2,808 matches
-
bonete, papuci, în fine, o carte de schițe răsipită pe perete. Un dulap cu cărți bisericești, un scaun cu spata înaltă, haine călugărești spânzurate într-un cui. Prin mreaja vie și tremurătoare a fereștii pătrundeau razele soarelui și împleau semiîntunericul chiliei cu dungi de lumină în care se vedeau mii de firicele mișcătoare cari toate jucau în imperiul unei raze și dispar din vedere deodată cu ea. Pe scaun șade un călugăr tânăr. El se află în acele momente de trândăvie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu mai auzise nimica, numai cât că barca lui Francesco, în care el pornise pe mare, se găsise sfărâmată la țărmuri, astfel încît ea-l crezu înecat de mult. În zidurile liniștite ale monăstirei ea se găsi pe sine însăși. Chilia ce i se rânduise era cu fereasta-nspre grădină și mare; și adesea, trăgând zăvorul la ușă ca să nu fie supărată de intrarea nimănui, ea privea oare întregi la înmiirea undelor depărtate, la prăvălatica grădină, frumoasă și sălbăticită. Alte dăți, pierzîndu-se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
umbrit și multicolon răspunde c-o scară ce dă-n curte. Bătrânul deschide ușa tinzii și se face nevăzut înăuntrul clădirei. In zidul lung și nalt al monăstirei, privit din grădină, se văd ferești cu gratii negre, cu ferestrele de chilii părăsite, numai una e toată-ntrețesută cu iederă și în dosul acelei mreje de frunze-ntunecoase se văd, în oale, roze albe ce par a căuta soarele cu capetele lor. Acea fereastă, dădea într-o chilie pe păreții cărei erau aruncate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
gratii negre, cu ferestrele de chilii părăsite, numai una e toată-ntrețesută cu iederă și în dosul acelei mreje de frunze-ntunecoase se văd, în oale, roze albe ce par a căuta soarele cu capetele lor. Acea fereastă, dădea într-o chilie pe păreții cărei erau aruncate cu creionul fel de fel de schițe ciudate - ici un sfânt, colo un cățel svîrcolindu-se în iarbă, colo icoana foarte bine executată a unei rudaște, flori, tufe, capete de femei, bonete, papuci, în fine, o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o ladă zugrăvită cu fel de fel de flori, un pat simplu de sub care se vedea o păreche de papuci și un motan negru. iată toată îmbrăcămintea. Prin mreaja vie și tremurătoare a fereștii pătrundeau razele soarelui și împleau semiîntunericul chiliei cu dungi de lumină în cari se vedeau mii de firicele mișcătoare cari toate jucau în imperiul unei raze și dispar din vedere deodată cu ea. Pe un scaun șade un călugăr tânăr. El se află în acele momente de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cât că barca lui Francesco, în care el se pornise pe mare, se găsise sfărâmată la țărmuri, astfel încît ea-l crezu înecat, mort de mult. În murii liniștiți ai [zidurile liniștite ale] monastirei ea se regăsi pe sine însăși. Chilia ce i se dedese [rînduise ] era cu fereasta-nspre grădină și mare; și adesea, trăgând zăvorul la ușă ca sa nu fie supărată de intrarea nimărui, ea privea oare întregi la înmiirea undelor depărtate ce se perdeau în orizon, la prăvălatica grădină
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și-am ieșit, căci auzeam pașii bătrânului trosnind pe din fața casei, pe cărările înghețate ale bătăturei. Ieșii pe din dos și, trecând prin grădină, sărind gardul, am trecut ca purtat de vânt peste câmpie, fericit și aprins... și intrând în chilia mea cea umilită, mă simțeam fericit ca un rege asupra acelor camerazi horăinzi. La lumina fumegândă a lampei am scris versuri, ce le-am găsit în urmă rătăcite printre hârtiile mele și pe cari ți le citez întocmai: Când sufletu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
alb al "câinilor Domnului" cusut de Catarinella. Împlinise nu demult treisprezece ani. Geronimo, chiar dacă era încruntat, îl privea drept în ochi, dându-i binecuvântarea. Caterina plângea, îi tot spunea să aibă grijă să nu răcească, să se ferească de umezeala chiliilor și de vântoase. Să ne spui cum e de îndată ce ți se îngăduie. Și don Terentio era trist: Pentru capre o să găsesc eu pe cineva capabil, fii sigur că o să fie în siguranță. Giandomenico ar fi vrut să plece imediat, să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
