6,513 matches
-
să vadă această realitate. Dar, femeile sunt total lipsite de inteligență. XV Când m-am întors la Londra mă aștepta un bilețel cu rugămintea insistentă de a mă duce s-o văd pe dna Strickland cât de curând pot după cină. Am găsit-o împreună cu colonelul MacAndrew și cu soția acestuia. Sora dnei Strickland era mai în vârstă decât ea, îi semăna în mare măsură, dar era mai ofilită și avea un aer de eficacitate de parcă ar fi purtat în buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mâncat amândoi în tăcere. Am simțit că din când în când mă privește, dar nu l-am băgat în seamă. Voiam să-l forțez să înceapă el conversația. — E ceva prin ziar? m-a întrebat când ne apropiam de sfârșitul cinei noastre tăcute. Am avut impresia că în tonul lui deslușesc o oarecare exasperare. Întotdeauna îmi place să citesc foiletonul teatral, i-am răspuns. Am împăturit ziarul și l-am pus alături. — Mi-a plăcut masa, a comentat el. — Atunci cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
intenție să le cumpăr. Citeam ici-colo câte un pasaj și luam contact cu mulți autori pe care mă mulțumeam să-i cunosc doar așa, superficial și la întâmplare. Seara îmi vizitam prietenii. Treceam des pe la familia Stroeve și uneori împărțeam cina lor modestă. Dirk Stroeve se lăuda cu priceperea lui la mâncăruri italienești și mărturisesc că spaghetele făcute de el erau mult mai bune decât tablourile lui. Era o cină imperială când aducea un platou imens, cu mult sos de roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
îmi vizitam prietenii. Treceam des pe la familia Stroeve și uneori împărțeam cina lor modestă. Dirk Stroeve se lăuda cu priceperea lui la mâncăruri italienești și mărturisesc că spaghetele făcute de el erau mult mai bune decât tablourile lui. Era o cină imperială când aducea un platou imens, cu mult sos de roșii și-l mâncam împreună, cu pâine bună de casă și cu o sticlă de vin roșu. M-am mai împrietenit cu Blanche Stroeve și cred că - întrucât eram englez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
piardă o clipă se apucă să-i pregătească niște pâine muiată în lapte, l-am luat temperatura lui Strickland. Avea 40 de grade. În mod evident era foarte bolnav. XXV În scurtă vreme am plecat. Stroeve se ducea acasă la cină și eu mi-am propus să găsesc un doctor să-l aduc să-l vadă pe Strickland. Dar de îndată ce am coborât în stradă, simțind aerul atât de proaspăt după mansarda aceea îmbâcsită, olandezul m-a implorat să vin imediat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
minte pe Stroeve cu necazurile lui cu tot. Voiam să mă bucur din plin de viață. XXXVIII Nu l-am mai văzut aproape o săptămână. Apoi a venit într-o seară, puțin după ora șapte, și m-a scos la cină. Era îmbrăcat în doliu mare și purta o panglică neagră, lată, la pălărie. Ba chiar și batista era tivită cu negru. Veșmintele lui triste sugerau că a pierdut într-o singură catastrofă și ultima rudă pe care o mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de necrezut că n-o să se întoarcă niciodată în camera aceea. Dar lui Stroeve îi era sete, așa că se duse în bucătărie să bea niște apă. Și aici era ordine. Pe un raft erau farfuriile pe care le folosise la cină în seara conflictului cu Strickland și erau spălate cu grijă. Furculițele și cuțitele erau puse la locul lor în sertar. Sub o învelitoare erau niște resturi de brânză, iar într-o cutie de metal o coajă de pâine. Întotdeauna ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o cutie de metal o coajă de pâine. Întotdeauna ea făcea piața zilnic cumpărând doar ce era strict necesar, ca să nu rămână nimic pe a doua zi. Stroeve știa din cercetările întreprinse de poliție că Strickland părăsise casa imediat după cină și faptul că Blanche spălase totul ca de obicei îi dădu un fior de groază. Comportarea ei atât de metodică făcea ca sinuciderea să pară încă și mai premeditată. Stăpânirea ei de sine era înspăimântătoare. Deodată simți un junghi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la apusul soarelui cobora să privească insula Murea. Ba chiar ieșea la pescuit pe recifurile de corali. Îi plăcea să piardă vremea prin port stând de vorbă cu băștinașii. Era un om drăguț și liniștit. Și în fiecare seară după cină se ducea în camera Atei. Am văzut însă că tânjește să plece în zona tufișurilor, și la sfârșitul lunii l-am întrebat ce intenții are. Mi-a spus că dacă Ata e dispusă să vină cu el, e gata s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
