2,002 matches
-
nici existența cenușie pe care o lăsasem la Barcelona. De multe ori m-am Întrebat dacă nu cumva, cînd ajunsesem la Paris, viața mea era atît de goală, Încît căzusem În brațele lui Julián precum fetele Irenei Marceau, care, vrînd-nevrînd, cerșeau afecțiune. Știu doar că acele două săptămîni petrecute cu Julián au fost singurul moment din viața mea cînd am simțit, În sfîrșit, că eram eu Însămi, cînd am Înțeles, cu acea limpezime absurdă a lucrurilor inexplicabile, că nu voi putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
invadă gâtlejul. Rotocoale de fum ieșiră printre buzele sale moi și nările transparente, Învălmășindu-se printre rămășițele zodiilor, ce străluceau acum, rotindu-se În jurul lustrei cu trei brațe... Noimann-penitentul, Îmbrăcat În rochia Mathildei, se târa În genunchi la picioarele sale, cerșind din ochi o țigară. Cinicul Își scoase trabucul dintre dinți și i-l lipi de frunte... Penitentul jubila. „Așa, așa”, făcu el. „Acum eu sunt ea...” Gâtul Îi era Împodobit cu șiraguri de perle, pe brațele sale durdulii străluceau brățări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
scoase un scârțâit ca de vioară... Cinicul trase un gât de Alexandrion din sticla pe trei sferturi goală. Șuvița rebelă i se lipi iarăși de tâmplă. Noimann, dintr-o mișcare a capului, o așeză la locul ei. Celălalt Întredeschise gura, cerșind din ochi câteva picături de coniac. Noimann Îi Întinse sticla Întreagă. „Ce semnificație au, totuși, pentru dumneavoastră cuvintele deasupra și dedesubt?” Întrebă penitentul, Încercând să intre În grațiile cinicului și desprinzându-și cu un pocnet sec buzele rujate de pe sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Atât de cald Universul pierdut printre degete frământă stările necuvenite ajustat până la marginea îndoielii. Mă prăbușesc incert în praful înghețat al dimineții de sepie și emisiile pulsatile trec dincolo de așteptări suspendându-se una pe alta. Nu cerșesc blândețea zilelor de ieri, doar sunt tentat de atracția viitorului ce se poticnește în staționări echivoce. Liminar, clipele brodate timid se pierd, însă acum mă-nghesuie, oscilează, mă leagănă duios zvâcnesc în afară tot felul de versuri întâmplătoare declanșând flashul
At?t de cald by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83727_a_85052]
-
asta de felul lui, așa că trebuie să fie ceva important. De ce, ai probleme? O să Încerc să te ajut imediat, după ce scap de câțiva dintre oamenii ăștia. Nu, nici o problemă. Voiam doar să-l salut. —Mda, păi vine Înapoi mâine. Am cerșit o țigară de la un tip În rochie de bal verde smarald și mi-am făcut curaj, ca să mă Întorc Înăuntru. Dar n-a mai fost necesar. Petrecerea venise la mine. —Bette! Speram să te găsesc aici! țipă Abby, În timp ce sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
n-am mai ști că Dumnezeu, departe Când jeluim în zilele sihastre, Sălășluiește și lucrează în lacrimile noastre. (Autorul - vol. CINE) LITANII ȘI PĂTIMIRI „Înlăcrimat, broboane topesc în rugăciune Paharul pătimirii, să-l pot bea până la fund... Cu brațele întinse, cerșesc doar o minune, Se-nchid furtuni în suflet și-n pieptu-mi așteptând -” ( Autorul) Rugăciunea este scut și buzdugan. Pătimirea este Golgotă și Înviere. „Legionarii și legionarele trebuie să știe că nu există vrăjmași care să biruiască în contra postului și a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și goană după bani. Trăim într-o încrâncenare, între muncă și nemuncă, între moralitate și amoralitate. Unii trăiesc numai pentru a mânca. Suntem o țară binecuvântată de Dumnezeu și înzestrată cu toate bogățiile pământești, dar „Munții noștri aur poartă / Noi cerșim din poartă-n poartă” așteptând. „De veacuri mă cobor pe negre plaiuri Spre un noroc și o dreptate ciungă Și-mi par toți munții otrăvite raiuri Cu îngeri ce mă scuipă și m-alungă. De veacuri îmi tot pun în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