era ca o pasăre mare cocoțată deasupra unui deal: odată cu primele umbre ale apusului, capătă înfățișarea sinistră a unui monstru stând la pândă. Giandomenico a fost condus la Stareț. Acesta, cu un aer deloc primitor, îi porunci să meargă în chilia pe care i-o va arăta un călugăr, să-și lase acolo traista și să se întoarcă la el: Grăbește-te, căci vreau să văd dacă într-adevăr ești atât de iscusit la ținere de minte, așa cum se spune. Cuvinte
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
presupuneri și sfârșise prin a-i spune să citească mai puțin, căci fraged cum era risca să-și populeze inima cu prea multe umbre și năluciri care ar fi dat apă la moară unor coșmaruri și spaime. Se întoarse în chilia lui extrem de abătut, ca și cum s-ar fi aflat pe buza unui puț. Până și aerul avea acea jilavă duhoare de criptă, de râu îngropat într-o mlaștină moartă. Era o chilie mică, cu care se obișnuise; deasupra o ferestruică prin
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
la moară unor coșmaruri și spaime. Se întoarse în chilia lui extrem de abătut, ca și cum s-ar fi aflat pe buza unui puț. Până și aerul avea acea jilavă duhoare de criptă, de râu îngropat într-o mlaștină moartă. Era o chilie mică, cu care se obișnuise; deasupra o ferestruică prin care se strecura prea puțină lumină, parcă împroșcată. Dacă Starețul nu i-ar fi confiscat De rerum natura, acum n-ar fi fost atât de descurajat, nu i-ar fi venit
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Starețului; ridica doar o privire uimită și nu scotea o vorbă, întrebător ca și cum ar fi fost în așteptarea unui eveniment hotărâtor pentru a se lămuri pe sine și pe ceilalți ce-ar urma să facă. Era lăsat să stea în chilia lui și în colțul de grădină ce și-l alesese. Stătea jos direct pe pământ sau pe vreo ieșitură de zid, stăruind în osârdia lui ce-i ținea mintea trează, călăuzindu-l de la un autor la altul, de la o carte
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
revenea bucuros și împăcat. Oare ce planuri divine se ascundeau în spatele acestor fapte? Chiar în apropierea țărmului venețian avea nevoie nava să renunțe la balast? Cugeta Tommaso scărpinându-și ceafa și măsurând dintr-o parte-ntr-alta spațiul redus al chiliei. Se oprea din când în când având senzația fizică că se afla între două uragane. Simțea contradicția dar era fericit, cum adesea i se întâmpla, convins că în contradicții ființele omenești află motivele autentice ale existenței și le folosesc ca
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
bucăți de salam și brânză timise Starețului care, în fața acelor daruri, se minuna ca un copil și se prefăcea că nu vede printre ele opere pe care un tânăr dominican n-ar trebui nicodată să le citească. De îndată ce intra în chilie, așeza la vedere pe măsuță volumele luate cu împrumut. Începea să citească și ca prin farmec uita de lume și de obligațiile de călugăr față de mânăstire și chiar și de regulile comunității în care se afla și trăia. I se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dominican de fapt intermediase întâlnirea dintre tânărul Tommaso cu Telesio care ar fi urmat să aibă loc, dar ceva făcuse mereu ca întâlnirea să fie amânată. Vestea morții lui Telesio îl doborâse pe Tommaso cu o violență nebănuită; închis în chilia lui, își amintise momentele de entuziasm pe care le trăise citindu-i opera, se cufundase din nou în adevărurile mărețului bătrân ce stătuse de vorba cu natura însăși. Era adevărat:natura e docilă, și dacă e împinsă să vorbească, spune
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
poarta mânăstirii. Nimeni nu i-a reproșat nimic. Călugărul de la poartă l-a salutat ca de obicei, ceilalți călugări au rămas tăcuți în rugăciunile lor sau în ceea ce aveau de făcut în acele momente, și Tommaso se duse drept în chilia sa, se întinse pe saltea și ațipi. Nici în ziua următoare nu se pomeni de respectiva întâmplare. Un fel de conspirație a tăcerii, se evita subiectul funeraliilor lui Telesio, nici măcar Ponzio nu scotea o vorbă. Ce se întâmpla? Ce se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ar fi avut posibilitatea de a se apăra. Nu cumva ești și tu o iscoadă a Papei? îl întrebă prin surprindere Tommaso într-o zi pe evreu. Iar el izbucni iar în hohote de râs. Tommaso a fost pus în chilia lui să postească cu apă și pâine, apărat la ușă cu strășnicie. Fusese înștiințat că dacă va mai încălca normele, va fi îndepărtat din mânăstire. Printre acele norme era și interdicția de a se întâlni cu orice persoană străină de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Berardi, fu însoțit până la navă. La curtea Franței, dacă excludem dezacordul lui Descartes 53, triumful a fost total. O mulțime, aclamându-i numele, l-a salutat la Sorbona, regele Ludovic și Richelieu l-au primit imediat și a primit o chilie ce aducea mai curând cu salonul unui cardinal decât cu cea a unui eremit. A primit daruri, cărți, veșminte, obiecte din aur. Nu-i venea să creadă, era amețit. Dar eu cum am să pot să vă recompensez? Cu știința
