KorAP: Find »[drukola/base=celular & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...62 >

1,529 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

da, de asta eram sigură - dar care o fi cea mai agreabilă modalitate de a o scăpa de mizerabila ei existență? Am pus Încet receptorul la loc. Chiar am Înțeles eu greșit mesajul când Îl ascultasem mai devreme? Am Înhățat celularul și am derulat mesajul: „Ahn-dre-ah. Sunt eu, Mir-ahnda. E ora nouă dimineața la Pahris și fetele Încă nu și-au primit cărțile. Sună-mă la Ritz să mă asiguri că vor sosi În curând. Asta-i tot“. Nu era nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
suplimentare, iar ea Își dădea seama de regulă că o făcusem. („Ahn-dre-ah, mâncarea asta e oribilă, comandă-mi imediat un mic dejun proaspăt“ă. Așa că eu comandam și recomandam cam la fiecare douăzeci de minute, până când ea mă suna de pe celular și Îmi spunea să-i comand micul dejun. („Ahn-dre-ah, ajung la birou cât de curând. Comandă-mi micul dejun“ă. Sigur, asta se petrecea cu numai două sau trei minute Înainte ca ea să ajungă, așa că a i-l comanda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
furișându-și privirea spre biroul Mirandei, cum făcea mereu, fără măcar un „Bună“ sau un „’Neața“, cum făcea și mentora ei. Nu, dar a sunat și a zis că vine În zece minute. Mă Întorc imediat. Mi-am pus rapid celularul și țigările În buzunarul hainei și am luat-o la goană. Aveam la dispoziție doar câteva minute ca să ajung la parter, să traversez strada Madison și să intru În fața celor care stăteau la coadă la Starbucks - și să trag câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
acum probabil stă acolo, se zborșește și se Întreabă unde anume dispar eu În fiecare dimineață - marca Starbucks de pe cana de plastic nu Îi oferea nici un fel de indiciu. Dar, până să iau de pe tejghea tot ce comandasem, a sunat celularul. Și, ca de obicei, mi-a sărit inima din piept. Știam că era ea, știam cu certitudine, dar tot eram speriată. Numărul de pe ecran mi-a confirmat bănuiala, dar am auzit surprinsă vocea lui Emily, care mă suna de pe linia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
facă aport, ca mine, să caute toate cele, să vâneze, să aducă. Ea mă ura pentru că eu aveam un pretext ca să plec din birou și pentru că știa că eu stăteam peste tot mai mult decât era necesar, ca să vorbesc la celular și să fumez. Drumul de Întoarcere dura de obicei mai mult decât drumul spre Starbucks, pentru că trebuia să distribui cafelele și dulciurile. Preferam să le Înmânez celor fără adăpost, un grup de inși mereu ghemuiți prin preajmă, care dormeau prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
chestii precum tăvițele pentru sos, sau cuțitele pentru tăiat friptura, sau șervețele de pânză, așa că Sebastian Îmi dădea mereu toate astea Împreună cu mâncarea. Și din nou mi-am pus haina de lână neagră, am Îndesat În buzunarul ei țigările și celularul și am pornit-o afară În ziua aceea de februarie, care părea să devină tot mai cenușie pe măsură ce trecea timpul. Nu aveam de mers decât cincisprezece minute până la restaurantul de la intersecția dintre 49 Street și Third, dar m-am gândit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
scos din mine fum, aer rece sau iritare, dar mi-a făcut al naibii de mare plăcere. Îmi era din ce În ce mai ușor să-i evit pe turiștii care hoinăreau aiurea pe străzi. Pe vremuri mă uitam cu dispreț la trecătorii care vorbeau la celular, dar acum, din cauza programului meu haotic, devenisem o adevărată mașinărie ambulantă de vorbit. Mi-am scos telefonul și l-am sunat pe Alex la școală, unde, conform amintirilor mele cam Încețoșate, era posibil ca la ora aceea el să ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
pe punctul de a vârî la loc telefonul când a sunat din nou. Numărul nu-mi era cunoscut și am răspuns, atât eram de fericită că nu e Miranda sau Emily. — Biro... ăă, alo? În mod reflex, răspundeam și la celular, și la telefonul meu de acasă cu: „Biroul Mirandei Priestly“, ceea ce era extrem de jenant atunci când suna oricine altcineva În afara părinților mei sau a lui Lily. Trebuia să mă străduiesc să scap de obiceiul ăsta. — Vorbesc cumva cu Încântătoarea Andrea Sachs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
