1,574 matches
-
solizi ca stânca, neschimbați precum încăperea aceea, Dolores O’Toole și Virgil Jones, Virgil O’Toole și Dolores Jones, Virgil Dolores și Jones O’Toole, Virgil O’Dolores și Dolores O’Virgil. Ca doi ciudați: William Fitzhenry și Henry Fitzwilliam. Chicoti în timp ce muncea. La început nu a văzut stafia. Stătea în ușă, înaltă și diafană, părând îngrijorată și încercând să se decidă cum să-și formuleze problemele în fața ei. în cele din urmă, pentru că ea continua s-o ignore, a tușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prost sau un om care-și cunoaște slăbiciunea. Cel puțin m-am convins de-un lucru: ești tu, în carne și oase. Acum vino și lasă-mă să mă revanșez. Bea ceva cu mine. Virgil nu se mișcă. — Haide, haide, chicoti O’Toole, redevenind el însuși pe de-a-ntregul și simțindu-se încântat că putea să-l necăjească pe grasul care clipea într-una. Am fost destul de milos. Aș fi putut folosi dreapta. La urma urmei trebuie să ne asigurăm, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se poarte așa cu tine. Pot să-ți vorbesc între patru ochi? — O, Doamne, aruncă Iocasta, nu suntem cam scorțoși? Nu suntem cam severi? Ce drept crezi că ai să-i mai ceri ceva domnului Jones? Virgil sughiță și apoi chicoti. Vultur-în-Zbor se gândi că arăta de-a dreptul jalnic și mânia i se combină cu rușinea și dezgustul, nimicindu-i stăpânirea de sine. — Prea bine, zise. Nu prea mai știu de ce-am venit până aici. Din prietenie, bănuiesc. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îmbălsămat aici. Cu un bordel drept piramidă. Cu... Madame Iocasta zise: — Taci. Vultur-în-Zbor, în care se dezlănțuiseră toate frustrările și vinovăția înăbușite până acum, se opri bâlbâindu-se, și rămase așa, prostit, în camera cu parfum de mosc, în timp ce Virgil chicotea, Gilles Priape se uita descumpănit, Kamala Sutra îi săruta picioarele lui Virgil, iar madame Iocasta turba de furie, fără să-și dea seama cât de mult adâncea furia ei, prăpastia căscată între cei doi călători. — Tu, zise ea cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
privind-o. Erau momente, se gândea Vultur-în-Zbor, când puteau fi luate drept gemene identice. Atât de asemănătoare și atât de neasemănătoare. Irina Cerkasova, căreia îi venea ușor să disprețuiască, s-a trezit că o disprețuiește pe Elfrida. Femeie proastă, care chicotește tot timpul. între timp Elfrida Gribb cădea pradă începuturilor unei emoții și mai puternice: gelozia. își zâmbeau una alteia prin văluri. Era seara marelui bal din propria ei casă și Irina refuza să plângă. La parter muzică și cavaleri eleganți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe pământul umed, în disperarea de a ajunge undeva departe, nici ea știind unde anume. Doar cât mai departe de locul acela care îi amintea de el, de momentele de pasiune care se consumaseră într-un decor atât de natural. Chicoti, amintindu-și de „întâlnirea” inedită cu bărbatul misterios. Ce o fi fost în capul ei de nu se împotrivise nici măcar o secundă atingerii lui? Fusese atrasă inexplicabil de acel bărbat care rămăsese un mister pentru ea din cauza eșarfei care îi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
un alt animal sălbatic. Ar fi putut ieși mult mai sângeroasă vizita mea în pădure. Dacă o simplă plimbare prin natură îți oferă astfel de întâlniri neprevăzute, atunci îi înțeleg pe cei care și-au construit case în apropierea pădurii.” Chicoti amuzată. Dădu nas în nas cu oglinda, exact în momentul în care prin minte îi treceau aceste gânduri, nu tocmai ortodoxe, și-și surprinse strălucirea poznașă din privire. Se vedea și nu-i venea să creadă că cea care strălucește
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cu atâta patimă împreună cu artiștii. Mai făcea și câte un pas de dans, apoi își amintea că e pe stradă și că nu e politicos să te manifești astfel oricât de bine te-ai simți, oricât de fericit ai fi. Chicotea când trecători încruntați o priveau ciudat, auzind în spate: „asta nu-i normală!”. Nu era, știa asta, dar se obișnuise atât de mult cu această etichetă încât nu o mai deranja absolut deloc, iar în acel moment chiar o amuza
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
