17,584 matches
-
-l întreb dacă vă primește. Spunând acestea, femeia a dispărut în casă. Peste puțin timp, s-a întors. Dacă dumneavoastră sunteți primarul lovit de legionari, vă primește. Da! Eu sunt! Atunci, intrați. Costăchel a intrat. Până a apărut doctorul, a cercetat încăperea în care se afla. Totul purta semnele trecerii bandei de haidamaci. Pereți, mobilă, geamuri, toate purtau urme de lovituri... Când doctorul a intrat, Costăchel a tresărit... Bună ziua, domnule doctor. Ai venit, primare? Cum a mers rana? Te mai doare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
alții mai pe urmă... În unele zile, bătrânii se opreau în poartă și parcă uitau să se mai ducă la treburile lor. Rămâneau cu urechea ciulită fără voie... Ce voiau să audă, nici ei nu știau. Dimineața, privirile lor burnițate cercetau zariștea dinspre răsărit. De ce? Nu-și puseseră întrebarea în mod explicit, dar simțeau instinctiv aproape că într acolo-s duși feciorii lor... Soarele acelei dimineți părea că s-a oprit dincolo de creasta dealurilor dinspre Podul Căpitanului. De ce nu îndrăznea oare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Poiana, unde este o infiltrație inamică. Până mâine în zori, ai noștri vor face mișcările de trupe pentru atac. Noi vom fi aripa stângă. Plutonier Vultur! Orice observi îmi raportezi fără întârziere!” Toată ziua am stat cu binoclul la ochi, cercetând satul metru cu metru. Inamicul, infiltrat în primele case de sub pădure, sigur aștepta întăriri... Mi se părea că rușii organizau un punct de comandă chiar în casa mea. Acolo era mare forfotă. Maiorul - că maior era - nu știa că ne
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Tisa tot românul plânsu-mi-sa... ” „Îmi aduc și eu aminte de versurile aiestea... Le-am învățat în liceu... Știi doar că am apucat să fac și eu patru clase”... Pe măsură ce ne depărtam de Nistru, am prins curaj și umblam și ziua. Cercetam cu atenție oamenii care lucrau pe câmp. Îi auzeam vorbind românește, cu accent rusesc... „Costache! De dimineață mă bate gândul să intrăm în vorbă cu cineva de pe câmp. Poate căpătăm ceva de mâncare și”... „N ar fi rău. Numai să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lipsite de grijile pământenilor de rând. Primăvara părea că râde în hohote, întocmai unui copil în nestăvilitele lui jocuri. Când cele două prietene se despărțiră, o pasăre tocmai se așeza pe ramura unui copac aflat în drumul lor și le cerceta curioasă prezența. Stătură amândouă o clipă în loc, privind cum un mic căpușor de pasăre se rotea când într-o parte când în alta, de parcă ar fi vrut să creioneze, cu toate detaliile, chipul celor două trecătoare. După câteva clipe mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în pat și a adormit. Vise cu animale grotești îi năpădiră somnul cu intenția de a-l devora, încât dimineața s-a trezit mai obosoit decât se culcase. Simona, după ce primi formele de externare, privi cu grijă de jur împrejur, cercetă noptiera, se uită sub saltea, sub pernă; nu voia să uite nimic. Era hotărâtă să ia cu dânsa tot ce considera că îi aparține din această rezervă, în primul rând noaptea trecută cu toate ale ei. Ieși pe porțile spitalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
O clipă, doar o clipă privi în direcția de unde venea Răducu, apoi începu să alerge ca o besmetică. În cele din urmă, ajunse lângă cei doi. Se așeză în genunchi și începu să-i pipăie cu febrilitate trupul, picioarele, îi cercetă capul uitându-se când la el, când la însoțitoarea lui, fără a scoate nici un cuvânt. După câteva minute, redeșteptată, o întrebă pe femeia care-i adusese copilul acasă: Ce s-a întâmplat, Veturia? Abia atunci dovedi să-i pronunțe numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
formare al colecțiilor, tipul activității desfășurate, particularități R: Biblioteca Națională a României Biblioteca Națională a României este bibliotecă de drept public cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor. Biblioteca Națională a României îndeplinește următoarele funcții specifice: Ø conservă, cercetează, dezvoltă și pune în valoare patrimoniul de documente deținute în colecțiile sale; Ø organizează Depozitul legal, potrivit legii; Ø depistează, colecționează, organizează, conservă și pune în valoare Fondul Documenta Romaniae, constituit din tipărituri și alte categorii de documente apărute în
