1,778 matches
-
mică declarație, și după-aceea am să te rog să o semnezi, da? — I-au dat drumul. Delicat, Insch Îl purtă pe Martin Strichen prin evenimentele după-amiezei, savurând În mod deosebit momentul impactului, convingându-l pe Logan să scrie totul În chinuitul limbaj polițienesc. Era vorba despre o recunoaștere a vinovăției, dar Insch se chinuise mult să facă totul să pară că fusese numai vina lui Sandy Șarpele. Oricum așa și era. Martin semnă și Insch Îl eliberă din detenție. — Ai unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
imperială consta într-o totală dependență de împărat, respectarea maniacă a orarelor, a traseelor, a lungilor așteptări inerte, a ritualurilor de curte. Uneori Tiberius i se adresa lui Nero cu un zâmbet fals, alteori îl respingea cu neîncredere; tânărul era chinuit de incertitudini. În mintea lui Tiberius, suspiciunile se înmulțeau; la un moment dat, Sejanus îi spuse: — A venit momentul să riscăm și să facem procesul ăsta. Vom avea dovezi, îți voi aduce martori... Singurul prieten care îi vizita des era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
deschiseră pântecele fetei moarte spuseră că era un băiețel minunat. Cândva ar fi putut deveni împărat. Toți veniră să-l vadă când, spălat și pieptănat, cu gura întredeschisă în căutarea aerului pe care nu-l găsise, fu depus alături de trupul chinuit al mamei sale nevinovate și inutile, pe rugul somptuos, stropit din belșug cu parfumuri. — Mă gândisem să-l numesc Antonius Caesar Germanicus, spuse deodată Gajus. Cei care-i auziră cuvintele fură surprinși de alegerea lui. El se întrebă dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
grosolană și agramată, însă cuvintele acelea, sugerate de un jurist rafinat, erau exacte și încărcate de consecințe. Curia fu cuprinsă de agitație; Macro văzu că sosise momentul să-l introducă pe medicul acela celebru și foarte scump, care auzise cuvintele chinuite ale lui Tiberius la Capri. Acesta declară, cu autoritatea științei: — De mai multă vreme, în strălucita minte a împăratului se produseseră stricăciuni ireparabile. Nimeni dintre cei prezenți, care nu-l mai văzuseră pe Tiberius de ani de zile, nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
soldat Înalt, purtînd ghete strîmbe și un șort militar englezesc. Avea pieptul gol, iar coastele lui slabe păreau o colivie de păsări, În care Jim aproape că-i putea vedea inima palpitînd. — Bravo, băiete... Îi aruncă lui Jim un zîmbet chinuit și Îl mîngîie pe cap. Se așeză repede jos, sprijinit de perete, cu fața cadaverică Întoarsă spre cimentul umed. O a doua echipă de sanitari lăsară jos targa, lîngă el. Din culcușul de paie Împletite ridicară un bărbat mărunt, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ale marilor companii internaționale care dormiseră pe durata războiului. La vreo opt sute de metri mai spre vest se Întindea principala șosea spre Shanghai, Încă aglomerată de convoaie de camioane japoneze și artilerie de cîmp care se Îndreptau spre oraș. Zgomotul chinuit al motoarelor lor străbătea Întinderile nepăsătoare. Jim mergea În fruntea convoiului Încercînd să-i asculte pe bărbații și pe femeile din spatele lui. Tot ce putea auzi era răsuflarea lor, de parcă experiența libertății Îi lăsase fără glas. Jim Își ignoră propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lobodă făcută cu cap de miel. Visul că zboară. O roată imensă, ca o margine de sită, În care alerga un cal. Roata avea o elice suspendată fără nici o motivație tehnică. Și calul galopa deasupra unei mări plumburii, plimbând În chinuită zbatere mașina infernală, calul galopa Înspumându-se și forța lui ținea mașina zburătoare cu un deget deasupra mării plumburii, pe care pluteau scânduri și lăzi și portocale. Și un fel de acrobat cu pelerină roșie umbla de colo-colo, plutind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vei mușca din America, vei mușca din Kennedy ca și cum ai mușca din fratele tău. Îți vei aminti mereu de el, de președintele Americii asasinat la Dallas, Îți vei aminti și vei spori cu această amintire chipul unei vieți sărace și chinuite, pe care nimic și nimeni nu o va putea schimba. Nelămurit mister, nelămurită soartă, la fel de cumplită ca și un asasinat. Și, slavă Domnului, aproape periodic, vei mânca plăcintă cu mere. Prin gări, prin autogări, pe la cantine, pe la autoserviri. Prețul, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a