prietenă blondă, platinată, plină de zorzoane, cu un tatuaj pe umăr Întruchipând două turturele albe, care se giugiulesc cioc În cioc. Și-au cerut scuze pentru deranj, au luat niște haine Într-o sacoșă și au ieșit În mare grabă, chicotind pe Înfundate, motivând că le așteaptă un taxi pe alee. Melanie era răpitoare! E ziua În care Îl vor duce la groapă pe domnul administrator Cantemir (sună de-a dreptul Înfiorător!). Straniu este că femeia de serviciu s-a auzit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Umane Își Întinde un deget osos indicând locul În care și-a Înfipt Ben dinții azi-dimineață. Parcă s-a Întâmplat acum trei vieți. —Ai ceva pe gât, Kate? —A, aia. M-a mușcat ăla mic. Câțiva bărbați așezați la masă chicotesc În paharele cu Perrier. Celia afișează un rânjet Înghețat ca acela al mamei vitrege când Îi dă Albei ca Zăpada mărul. Mă scuz și țâșnesc spre toaletă, urmată de Candy. Lumina e Îngrozitoare În baie, dar oglinda Îmi dezvăluie ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ce ai făcut tu. Momo se destinde Într-un zâmbet și abia atunci Îmi dau seama cât de Încordată a fost fața ei. Nu știam că ești irlandeză. —Doar puțin. Din partea tatălui. —La fel ca McMahon? — Da, mai puțin principiile. Chicotește. —Cu ce se ocupă tatăl tău? —Lucrează În aceeași branșă ca mine. —E administrator de fonduri. Nu, dar, ca noi, pariază des pe cai Închipuiți, pretinde că totul e calculat științific și se roagă la Dumnezeu să câștige cursa, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și primul lucru la care mă gândesc e durere, Îi doare ceva, iar inima Îmi sare din piept, intru și o găsesc pe Paula cu Emily și Ben pe canapea. Strânși unul Într-altul, cu Toy Story la televizor și chicotind incontrolabil. Ce e așa de amuzant? spun eu, dar ei râd prea tare ca să-mi răspundă. Emily râde atât de tare, că-i dau lacrimile. Și când Îi văd cum stau acolo Îmbrățișați și fericiți, mă gândesc brusc: Tu plătești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Întreb pe Paula dacă nu are ceva mai bun de făcut și mă detest pentru tonul pe care o fac: pedant, ipocrit, de stăpână a castelului. Și se uită toți la mine cu ochii măriți de uimire și Încep să chicotească din nou. Nu se pot abține. Chicotesc pe seama femeii ăsteia ridicole care a intrat și a Încercat să le strice buna-dispoziție. De parcă ai putea să Întrerupi buna-dispoziție apăsând pe un buton. Uneori mă gândesc că Paula e prea apropiată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mai bun de făcut și mă detest pentru tonul pe care o fac: pedant, ipocrit, de stăpână a castelului. Și se uită toți la mine cu ochii măriți de uimire și Încep să chicotească din nou. Nu se pot abține. Chicotesc pe seama femeii ăsteia ridicole care a intrat și a Încercat să le strice buna-dispoziție. De parcă ai putea să Întrerupi buna-dispoziție apăsând pe un buton. Uneori mă gândesc că Paula e prea apropiată de ei, că nu e sănătos. Paula mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de-o luminoasă spumă, Pun în păr și ca-nnecate liniștit plutesc și-ncet. {EminescuOpIV 119} Crenge lin îndoaie Eros - schimă face, ce văzînd-o Ele-urmează în tăcere abia apa sfîșiind-o... Într-o tufă, sub un brustur doarme Satyr beat de must... Chicotind, a lui ureche cu flori roșii o-ncoroană. Lunca râde de răsună verdea noapte dumbrăvană - Ele pier prin bolți de frunze, pe-un drum verde și îngust... Înserează și apune greul soare-n văi de mite. Cu un roș fir de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pentru Va, să le facă zvânt din fața „huței”, un fel de scrânciob făcut dintr-o funie legată de un crac mare al agudului impozant. Atent să nu fie lovit de scrânciob, Va mai ridica privirea către cele două fetițe care chicoteau și scoteau chiote de bucurie și fără să urmărească ceva anume, privirea lui se lipea de volănașele rochițelor fluturate de vânt și nu știa dacă i se părea lui sau fetele Își desfăceau picioarele prea mult, oferind privirii oarecum interesate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
kilometri de marele oraș al Moldovei!), a examinat fiecare element În parte și apoi, ca un veritabil general, a fixat Întregul ansamblu și a decretat: Juvaerule, Îți stă bine cu orice pe tine, chiar și fără (aici bunica lui Va chicoti), nimeni nu are ce să zică! Ochenoaia avea gust estetic apreciat de toată lumea, știa să se Îmbrace frumos și să Îmbrace și fetele, iar pe Zânița o răsfăța cu haine ce aveau croieli moderne și pieptănături Îndrăznețe, cu care frângea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