-mi place când angajații mei își iau zborul fără să-mi spună. Ce-i cu tine, Upshaw? Văd că nu râzi. — Nu-i de râs. Gerstein își drese glasul. — Fiecare are simțul umorul în felul lui. Dar nu trebuie să cerșesc aplauze. Am comedieni angajați care-o fac. Dar înainte să pleci, mi-ar plăcea să te informez ceva. Colaborez cu marele juriu într-o investigație legată de influența comuniștilor în Hollywood și nu-mi place ideea ca un polițist din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în picioare, uitându-se spre ușă. Claire spuse: — Reynolds nu va da niciodată nume. Nu va da numele nimănui, al nimănui! Nu-i distruge viața bună pe care o începe din nou! Nu mă distruge nici pe mine! Și atunci când cerșea, o făcea cu eleganță. Mal făcu un gest care includea tapiseria din piele, draperiile de brocart și mica avere formată de broderiile din mătase. — Cum poți să predici în numele comunismului și, în același timp, să justifici tot ce ai? Regina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fi putut ține o armă și nici nu putea scăpa de loviturile date În batjocură de ienicerii din patrule. Nu, Îngerul n-ar risca să stea acolo, În mijlocul pieței, fără nici o armă. Era doar un om bolnav și disperat, care cerșea un bănuț pentru o felie de kebap. 27 decembrie ora 12.30, conacul Brănești, Moldova de Sud Cei cincizeci de Apărători ajunseră În fața porții Brăneștilor și cerură să intre. Le ieși În Întâmpinare Însuși vornicul Isaia, Îmbrăcat de oaspeți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nimicului, Neantului. Pentru a evita nu atît extincția, cît subminarea poziției unor membri cu stare, au inventat pentru neavenitul Nimic un substitut "genial" pe calapodul gîndirii lor antice: sufletul nemuritor. Își bat joc de viața pe care o au și cerșesc cu nerușinare o alta! Nu reprezintă altceva decît Natura răzvrătită împotriva ei însăși!... În cîteva excepții doar Natura reușește prin om să SE contemple... în rest, nu se poate vorbi de o liniște a contemplației proprie acestei specii care încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
de șase bărbați cu măști albe. Cadavrul înfășurat în fâșii de bumbac, este presărat cu petale de gălbenele. Doi preoți copleșiți și corpolenți se grăbesc cu slujba, dornici să scape mai repede. A, uite și corcitura obraznică! Ai venit să cerșești la colțul meu? Era o voce răgușită, batjocoritoare. Lăsând privirea în jos, îl vede pe cerșetorul bătrân, cu picioarele lipsite de vlagă. Bărbatul cerșise dintotdeauna în acest loc, din cât și-l amintea. Figura lui trasă era plină de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
grăbesc cu slujba, dornici să scape mai repede. A, uite și corcitura obraznică! Ai venit să cerșești la colțul meu? Era o voce răgușită, batjocoritoare. Lăsând privirea în jos, îl vede pe cerșetorul bătrân, cu picioarele lipsite de vlagă. Bărbatul cerșise dintotdeauna în acest loc, din cât și-l amintea. Figura lui trasă era plină de praf, pielea avea culoarea cărbunelui, marcată de o boală a copilăriei. Stă pe jos în fața unui bol scobit într-o coajă de portocală, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Individul ăsta, Spavin, o să fie tutorele meu până când împlinesc douăzeci și unu de ani. Sincer, nu știu ce să mai cred. Nu l-am cunoscut. Este un prieten al bunicului, bănuiesc. Și dacă este vreun tiran bătrân? Este al naibii de neplăcut să te duci să cerșești la el, ori de câte ori îți trebuie câțiva bănuți. Nici la Blightly nu cred că-mi place. Știu că n-ar trebui să spun asta, dar am auzit că este al naibii de frig. Presupun c-ai fost acolo? Da, zice Bobby. Adică, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
deși rareori ceea spune are sens. — Știi ce? repetă frecvent. N-am mai văzut de doi ani o femeie albă. Ce zici de asta, Johnny? Petrec două săptămâni de groază la Short’s Landing. Oamenii vin după ei peste tot, cerșind mâncare și bani. Când au încercat la început să recruteze hamali, aproape că au provocat o revoltă, sute de oameni au format un scut în jurul camionului finlandezilor, pe care-l folosesc ca pe un fel de scenă, de unde să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu picuri grei zăpezile de ieri Topindu se în mângâierea noii primăveriîmpovărând pământul cu umedul sărut, S-au dus, de parcă n-ar fi fost și nu ne-ar fi durut. însingurări prelungi cusute-n fir de gheață își pierd veșmântul cerșind o nouă dimineață, Iar gânduri ce au zăcut o iarnă-n amorțire Renasc dorindu-și haină nouă de iubire. Se înalță dintre sloiuri murmure de seară, Pe umeri aburește zvon de primăvară, Pendulări de cald și frig se-amuză printre
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe peliculă ''Cocorii''. în 1981, la Salon International Simavi Cartoon -Ankara, a primit Mențiune de Onoare. A ilustrat romanul "Cloaca" de Dan Bogdan primul roman despre Revoluție(Timișoara,1992); în 1999 scoate cartea de caricaturi "Nu credeam să-nvăț a cerși vrodată", carte în care publică și "Balada celor două sute de zile", dar și catrene. IN VINO VERITAS ! (Istorie și legendă (ne)cronologic) foileton publicat în saptămânalul "Rodul Pământului"(2008); FIZIOGNOBRAZ (arta de a desluși caractere după fizionomie) foileton(2009). în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