tip Înzestrat cu mult simț de observație. — Hai să trec la obiect, pentru că tocmai mă Îmbarc Într-un avion spre Washington D.C. și cei de la securitate nu par Încântați să mă vadă trecând prin detectorul de metale În timp ce vorbesc la celular. Ai ceva planuri pentru sâmbătă seara? Nu puteam să sufăr când oamenii Își formulau Întrebările În acest fel, adică Întrebau dacă am planuri Înainte de a-ți spune ce intenționează ei. Avea cumva iubita lui nevoie de cineva care să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ca să-ți spun că vreau masa de prânz și o vreau acum. Nu prea e loc de nuanțe subtile. EMILY-ÎMI-VREAU-MASA-DE-PRÎNZ. ACUM! Și cu asta mi-a Închis telefonul În nas, iar mâinile Îmi tremurau atât de tare Încât am scăpat celularul pe podea. Nu l-aș fi putut scăpa mai repede nici dacă mi-ar fi luat foc. Sebastian, care părea gata să leșine din cauza celor petrecute, s-a aplecat imediat, a ridicat telefonul și mi l-a Înapoiat. — S-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
puternică. Și apoi, pantaloni de două mii de dolari nu arată prea bine pe fetele care se Îndoapă, am concluzionat eu. M-am prăbușit la loc În scaun și m-am gândit ce bine reprezentasem, de această dată, revista Runway. 11 Celularul a zbierat de undeva din adâncul viselor mele, dar m-am dezmeticit doar cât să mă Întreb dacă e ea. După un proces uluitor de rapid - Unde sunt? Cine e „ea“? În ce zi suntem? - mi-am dat seama: dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
patului În sine - au Întârziat, așa că tata și Alex au pornit amândoi cu mașinile Încărcate spre centru. Lily găsise noul nostru apartament Într-un anunț din Village Voice, iar eu nici nu-l văzusem Încă. Mă sunase la serviciu de pe celularul ei, chiar În mijlocul zilei, și zbierase: L-am găsit! L-am găsit! E perfect! Are baie cu apă curentă, dușumea de lemn cu un număr minim de gâlme și am petrecut patru minute Întregi acolo fără să văd măcar un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
scris. Pentru că n-am fost prea sigură că o să scapi de concediere și n-am nici un chef să instruiesc iarăși pe cineva nou, a răspuns ea prompt. Am plecat În căutarea Înghețatei perfecte și am sunat-o pe Lily de pe celular În secunda În care liftul a ajuns la parter. — Îmi pare foarte rău, pe cuvânt că da. Atâta doar că... — Uite ce e. N-am timp de așa ceva, a răspuns Lily pe un ton indiferent. Cred că exagerezi puțin, tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
vizita ta. Întreabă dacă o să ai nevoie de altcineva afară de șofer, antrenor, coafeză, cosmeticiană, asistentă personală, trei cameriste și un căpitan de iaht. Dacă da, te rog spune‑i Înainte să plece la Milano. Îți va da numărul ei de celular, dar nu poate veni cu tine, pentru că va pregăti prezentările de modă. 011.3901.55.27.55.61 9.45: A sunat Judith Mason. Sună, te rog. 555.6834 Am mototolit hârtia și am aruncat‑o În coșul de sub biroul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ridicat receptorul Încă umed din pricina mâinilor mele asudate din timpul ultimului apel primit de la Miranda cu numai câteva minute În urmă. Telefonul lui de acasă a sunat până când a intrat robotul, dar a răspuns imediat când l‑am sunat pe celular. — Bună, a zis el, știind că eu eram, pentru că numărul meu i se afișase pe ecran. Cum a fost ziua de azi? — Nu contează, ca de obicei. Alex, Îmi pare atât de rău că nu te‑am sunat la trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Încă nu avusesem noroc. Mi‑am notat repede să caut restaurantul acela dis‑de‑dimineață - În carnețelul În care notam puhoiul de cereri În veșnică schimbare ale Mirandei - și m‑am năpustit la mașină. Am sunat‑o pe Lily de pe celular, iar ea a ridicat receptorul tocmai când eram pe punctul de a intra În apartament, așa că i‑am făcut cu mâna lui John Fisher‑Galliano (care Își lăsase părul să crească și mai mult și adăugase câteva lanțuri la uniformă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
durat decât câteva minute, pentru că era miezul zilei, așa că am simțit că‑mi pot permite să petrec câteva minute În plus sunându‑l pe Alex, care lua pauza de prânz exact la douăsprezece și jumătate. Din fericire, a răspuns la celular, așa că nu a fost nevoie să stau din nou de vorbă cu ceilalți profesori. — Bună, iubito, cum merge ziua de azi? Părea vesel nevoie mare, așa că eu mi‑am impus să nu mă enervez. Nemaipomenit deocamdată, ca Întotdeauna. Îmi place

