2,433 matches
-
era palid. De aceea Îl Întrebă dacă trecuse vreodată pe podul suspendat. Întrebarea nimeri drept la țintă, fiindcă gîndul de a trece rîul pe podul care tremură Îl incintă. Vilma nu voise niciodată să-l ducă pe acolo. Străinul chemă chelnerul și plăti consumația. „Haide“, Îi spuse și o porniră amîndoi. Înainte de a ajunge la pod, Îi atrase atenția că tremură tot și Îl Întrebă dacă-i era frică. Nu, răspunse Julius, luînd-o Înainte fără frică. Mergea singur, se apropia prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lăsat pînă nu i-a explicat pe Îndelete cum era mătușa Susana În costum de baie și atunci au hohotit cu toții Într-un rîs bărbătesc și au cerut gin and tonics care erau aduse dinăuntru, de la barul clubului, de cîțiva chelneri tineri care treceau impasibili de parcă ar fi fost de piatră, printre atîtea femei și fetișcane În costum de baie, dintre care multe erau străine. Nimeni din grupul lor nu plătea; socotelile se făceau seara, la bar: cereau jetoane și, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un salariat ori ca pe un membru al clubului. S-ar putea să vi se pară de necrezut, dar Julius prinsese pică pe maître care-i servea la masă, cel care le aducea menu-ul și-i muștruluia tot timpul pe chelneri cînd greșeau cu ceva. Și lucrul cel mai greu de crezut este că maître Începu și el să-l disprețuiască Într-o oarecare măsură, ca și cum ar fi fost copilul unui membru al clubului În pragul falimentului. Ceva ciudat se petrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l disprețuiască Într-o oarecare măsură, ca și cum ar fi fost copilul unui membru al clubului În pragul falimentului. Ceva ciudat se petrecea la masa asta ori de cîte ori se apropia faimosul maître; fără Îndoială că se simțea superior celorlalți chelneri datorită faptului că purta o haină din stofă mai fină, dar ce era cu privirile astea pe care le arunca de sus spre Julius?... Poate fiindcă acum cîteva zile s-a aplecat să ridice o felie de pîine pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai fină, dar ce era cu privirile astea pe care le arunca de sus spre Julius?... Poate fiindcă acum cîteva zile s-a aplecat să ridice o felie de pîine pe care ar fi trebuit s-o ridice ajutorul de chelner; poate fiindcă nu avea auditoriu cînd Își arăta autoritatea față de caddies 1 și chelnerii cei tineri; era aproape imposibil de explicat: cărui fapt i s-ar fi putut datora această ură care se năștea Între un maître intrigant și lingușitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spre Julius?... Poate fiindcă acum cîteva zile s-a aplecat să ridice o felie de pîine pe care ar fi trebuit s-o ridice ajutorul de chelner; poate fiindcă nu avea auditoriu cînd Își arăta autoritatea față de caddies 1 și chelnerii cei tineri; era aproape imposibil de explicat: cărui fapt i s-ar fi putut datora această ură care se năștea Între un maître intrigant și lingușitor și un copil care Încă nu Împlinise șapte ani? Dar Julius Îl ignora cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o dată mai mult chipeși și siguri de ei. La tribuna de la soare, marinarii care izbutiseră să intre fără să li se smulgă din mînă aparatele de fotografiat se pregăteau să privească aproape Întreaga corridă prin obiectiv. Cereau cu toții bere și chelnerii voiau să li se plătească pe loc și nu le dădeau niciodată restul, deși spuneau: mă Întorc Îndată, mister. Grupuri de băiețandri discutau despre crescătoriile de tauri de luptă și despre corridele din alți ani, făcînd pronosticuri pentru cea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rochiile la Paris, Învăluiți de acordurile muzicii. Uite că, după ce i-au trimis pe copii la culcare, sosesc În sfîrșit, Susan și Juan Lucas, Împreună cu Lester Lang al III-lea și alți cîțiva prieteni; sosesc și niște playboys, pe care chelnerii Îi Însoțesc pînă la mesele lor și se creează Încetul cu Încetul atmosfera necesară cu petreceri marinărești care se vor Încheia cu scandaluri și cu tineri peruvieni care tolerează, fierbînd de gelozie, autografele picante pe care Țiganul, Santillana și Lazarilio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întregi uitîndu-se pe fereastra care dădea În grădină, contemplînd terase și sufragerii ca ale unui conac