pune la socoteală și leafa de 750 de lei pe lună, În troleibuz citești nuvela Vuietul de Ion Lăncrăjan, publicată În ziarul Scânteia, iar acasă te Întâmpină privirea mută și Îndurerată a mamei tale. Răzbate către tine gândul ei chinuit. Când o să faci și tu ceva În viață? Și tot În gând Îi răspunzi: Cu toți banii câștigați o să-mi cumpăr cărți. A doua zi, În loc să cumperi cărți, după ce bântui pe Bulevardul Magheru, intri la cinematograf și vezi filmul Cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bagaje și că săptămâna viitoare va veni cu siguranță și până atunci să vă puneți la punct scenariile. Un fel de acțiune de sădit pomi, dar fără sape și fără puieți, doar cu geometria gropii desenată pe tablă. Din bani chinuiți, cumperi de la un armean, Îl cheamă Konis, niște peliculă ORWO color și filmezi un film dintr-un singur cadru, constând dintr-un singur prim-plan, o iubită de ocazie, când ai fost la Festivalul tineretului, cumpărată de la magazinul Ț.U.M.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
din icoană. În spatele icoanei, ascuns, carnetul de partid (Îl vei căuta luni de zile, când vin niște babalâci de la comitetul de cartier aproape zilnic să ți-l ceară). Moare sec, fără să i se fi Împlinit nici un ideal, moare nefericit, chinuit, Înjurând la comuniști, Înjurându-l pe iubitul lui, Dej, Înjurându-l pe Ceaușescu, Înjurându-i pe toți comuniștii, Înjurându-se pe sine, moare tot spunând rugăciuni, alergând la fereastră pentru o gură de aer, moare fumând, moare În alcool, moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
adevărați”, așa spune, și când vrei să-i dai o lingură de colivă intră În pământ pur și simplu, se evaporă În cimitirul pustiu, dispare ca o nălucă, prietenul adevărat al tatălui tău. Rămâne singură pe lume o femeie la fel de chinuită, mama ta, plânsul Îi taie sec obrajii cu lama lui de sare... ... și personalul se smulge ca un glonț din țeava tunelului de la Paloș Ardeal, lumina albastră din compartiment se amestecă cu albastrul negru, Înecăcios, al zorilor, și ajunge undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
neașteptate, În mod sigur c-ar fi spus asta-n gura mare. Știa că era și-o avere pe cale de-a fi Împărțită, dar Phil și Ronnie erau cât se poate de pe față În chestiunea asta. Bunica Esther, mama foarte chinuită și foarte În vârstă a tatălui ei, murise cu câteva luni În urmă. Poate că lăsase prin testament vreo avere de care nu știa nimeni. Ruby presupusese mereu, ca și ai ei de altfel, că bunica Esther nu avea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o prostituată, de altfel îmi accepta banii fără să se supere. În clipa asta picioarele ei scheletice băteau un trotuar întunecat, cine știe unde, pe o stradă uitată a orașului. Cu brațul agățat de fereastra unei mașini negocia prețul, cu fața aceea chinuită și ochii înfundați, murdari de machiaj. Poate în mașina aceea se afla Manlio. El, din când în când, se distra să agațe câte o creatură nocturnă. De ce nu ea? Nu, ea nu. Încetasem să mai bat, brațul extenuat îmi tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
femeie care pleacă cu găleata cu detergenți și cu cearșafurile sub braț. O altă femeie, cu un miros al său și cu un combinezon al său, care se dezbracă lângă un bărbat, și ea face dragoste, și ea se lasă chinuită. Te întrebi dacă tatăl tău îl avea mai gros decât al tău. Nu i l-ai văzut niciodată, dar crezi că așa este. Până una alta, se află în sicriul în care l-ai lăsat cu câteva luni în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
râpă. Bătrânul ridică din umeri: —De cincizeci de ani aud necrologurile astea. Țara așa și pe dincolo. Și Între timp bocitoarele sunt la doi metri sub pământ, iar țara progresează din zi În zi. În ciuda lor. Cu cât e mai chinuită, cu atât Înflorește mai mult. Nu mă Întrerupe, Efraim. Dă-mi voie să-ți povestesc ceva nostim. În timpul revoluției lui Lenin, la noi În Harkov, un anarhist a mâzgălit pe zidul bisericii: DUMNEZEU A MURIT - SEMNAT FRIEDRICH NIETZSCHE. Se referea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