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
pas, ea începea să înțeleagă cam ceea ce se petrecea cu ea din ce în ce mai mult și mai bine, și nu se simțea deloc în apele ei. Privea adesea spre dânsa și, întradevăr, se mira de ceea ce vedea. Oricât de atent ar fi cercetat, nu-și găsea chiar niciun fel de realizare avută până la vârsta pe care o avea și, mai mult decât atât, nici nu întrevedea ceva de nădejde către viitor, iar asta îi năștea stări sufletești dintre cele mai jalnice, mai ales
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
însuți mai întâi, ca să fii cu adevărat fericit. Ei bine, întocmai lucrul acesta se trudea să-l facă și Adriana în treapta vieții sale, asupra căreia m-am oprit eu cu istorisirea de față, căci femeia era din ce în ce mai doritoare să cerceteze toate laturile problemei din ea, fără să-i scape nici cea mai mică eroare sau nelămurire. Nu era deloc încredințată că se află, într-adevăr, pe drumul cel bun, dar știa aproape sigur că, prin ceea ce face, l a părăsit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de câteva lacrimi ale Adrianei nici nu părură că-i aduc ei vreo atingere, măcar cât de mică... - Și de ce, mă rog, a murit, știi? - Pare-se, a murit în timp ce dormea, pur și simplu. După ce au găsit-o și au cercetat-o cum se cuvine, doctorii au spus că suferea de apnee în somn. Cu alte cuvinte, a uitat să mai respire în vreme ce se odihnea, închipuie-ți! Biata de ea... - Iar acesta spui tu că este motivul principal, pentru care ești
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ar Înrădăcina mai mult decât ar permite siguranța celor două tărâmuri, luate În stăpânire! Din când În când, au loc ciocniri la suprafață, din care rezultă resturi menajere care ajung În prăpastia fără fund a săracilor. Aceștia, Învrăjbiți și flămânzi, cercetează atent fiecare colț al prăpăstiei În speranța de a mai găsi ceva, uitând să mai privească spre lumină, spre zările albastre, spre un cer mult prea mare și mult prea Înalt, pentru o existență atât de umilă și atât de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită!” Dragostea adevărată poate să suplinească orice lipsuri, orice nevoi! „Cei doi vecini” - fragment epic cutremurător, puternic moralizator. Se pun în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și mătușele, nașii de botez, prietenele și neprietenele, dintr-un capăt al satului, până în celălalt. Când ajungeam acasă flămândă, mama mă certa, sărmana, zicea că nici mâncare nu merit, dar îi trecea repede. Îmi dădea ceva de mâncare și mă cerceta pe unde am fost și ce am mai văzut, ce a mai zis cutare sau cutare. Ea, din cauza bolii, nu se putea duce mai departe de poartă, iar eu eram un fel de radio pentru ea. Eu cunoșteam bine acest
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
văzusem așezată pe banca de la intrarea în biserică. Privea cu gingășie la mulțimea copilașilor care, după ce primiseră Sfânta Împărtășanie, se jucau veseli și gălăgioși prin curte. Mă apropiasem și mă așezasem alături de ea. Ea nu-și lua privirea de la copii. Cerceta toate mișcările lor, părea că participă la jocurile lor. Zâmbea, râdea și comenta câte ceva de felul: „Uite, ce îndrăzneață e Ana-Maria! Ce cumințică și drăguță e Kristina! Andrieș se vede că e mai mare decât ceilalți...”. Eu o priveam și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită! Mama răsuflă ușurată și mă întrebă: - Îți place păpușa? - Da! Îmi place! am răspuns eu plină de bucurie. Era făcută
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită!” (Păpușa). Stăpânid narațiunea și tehnica dialogului, Lidia Vrabie excelează în evocări, aducând în fața cititorului pagini emoționante, în care fiecare cuvânt