andaluz, dormitoare ca acelea construite de Metro Goldwin Mayer pentru un film, dramă-de-dragoste-lux-furnici-carnivore-și-Grace-Kelly care se petrecea În pădurea virgină a Braziliei, sau baruri unde chelnerii purtau galoane ca pe transatlanticul de care Hitchcock a avut nevoie pentru un film cu și mai mult suspans decît cel dinainte. De Îndată ce intrau Într-un asemenea bar, apărea rotofeiul Luis Martin Romero pregătind cocteiluri și povestind anecdote incredibile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aceea Își retrăgea mîna fără a reuși să-l atingă pe creștet. Platoul cu sendvișuri cu salam era chiar În fața lui și Julius era gata să se repeadă asupra lor, cînd Susan se Întoarse cu un zîmbet spre cei trei chelneri care-i așteptau ordinele și-i ceru celui mai drăguț două sendvișuri cu salam pe două farfurioare, te rog, fără să-i lase timp Șobolanului să comande, cu aceeași intonație pe care o dobîndise pe cînd era În anul Întîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ea: Șobolanul era la fel ca pe vremea cînd trecea drept băiatul cel mai cumsecade din Lima, dar și cel mai plicticos și acum, după douăzeci de ani, era la fel de idiot ca atunci, doar cu o anumită siguranță grosolană față de chelneri, era și asta ceva, singurul lucru pe care-l Învățase tot imitîndu-i pe playboys și pe holteii interesanți; semnînd mereu cecuri, Șobolanul Își făcuse o semnătură proprie: mîzgălea cîteva litere indescifrabile. — Și soțul tău, Susan?... Tot campion de golf? Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
seama că n-are nici un ban la ea, În timp ce Șobolanul, foarte plin de el, spunea că nici nu vrea s-audă de plată, că el mai rămînea puțin și că o să plătească el tot. Susan nu-l ascultă și ceru chelnerului să-i dea să semneze un cec pe care să-l treacă În cont. Nici vorbă de așa ceva! strigă din nou Șobolanul, dar tocmai În clipa aceea fetele din cartierul Marconi trecură prin dreapta lui Îndreptîndu-se spre cabinele pentru doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fiindcă iese fum de țigară, fumează și cînd se sărută, povestește că-și trec fumul de la unul la altul, ca Într-un bordel, ptiu!... Fugeau, se Îndreptau ca toți ceilalți spre chiparoși, dar fugeau și se făceau nevăzuți, ascunzîndu-se de chelneri, de maître și mai ales de domnul ăla care trebuie să fie administratorul, suiau pe o scară pe care o descoperiseră Într-o după-amiază și ajungeau la un coridor lung, destul de Întunecos și mai ales cufundat Într-o liniște deplină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
capul i se zărea de partea cealaltă și părul ei blond se revărsa pe pernă, În timp ce cu mîna dreaptă, printr-un efort extraordinar, mami is getting old, darling 1, reușea să apese pe butonul soneriei de lîngă noptieră, chemîndu-l pe chelner ca să le aducă micul dejun sus, așa o să ne putem sorbi din ochi de dragoste toți trei În jurul mesei. Juan Lucas Începuse să fredoneze cu glasul lui bărbătesc, bărbierindu-se la baie și ea simțea acum din nou, ca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se schimbe și să facă un duș, dădu pe gît cîteva pahare la bar, cam grăbit fiindcă diseară aveau un cocteil și mai tîrziu trebuia să meargă cu băiatul la un restaurant, că e ziua lui. Susan, fericită, trimise un chelner să-i spună lui Julius să fie gata și să vină la bar, unde ei Îl așteaptă și i-au pregătit o surpriză. „Darling, repede la mașină, Îi spuse cînd apăru Julius; trebuie să mergem la un cocteil, dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
notă de treceri. Văzîndu-l, Ernesto Pedro de Altamira simți o tensiune puternică În obrazul sting, Într-adevăr semăna cu Dracula În timp ce-l urmărea cu ochii pe Lastarria, care se alătura grupului ce trecea sub privirile mocnind de ură ale cîtorva chelneri care zîmbeau de parcă erau gata să se topească de amabilitate, fără să reușească să adune la un loc tot ce vedeau, În afară de unul cu o mutră de trădător. Cei o sută de invitați se perindau prin fața lor, arhitectul la modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lalo Bello Îl apucă un atac Îngrozitor de tuse. CÎnd răsună din nou muzica pentru Lastarria și apărură iarăși invitații În patio, istoricul cel gras se mutase cu cîțiva