afară pe un pat încă și mai tare decât acesta, fără alt adăpost decât niște arbuști sălbatici; cât despre insecte, pielea mea tăbăcită putea să le suporte toate răutățile. Ne-am dus la râu să ne scăldăm în timp ce Ata pregătea cina, și după ce am mâncat ne-am așezat pe verandă. Am fumat și am sporovăit. Tânărul avea o armonică și cânta melodiile la modă prin music-hall-uri cu vreo zece-doisprezece ani în urmă. Sunau ciudat în noaptea tropicală, la mii de mile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Tristețe o amuza și cred că pot să jur că Lysia Verhareine a fost singura ființă umană pe care procurorul a reușit s-o amuze în întreaga sa viață. Tânăra evoca într-o lungă scrisoare din 15 aprilie 1915 faimoasa cină pe care mi-o povestise Barbe: Dragostea mea, Ieri seară am fost invitată la masă de Tristețe. A fost pentru prima oară. Totul s-a făcut conform regulilor: găsisem acum trei zile strecurat pe sub ușă un cartonaș pe care scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de Tristețe. A fost pentru prima oară. Totul s-a făcut conform regulilor: găsisem acum trei zile strecurat pe sub ușă un cartonaș pe care scria: „Domnul procuror Pierre-Ange Destinat o roagă pe domnișoara Lysia Verhareine să accepte invitația sa la cină, pe 14 aprilie, la orele 8 ale serii“. M-am pregătit pentru o masă în societate și când colo nu eram decât noi doi, el și cu mine, așezați la capetele mesei dintr-o imensă sufragerie unde ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ale serii“. M-am pregătit pentru o masă în societate și când colo nu eram decât noi doi, el și cu mine, așezați la capetele mesei dintr-o imensă sufragerie unde ar fi putut intra 60 de persoane! O adevărată cină romantică! Glumesc. După cum ți-am spus, Tristețe este aproape un om bătrân. Însă ieri semăna cu un ministru, sau cu un cancelar, drept ca un I într-un frac demn de o seară la Operă! Masa îți lua ochii, farfuriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
foarte în serios și părea obișnuită cu asta. Se vedea din înfățișarea ei că era concentrată asupra a ceea ce avea de făcut. Câteodată, privirea mea o întâlnea pe a ei, iar fetița îmi surâdea. Toate astea erau puțin stranii, această cină în doi, masa, fetița. Barbe mi-a explicat astăzi că micuța este fiica unui hangiu din V., și că i se spune Belle, nume care îi vine de minune. Tatăl ei e cel care a gătit măncarea și totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu ți s-a întâmplat nimic, simt asta, o simt. Scrie-mi, dragostea mea, cuvintele tale mă ajută să trăiesc, după cum mă ajută și să fiu aproape de tine, chiar dacă nu te văd, chiar dacă nu te pot strânge în brațe. În timpul cinei, Tristețe a vorbit puțin. Era timid ca un adolescent, iar uneori, când îl priveam ceva mai mult, roșea. Când l-am întrebat dacă singurătatea lui nu era o povară prea grea, a părut că se gândește îndelung, apoi a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
eram în camera ei, iar ea era moartă, în timp ce noi ne uitam unul la altul fără să înțelegem: el știa deja, sau urma să afle, pentru că luase carnețelul roșu al Lysiei. Dar de ce-l luase? Pentru a prelungi conversația de la cină, pentru a locui mai departe în zâmbetele și în cuvintele ei? Fără îndoială. Acum era mort soldatul, îndrăgostitul, cel pentru care ea lăsase totul, cel pentru care în fiecare duminică urca în vârful dealului, cel căruia-i scria zilnic, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