abruptă a vântului infinit un fluture alb bate din palme pentru steaua care-și cheamă razele spre alte apusuri. Azi, îmi strig îngerii aproape și demonii mi-i prigonesc în șoapte. Lumina asfințitului La poalele asfințitului am zidit altar timpului cerșindu-i lumină întru hotar de vindecare. în tihnă, mi am mușcat ferestrele la colțuri să simt seva miruirii curgând peste candela ochilor mei niciodată aprinși. Am sfâșiat tablouri cu pasta încă umedă de teamă să nu fiu înghițit de putregaiul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
amar îi brăzdează chipul. Încăperea e învăluită într-o tăcere adâncă. Văd pe geam slujnicele care aleargă după copii, în timp ce aceștia țopăie peste pietrele dintr-un heleșteu. — Am nevoie un decret imperial, Majestatea Voastră. Vocea prințului Kung sună de parcă ar cerși: Frate, nu ne permitem să mai amânăm. — Bine. Cu ochii tot închiși, Hsien Feng își întoarce fața spre perete. — În decretul Domniei Voastre trebuie să i se acorde puteri depline acestui tsungli yamen. — Bine, dar în schimb trebuie să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fie aici, atât de ieșit în afară, cerând atenție și atingere. Aș vrea să pot șterge amintirile. Îi privesc pe împărat și pe Nuharoo cum pleacă. Aș vrea să mă arunc la picioarele iubitului meu, să i le sărut, să cerșesc iubire. An-te-hai vine lângă mine și mă ține strâns: — Fructele se coc, doamnă, îmi șoptește el. Vor fi gata în curând. Ramurile chiparoșilor se întind în jos ca niște evantaie uriașe, acoperind lumina lunii. În noaptea aceasta va veni furtuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu își poate permite luxul de a-și face din Rusia un dușman. Prințul Kung scrie în epistola către împărat: „Când o haită de lupi e pe urmele unei căprioare bolnave, ce mai poate să facă bietul animal decât să cerșească milă?“. Rușii vor regiunea Amur din nord, pe care deja au pus mâna. Ei s-au și instalat de-a lungul fluviului Ussuri, la est de granița cu Coreea. Au revendicat importantul port chinez din Haishenwei, care în curând va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
către casa lui alde Titel. Strigam la poartă până Îmi ieșeau ochii și mă ustura gâtlejul. Îi vedeam cum se mișcau În fundul curții, sub șopron, și eram sigur că mă auzeau. Mă lăsau, Însă, să miorlăi pe la poartă, să le cerșesc aproape să mă bage În seamă. Voiau să se știe bine că eu aveam nevoie de ei și nu altminteri. Într-un târziu, de sub șopron ieșea Onel. „Ce vrei, mă?” „Am o treabă cu Titel”. „Ce treabă?” ,, Știe el, c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
marfa, cumpănit ca un țăran sfătos: pentru doamna Cati, pentru domnișoara Tița, pentru doamna Lizi, Marcelica, Lili, drăcica și lăcica - cum le-o fi chemat pe fiecare. După care, parcă umil, ca și cum le-ar fi dat de pomană, aproape că cerșea rușinat: „Dacă ați putea să-mi dați ștergarele Înapoi...”. Pomană În nici un caz nu făcea, ba le mai și păcălea pe toante: le vindea cu cinci lei oul de țară pe care el dăduse doar un leu În Hală, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
verzuie a Gropanului, cei doi veri săriră gardul curții de orătănii a unui vecin care, dacă i-ar fi prins, le-ar fi măsurat spinările cu aracul. Păsările zburătăciră speriate, porcii Își scoaseră printre zăbrelele de lemn râturile Înnămolite și cerșiră de mâncare. Singurele care nu se sinchisiră fură cele două capre care, cățărate pe acoperișul cocinii, rupeau frunzișul crud al unui pui de salcâm. Verii coborâră cu pas tupilat bătătura În pantă. Trecură cu bine și de poarta hărtănită, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scufundat, până la urmă, Într-un canal de irigații din care nu te-ai dat dus, deși Directorul urla ca să te convingă: «Ieși de-acolo, lașule! O să ajungi un nenorocit În viață! O să fie vai de steaua ta! O să ajungi să cerșești, o să crăpi de foame și de mizerie! Ieși imediat, prostul planetei, boule ce ești, tâmpitule fără demnitate, ce stai acolo la fereală ca un limbric pe maț? Parazitule, vino imediat și pune mâna pe muncă!». Ai avut, ce-i drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]