metri din loc și căuta un scaun și un whisky și un chelner ca să i-l aducă. Lastarria Înțelese că avea cea mai bună ocazie s-o șteargă, poate că Susan e singură pe undeva pe-aproape sau Juan Lucas a lăsat-o baltă pe suedeză... Dar ceva Îi atrase atenția și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Dar ceva Îi atrase atenția și-l sili să caute o coloană după care să se ascundă, numai că acest patia nu avea coloane: Lalo Bello, care se așezase, Își ștergea fața cu o batistă murdară și chema ba un chelner, ba altul și nici unul nu se uita la el; Îl vedeau, dar nu-i dădeau nici o atenție, În schimb apăreau Întotdeauna În grupurile unde cineva se gîndise că mai vrea un pahar de whisky. Dar grasul Bello parcă nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
schimb apăreau Întotdeauna În grupurile unde cineva se gîndise că mai vrea un pahar de whisky. Dar grasul Bello parcă nici n-ar fi existat pentru ei, ba chiar aruncau spre el cîte o privire ascunsă de dispreț, fiindcă un chelner Îi stropise costumul de seară și-și dădu seama că el avea acasă două costume de stofă mai fină. Lastarria nu observase Însă că grasul nici nu se sinchisea de asta, nu mai era În stare să observe că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
costumul de seară și-și dădu seama că el avea acasă două costume de stofă mai fină. Lastarria nu observase Însă că grasul nici nu se sinchisea de asta, nu mai era În stare să observe că era disprețuit de chelneri; el cerea mereu de băut, Își ștergea fața cu batista murdară și spunea din nou: whisky, atîta și-i era tare sete și Începea să se gîndească la mătușica lui, care i-ar fi dus paharul În dreptul buzelor. Spuse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spuse destul de tare, ca să se audă pînă acolo, În orice caz, iar șeful de sală, care era destul de vechi În serviciu ca să știe cine era domnul Bello și să-l trateze cu respectul cuvenit, dădu fuga să-l cheme pe chelnerul cel mai apropiat și numai așa putu Lalo Bello să bea un pahar de whisky și să uite de mătușa lui. După cîteva clipe, ceva mai liniștit, istoricul Își ridică ochii și se uită spre locul unde era arhitectul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Susan“, Își spunea Întruna În timp ce alerga după apă, nespus de mîhnit și complet chior, din fericire nu i-a ieșit În cale Lastarria, fiindcă l-ar fi Înjunghiat. Și tot din fericire Finita Își amintise de pastilă și trimisese un chelner cu un pahar de apă să-l caute. Uite că se Întîlneau amîndoi și acum Ernesto Pedro se Întorcea la Susan, gîndindu-se că dacă lua pastila albastru electric În tovărășia ei ar fi putut să se liniștească, cu toate că dantura oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sînt. Liz?, perechea J-J, John și Julius, o petrecere la noi acasă, În Sarrat, la nord de Londra, pantalonii Îți vin mai bine decît un costum de baie, suedeza, așa-ți trebuie... — ...de băut ce-ați dori? Întrebă la sfîrșit chelnerul, foarte politicos și Întinzîndu-le lista de vinuri sub privirea atentă a șefului de sală, care-i supraveghea, avînd grijă să fie bine serviți și care venise pînă la masa lor patinînd pe gheață. — Șampanie, spuse Susan, adresîndu-se În adîncul sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sărbătorim ziua băiatului, explică pe un ton de glumă puțin cam exagerat. — Bine, șampanie, acceptă Juan Lucas, dispus să primească jocul sau ce naiba mai era și asta. Nu putu totuși să-și ascundă o expresie de ușoară iritare pe care chelnerul nu reuși să o prindă, dar pe care șeful de sală, mai fin, o observă de Îndată; dar pe fața lui nu trebuia să se citească nici un semn că a observat ceva: luă paharele de vin cu gesturi franțuzești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
venise dispus să-și cheltuiască toți banii, la urma urmei, la naiba, dacă nu-mi ajunge semnez o chitanță și gata. Pe domnul Bello Îl cunoșteau, bine toți cei de la Acvarium. „De ce-o fi venit azi singur?“ se Întrebau chelnerii cînd intrau În bucătărie. „Grăsanul e mare șmecher și mereu Îl invită alții“. Dar de data asta nu-l invitase nimeni și Lalo Bello mînca mai departe urmărit de privirile uimite ale lui Julius. Susan ar fi vrut să rîdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]