era În faza de incubație a unei boli, caz În care trebuia acționat imediat, sau Îl necăjea intenționat, iar el se lăsa dus de nas și se comporta exact ca un bufon. Brusc fu cuprins de milă față de Challengerul palid, chinuit. Și față de el Însuși. „Nu și-au dat osteneala să lase nici măcar un număr de telefon. Probabil petrec la Tel Aviv, Își fac de cap În vreun restaurant exotic sau În vreun club de noapte, iar de noi au uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu cochetărie temătoare, ca o adolescentă de la țară derutată de o Întrebare neașteptată despre culoarea lenjeriei sale sau despre distanța de aici până la Lună. Răspunse cu grație și viclenie: —Mila e milă. Bărbatul de la masa vecină, care părea stafidit și chinuit, cu părul gras lipit de creștet, pe care Fima și-l imagină ca pe un mic funcționar de la impozite suferind de hemoroizi sau ca pe un funcționar de la salubrizare ieșit la pensie, se băgă În discuție cu un accent românesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aplecă, Îl ridică și Îi restitui lui Fima, zâmbind printre lacrimi, licuriciul Annettei. Își șterse ochii cu mâneca, pe cel verde și pe cel căprui, scoase fișa solicitată și fugi pe urmele doctorilor. Din ușă, Întoarse spre Fima fața ei chinuită și spuse cu patos și disperare, parcă jurându-se pe tot ce avea mai sfânt: — Într-una din zile o să pun mâna pe-o foarfecă și o să-l omor. Întâi pe el și după aceea pe mine. Fima n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în afacerea ta. Iar acum tot ce am câștigat eu plus sumele nesemnificative pe care le-ai depus tu de când ne-am căsătorit, toți ăia sunt banii noștri? Nu-mi vine să cred ce aud. Mark avea un aer foarte chinuit. Bun așa. Nu mă aștept la jumătate, dar am considerat mereu că avem un parteneriat, chiar înainte de a ne căsători. Atunci, în cazul ăsta, unde este partea mea din profitul firmei? Mark se întoarse cu spatele la mine. Când va exista profit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu domiciliul pasager în pensiunea doamnei Pipersberg, din strada Garnizoanei No. 3.” „Numai puțină scurgere de borș”, zise surâzând. „Stau la etaj, într-o cameră cu vederea spre Ring, și asta de când mi-am părăsit femeia”, urmă el distrat și chinuit de neliniști. Parcă uitase că nu de mult șezuse ghemuit lângă ghetele mele, cu bărbia sprijinită de genunchi. Ramses Ferdinand Sinidis își scoase din buzunarul de la spate al jachetului cu coada retezată, o batistă, ca să-și oprească sângele ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca o cascadă de neliniști. Trupul îmi devine o uzină pentru laminat dureri. Cu temelia măcinată de puhoaiele anilor zvârliți în cazanele cu clocot ale marilor orașe, urc singur pe creștetul muntelui înzăpezit. De acolo trimit jos, spre turmă, pulsația chinuită a unui dinte găunos, înfipt în suflet ca o rădăcină într-o gingie goală și inflamată. Din gând peste gând, mi se înalță furnalul. El străpunge goluri de întuneric, de unde sirena infinitei dezolări cobește prăbușiri. O explozie cu salt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
veni, din fericire, destul de repede, pentru că lectura se făcu Într-o viteză sinucigașă, fără pauze. Ada Rehan ieși În fața scenei și reproduse Împiedicat micul epilog pe care Îl scrisese special pentru ea, Îi aruncă o privire Îndurerată, ca un suflet chinuit, și fugi În culise, urmată În grabă de restul trupei. Daly se apropie iute de marginea laterală a scenei și coborî greoi treptele către sală. Henry se ridică din fotoliul din primul rând și Își Încheie nasturii redingotei, așteptându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ce altceva se va mai dovedi evident, În retrospectivă?“ se Întrebă Norman. Îl găsi pe Levine aplecat peste balustrada de la babord. Levine venea de la Institutul Oceanografic din Woods Hole, Massachusetts. Întinse către Norman o mână umedă de transpirație. Arăta extrem de chinuit și, În final, recunoscu că avea rău de mare. — Rău de mare? Un biolog marin? — Eu lucrez Într-un laborator, spuse Levine. Acasă. Pe uscat. Acolo unde lucrurile nu se mișcă tot timpul. De ce zâmbești? — Te rog să mă scuzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nu mai vorbim de cei fără de har cărora sinuciderea le-a reușit și-au încheiat problema. Sînt niște diletanți ai morții. Chiar nu vezi ce te chinuie?” Las să curgă timp peste întrebarea sa, să i se descarce sensul. Apoi, chinuit, îi răspund: „-Nu, Doctore. În clipa asta nu văd nimic. E stupoare în fața lipsei astea de sens. Viitorul e acum, înțelegi? Gata mort. I-a înțepenit cadavrul. Singura senzație palpabilă e un plîns interior. Ceva acid care doare cumplit de-
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]