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
s‑a Întâmplat până la urmă? Dar ce nu s‑a Întâmplat până la urmă? Am sunat absolut toate companiile de zbor particulare din statul Florida și, așa cum poți să‑ți Închipui, nu prea răspundeau la telefon sâmbătă seara. Am sunat pe celular piloți particulari, am sunat la companii aeriene interne să aflu dacă au ceva sugestii, am reușit chiar să dau de un responsabil cu nu știu ce de la Aeroportul Internațional Miami. I‑am spus că am nevoie de un avion Într‑o jumătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
să Înceteze În sfârșit. În momentul acela aproape că mă Înecam de râs. — Stai așa. Deci, când ai aranjat În sfârșit să trimiți o mașină după ei la Delano... —... era cu puțin Înainte de ora trei dimineața și mă sunase pe celular de exact douăzeci și două de ori de la unsprezece noaptea. Șoferul a așteptat până au făcut duș și s‑au schimbat, după care i‑a dus Înapoi la aeroport tocmai la timp ca să prindă zborul de mai devreme. Oprește‑te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
cumpăr niște cecuri de călătorie de alte câteva miare și confirm de câte trei ori toate orele ei de la coafor și cosmeticiană pe toată durata călătoriei. Altceva? A, da, o să mă asigur că de data asta hotelul Ritz Îi dă celularul care trebuie și o să vorbesc cu șoferii ca să Îi fac din timp să Înțeleagă că nu au voie să o lase să aștepte. Mă gândesc deja la toți oamenii care vor avea nevoie de fotocopii după itinerarul ei - pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
nu catadicsisem să discutăm incidentul acela decât patru luni după consumarea lui. Nu, nu tocmai, a zis ea cu amărăciune. A venit tocmai din Morningside Heights numai ca să constate că nu sunt acolo. Se pare că m‑a sunat pe celular și a răspuns Kenny, iar lucrurile nu s‑au desfășurat tocmai plăcut. — Kenny? — Ăla pe care l‑am adus‑o acasă la Începutul verii, nu mai ții minte? A spus‑o pe un ton sarcastic, dar de data asta zâmbea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
psihologice ale posibilității de a te Îndrăgosti de proprii cititori“. Am râs cu glas tare, dar ea nu a mișcat, așa că am pus calculatorul Înapoi pe birou, i‑am potrivit deșteptătorul să sune la ora șapte și am stins lumina. Celularul meu a sunat imediat ce am intrat În dormitor. După cele cinci secunde de palpitații inițiale - pe care le Înduram de fiecare dată când suna, de teamă că putea fi Ea - am răspuns imediat, gândind că, fără doar și poate, era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
De Gaulle a fost ceva de coșmar, dar după ce am ieșit de la vamă am găsit un șofer Îmbrăcat elegant care flutura o pancartă cu numele meu și, În clipa În care ne‑am urcat În mașină, mi‑a Înmânat un celular. — Domnișoara Priestly a cerut să o suni imediat după sosire. Mi‑am permis să programez numărul de la hotel În memoria telefonului. Se află În apartamentul Coco Chanel. — Ăă, da, OK. Mulțumesc. Cred că o să o sun chiar acum, l‑am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
directorului. Ei sunt la curent cu nevoile Mirandei pe durata șederii ei aici cu ocazia prezentărilor de modă și nu cred să se ivească vreo problemă. Firește, și pe mine mă poți găsi oricând la birou sau, la nevoie, pe celular, la telefonul de acasă sau pe pager, dacă ai nevoie de ceva. Dacă nu ne vedem Înainte de marea serată de sâmbătă, aștept cu mare plăcere să fac cunoștință cu tine atunci. Cu multă dragoste, Briget. Pe o hârtie cu antet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
concis, succint și coerent tastat la calculator. Dacă nu ești În stare să faci atâta lucru, te duci acasă. Pentru totdeauna. Asta‑i tot. Am plecat În zbor pe coridor, mai repede decât fugisem vreodată pe tocuri și am deschis celularul Înainte de a ajunge În camera mea. A fost aproape imposibil să formez numărul lui Briget, așa de tare Îmi tremurau mâinile, dar am reușit cumva să Îl formez până la urmă. A răspuns una dintre asistentele ei. — O vreau pe Briget

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]