plecat, cu aceleași agenții de Închirieri auto și aceleași camere de hotel cu canale de filme pentru adulți și băi dezodorizate, capele ale religiei laice care e turismul În masă. Aceleași pipițe plictisite așteaptă În antreurile restaurantelor, iar mai tîrziu chicotesc și joacă solitaire cu cărțile noastre de credit, explorînd cu ochi Îngăduitori ridurile de sfîrșeală de pe fețele noastre, care n-au nimic de-a face cu vîrsta sau cu oboseala. Și totuși Gibraltarul n-a Întîrziat să mă surprindă. CÎndva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
au Întors spre mine cînd am apărut urcînd cu pași mari treptele. — Unde e? le-am strigat. La naiba, a fost aproape s-o violeze acolo. Ați văzut-o intrînd? Cele trei se holbară una la alta, apoi Începură să chicotească În cor, cu mințile rătăcite pe tărîmul amfetaminelor. Una dintre ele Îmi atinse obrazul, de parcă ar fi Încercat să liniștească un copil. Am căutat În toaleta femeilor, Împingînd toate ușile separeurilor, apoi am pornit pe dibuite printre mesele din restaurantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cum Își aruncau pantofii și Începeau să-și desfacă rochiile, dornice să se Întoarcă la șezlongurile lor. Domnișoara de onoare Își desfăcu nasturii rochiei și o ajută pe mireasă cu fermoarul de la spate. Lăsîndu-le să glumească Împreună și să-și chicotească reciproc la ureche, camera focaliză pe ursulețul de pluș și imaginea Începu să se apropie stîngaci de un gros-plan cu nasul lui bont. Ușa cu oglindă se deschise iar, reflectînd fugar un balcon umbrit și o parte din acoperișurile Estrellei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
băiatul arată ca Alexander the Great! Veți avea fiecare câte ceva de făcut, îi spuse Omar, însă pentru tine, cu totul aparte, voi păstra datoria să îmi cauți pisica! O rumoare ușoară străbătu din fundal, iar în spate, spre dreapta, cineva chicoti, apoi o voce nouă comentă deslușit: „Alexander e tare, nici nu a ajuns bine, că și-a și luat pisică! Cum de-o fi găsit-o pe-aici?“. În aceeași secundă, mâța Eleonor tăie drumul prin spatele lui Hefestion și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ca o vampiră. — Ce-ai pus în vinul ăla? o întrebă. Ea aprinsese o veioză, arăta trează și odihnită, ca și cum ar fi petrecut împreună o noapte de somn. Nu-ți spun, fiindcă vreau să fii și altă dată la fel, chicoti. — Poate altă dată e-acum, îi zise și o făcu să treacă sub el, iar așa, de deasupra, desluși încăperea și cornișele de marmură albă ale clădirii de vizavi. Era un bloc turn, cu ferestre ornamentate și înconjurat de lumini
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Mesenii se rugau, zăngăneau banii. Jocul ținu și a doua oară. Privirile erau pe naș. Brutarul se scotoci, puse un pumn de băncuțe pe masă și două sute albastre. Muierea spre el bătea cu căpățâna. Pe frunte i se ivise sudoarea. Chicotea: - Hai, că-l dau! Cine pune mai mult? Nu puse nimeni mai mult. Nașul apucă un cuțit și o furculiță. Lui îi era dat să guste primul din pulpa friptă ce mirosea bine. Tava îi fu așezată în față. Fina
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
departe. Îi mai ajuți, o mai pupi, ea o să plângă, nu-i nimic, spune-i că de-acu a ta-i și n"are ce să facă... Și râse iar cu înțeles. 37 - Oi ști eu! tăie bărbatul. Cumnatele dogarului chicoteau în casă, așezând cearșafurile. Erau vreo trei sichimele de muieri, scundace, pricepute la de-alde-astea, trânteau pernele și spuneau măscări. În curte, lăutarii începuseră să cânte fără perdea: Și când mai venii o dată, Găsii ușa descuiată, Maică, mamă, ce mai fată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sticle cu vin și s-au lipit cu masa de cea a starostelui. Asta așteptau și caramangiii. Petreceau și muierile, n-aveau ce zice. Le amețise codoșul. Se băga în sufletul lor și le zicea: - Oliu, ce gură ai! Arătările chicoteau. - Taci, că te-aude dumnealui. -Ce dacă? Nevestele nu mai auziseră astfel de vorbe de ani de zile. Închideau ochii și ascultau muzica, oftau și nu mai știau de ele. 201 Paraschiv ținea în brațe pe una slabă și uscată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]