școlare au ajuns să se întreacă în exersarea unor scheme narative cât mai
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
încheie cu binecunoscuta "Horă a Unirii"; la ea iau parte cât mai mulți dintre cei prezenți, anulând diferența inițială între public și actori, între "conducere" și cei conduși. Indispensabilă ceremoniilor publice de la 24 ianuarie, "hora" a fost translată și spre celebrarea zilei de 1 decembrie. Nu este doar o contagiune recentă. Chiar înainte de realizarea efectivă a marilor acte ale unirii din 1918, oamenii își exprimau astfel nevoia de solidaritate. Pentru a înțelege cum s-au cumulat, în timp, ritualurile definitorii acestor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]