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
am parte de o asemenea onoare în viața mea, să discut cu un om care poate să-l învețe chiar și pe unul ca mine care am brăzdat toate mările. Se poate călători și din fundul unei temnițe, dintr-o chilie de mănăstire. Am petrecut aproape treizeci de ani între patru pereți jilavi, unde, pentru a nu sucomba, a trebuit să călătoresc și să tot călătoresc. Pot să-ți spun un lucru? Durerea și violența nu vin niciodată din afara noastră, sau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
iată că din înălțimea cerurilor i-a apărut un fel de nor foarte luminos, fără margini și plin de inefabila slavă divină (...). În sfârșit, mult după aceea, după ce lumina s-a retras, s-a regăsit în trupul său și în interiorul chiliei sale, cu inima plină de o bucurie negrăită, în timp ce gura sa, cum am zis, striga: <<Doamne miluiește!>> (...) și întreaga sa ființă era inundată de lacrimi mai dulci decât mierea<footnote Pr. Juvenalie Ionașcu, Experiența rugăciunii lui Iisus în spiritualitatea românească
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
măiestria unui general ilustru și să pier pe câmpul de bătaie, după ce-mi voi scrie memoriile. . - Asta nu te împiedică să iubești. . - Ba da! Idealul înseamnă renunțare. Un călugăr n-ar gustaemoțiile ascetismului dacă n-ar măsura imensitatea pierderilor. Chilia lui nu-i atrăgătoare decât fiindcă e amară. Un om cast, fără revolte ale cărnii, e un eunuc, iar eu nu sunt un astfel de infirm. . - Ești oare cast? . - Da, până acum n-am cunoscut femeia. În ziua când amcunoscut
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
terminat prin a-i trage lui " Nenea" (așa îi spuneam toți) o palmă. Ce crezi că a făcut Nenea? I-a spus: "Ești obiectiv."" În timp ce îmi vorbește îmi vine în minte imaginea lui de ieri, când l-am vizitat în chilia cu lemne și lighean cu apă pe sobă; avea pe cap o băscuță care-i dădea un aer de papă bonom. Nu este iezuit, cum sânt înclinați mulți să creadă, judecîndu-l după micile aplecări cu care te întîmpină și după
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tare și mai tare. Călugării treziți din somn se uitară în ograda mănăstirei. În fioroasa tăcere, în sunetul clopotului ce creștea treptat, biserica se lumina de sine înăuntru de o lumină stranie și nemaivăzută. Călugării coborâră într-un șir treptele chiliilor, unul deschise ușa bisericii... în aceea clipă clopotul tăcu și în biserică era întuneric des. Candelele pe mormântul lui Vodă se stinseră de sine, deși avuse untdelemn îndestul. A doua zi portretul voevodului Moldovei era atât de mohorât și de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
dintre cari cele mai multe sunt adevărate saloane. La intrare deasupra zidului este așezată clopotnița c-un turn înalt, înlăuntru din partea dreaptă o altă clopotniță mai mică, ce conține clopotul lui Ștefan cel Mare numit Bugea. Spațiul dintre biserică și edificiul cu chiliile este acoperit de verdeață și de-o grădină plină de flori, organizată după gustul cel mai bun. Lucrările făcute de comitetul aranjator întru scopul serbărei au fost următoarele: Din sat până la mănăstire de - amândouă părțile șoselei, pe lângă arborii naturali erau
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o frumusețe răpitoare”535, are un ibovnic și este descoperită de celelalte maici. Acestea o pândesc și o pârăsc stareței, percepută de toate drept „sfântă și bună cum e pâinea caldă”536, care însă, în momentul acela, se afla în chilia ei cu un preot și din greșeală și-a pus pe cap nu vălurile, ci izmenele 534 G. Boccaccio, op. cit., vol. I, p. 59. 535 Ibidem, vol. II, p. 355. 536 Ibidem. 146 bărbatului. Limbajul stareței, deși neredat în mod
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]