La ce liceu ai fost? — Andover. Dar tu? — La St. Regis’. — Nu mai spune!? Am avut un văr acolo. L-au discutat temeinic pe verișor, după care Holiday a anunțat că avea Întâlnire cu fratele său la ora șase, pentru cină. — Vino și tu să Îmbuci ceva cu noi. — În regulă. La restaurantul Kenilworth, Amory a făcut cunoștință cu Burne Holiday - pe băiatul cu ochii gri Îl chema Kerry - și, În timpul unei cine fade, cu supă străvezie și niște legume anemice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Întâlnire cu fratele său la ora șase, pentru cină. — Vino și tu să Îmbuci ceva cu noi. — În regulă. La restaurantul Kenilworth, Amory a făcut cunoștință cu Burne Holiday - pe băiatul cu ochii gri Îl chema Kerry - și, În timpul unei cine fade, cu supă străvezie și niște legume anemice, s-au delectat privind alți boboci, care fie congregau În grupuri mici, cu un aer stânjenit, fie stăteau În grupuri mari, dând impresia că se simt ca acasă. Aud că la cantină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ceva? — Cred că da. Voi Încerca să joc În echipa de fotbal a bobocilor. — Ai jucat la St. Regis’? — Nu mult, a recunoscut depreciativ Amory. Dar am slăbit al naibii de tare. — Nu ești slab. Păi, eram mai solid astă-toamnă. — Of! După cină s-au dus la cinematograf, unde pe Amory l-au fascinat comentariile volubile ale unui spectator din rândul din față, cît și țipetele și râsetele nestăpânite ale sălii. — Yoho! — O, dulcele meu, ce mare și puternic ești, dar și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și Blaine. Fata a schițat câte o plecăciune pentru fiecare. Biata de ea! Amory presupunea că n-o băgase nimeni În seamă toată viața ei - probabil că era debilă mintal. Cât timp a rămas cu ei (Kerry o invitase la cină) n-a spus nimic care să contrazică această părere. — Preferă felurile de mâncare din țara ei, i-a explicat Alec serios chelnerului, dar orice hrană grosolană de-a voastră e bună. Pe timpul mesei i s-a adresat cu limbajul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un fel de ultimă și disperată Încercare de a se cunoaște mai bine, de a rămâne uniți, de a lupta Împotriva spiritului schismatic al cluburilor. Era o coborâre de pe Înălțimile convenționale, pe care ei toți umblaseră atât de țanțoș. După cină au condus-o pe Kaluka până la promenadă, iar apoi s-au Întors agale la Asbury, de-a lungul plajei. Oceanul noptatic inspira o senzație nouă, fiindcă-i dispăruse toată culoarea și moliciunea de obiect vechi și părea a fi acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ea Își strecura mâna Într-a lui la adăpostul Întunericului, ca să i-o strângă dulce. Apoi, pe la șase, au ajuns la reședința de vară a familiei Borgé din Long Island și Amory a dat fuga sus, să se schimbe pentru cină. Fixându-și butonii de manșetă, și-a dat seama că se bucura de viață cu o intensitate pe care probabil că n-avea s-o mai cunoască niciodată. În lumina propriei sale tinereți, totul părea glorios. Reușise, cot la cot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a luat-o la fugă spre camera ei, pe coridor. Amory a rămas pironit locului, pradă unei remușcări confuze. — La naiba! Când a reapărut, Isabelle purta pe umeri o eșarfă subțire. Au coborât scările Într-o tăcere neștirbită nici În timpul cinei. — Isabelle, a Început destul de iritat Amory când se aranjau În mașină, gata să plece la dansul de la Greenwich Country Club, ești supărată pe mine, dar peste un minut mă supăr și eu. Hai să ne sărutăm și să ne Împăcăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la Începutul lui martie până la o agenție de publicitate, unde a dus o viață În care uimitoare crize de hărnicie excepțională alternau cu vise cutezătoare În care, Îmbogățit brusc, făcea turul Italiei Împreună cu Rosalind. Erau mereu Împreună - la dejun, la cină, aproape În fiecare seară -, mereu Într-un fel de goană ce le tăia respirația, ca și cum s-ar fi temut că farmecul s-ar fi putut destrăma În orice clipă, rostogolindu-i dureros afară din paradisul acesta de flăcări și petale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să recite Clair de Lune. După aceea a dormit Într-un fotoliu mare și moale până aproape de ora cinci, când a fost găsit și trezit de o altă gașcă. A urmat Îmbibarea cu alcool a mai multor temperamente, În vederea calvarului cinei. Au hotărât să cumpere bilete la teatrul Tyson, la o reprezentație ce includea În program și patru cocteiluri, o piesă pe două voci monotone, cu scene deprimante, nebuloase, cu efecte de lumină imposibil de urmărit din cauza ochilor, ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]