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mireasa se dovedea fecioară, soacra își spăla nora din creștet până în tălpi, semn că o prețuiește, și îi dăruia salba ei de aur. Închina apoi o cupă de rachiu în cinstea ei. * Preocupați de viitoarea noră, Lisandru și Rafira își cercetau în taină fiul să vadă dacă ochii plini de vioiciune ai băiatului lor drag săgetau pe vreuna dintre multele fete ce zburdau, de dimineața până seara, prin fața corturilor. În șatra lui Iorgu Stănescu nu era nici un băiat ca Vișinel, cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
albaștri ca floarea de cicoare și care promitea a fi cu picioarele bine înstăpânite pe pământ. Vișinel era bine zidit, ca un atlet, demn de a deveni în anii ce veneau un stâlp de nădejde al șatrei. Multe codane îi cercetau mersul, gesturile, ascunzând cu grijă vorbele și scânteierile de dor ce se perindau necontenite pe sub sprâncenele frumos creionate de o natură darnică; dar nu era dreptul fetelor de a alege. Cei care le hotărau soarta erau băieții, uneori și părinții
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cort, crezând că băiatul se accidentase, că pățise ceva de vreme ce o chema cu atâta zor. Ce altceva ar fi putut să creadă, când Vișinel o chema cu o voce în care glăsuia parcă un foc pârjolitor. Ajunsă lângă el, îl cercetă cu de-amănuntul. Într-o clipă, îi învălui întregul trup și, văzându-l teafăr, răsuflă ușurată. Vișinel o privi întrebător dar, în același timp, îi arătă tigaia ce prinsese în interior un contur imaginar, pe care mama sa o privi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sergent că milițienii căutau un băiat cam de 11-12 ani răpit cu ani în urmă de la niște români din oraș și că acesta s-ar afla într-o șatră. Părinții dăduseră un semnal de alarmă oamenilor legii, cerându-le să cerceteze toate șatrele pentru a-și recupera copilul. După ce află pricina acestei nebunii, el îi trimise vorbă lui Ciontu: - Eu am hotărât, îmi duc șatra la marginea satului Bălășești, unde oamenii ne așteaptă. Nu am a mă teme de nimic! Toamna
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fost numit noul director la Electrica?”... și câte altele. Ina se uita la Alex, Alex la Ina, neștiind ce să creadă. Numai Mihăiță arăta a avea un interes deosebit față de feluritele obiecte de pe biroul colonelului, din dorința de a le cerceta în amănunt. Părinții îi stopară curiozitatea cu o privire plină de înțelesuri. Salvarea colonelului care era pe cale să-și piardă sursa improvizațiilor, fu soneria unui telefon. Era anunțat că la poarta sediului se află peste treizeci de rromi, împreună cu familia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fixarea unui nou termen pentru continuarea procesului. Pentru a încredința completul de judecată că argumentarea sa nu este lipsită de dovezi, prezentă judecătorului un act medical eliberat de conducerea spitalului orășenesc și semnat de către directorul acestuia. Președintele completului luă act, cercetă depeșa cu minuție și hotărî: - Procesul se amână pentru data de 12 august. Acest lucru însemna prelungirea cu aproape trei săptămâni de zile a chinuitoarelor așteptări! Situația era mai mult decât clară. Avocatul Jan Mocanu își conduse clienții la ieșirea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
anume context. Odată cu definirea problemei, atenția consilierului va fi focalizată pe un anumit aspect al realității care reprezintă, de fapt, tema principală a întregului construct al viitoarei campanii de PR. Având tot acest cumul informațional, consilierul PR va trebui să cerceteze toate ele-mentele legate de problema sistemică deja definită și să coroboreze toate aceste date cu cele pe care le are deja din prima etapă. În ceea ce privește cercetarea, se consideră că aceasta ar putea fi realizată în scopul sprijinirii a șase direcții
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
lunguț, băiețelul mai privi Încă o dată pe fereastră, departe, dincolo de zare, apoi Își roti ochii mari si luminoși către mama sa, care stătea Întinsă pe pat și citea Într-o revistă. O Întrebă Încă o dată dacă acum poate. Mama Îi cercetă palmele micuțe, cu degete subțiri și prelungi și, mângâindu-i o zgârietură, Îi spuse că sunt curate și că da, acum poate. Băiețelul o zbughi fericit Într-o altă odaie și se Întoarse repede cu un album cu fotografii. Haide
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]