2,402 matches
-
și mai târziu se va uita totul... în ziua de azi nimeni nu se mai sinchisește de lucruri de felul ăsta. — Vorbești ca un dezmățat. Ar fi trebuit să-mi dau seama că ești întocmai ca și fratele dumitale, un cinic egocentric cu sufletul murdar și un idiot lamentabil. Și ești tovarășul și aghiotantul lui de beție. Nu-i adevărat, nu trebuie să mă asociați cu George. Vreau să spun că nu suntem chiar atât de apropiați. Nu mă interesează amănuntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
eu nu am nimic“. — Așa a spus? Ar trebui să știe că tot ce am eu e și al ei. Asta nu-i așa, Hattie. Trebuie să fii realistă, trebuie să fii mai matură... — A fi matură înseamnă a fi cinică și nerecunoscătoare și zgârcită? — Tu și ea aveți destine diferite, trebuie să înțelegi acest lucru. — Vrei să spui că avem ranguri diferite în societate? — Tu ai acceptat-o cu ochii închiși ca parte din ființa ta, într-un mod care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că țintele noastre vor fi, în caz de război, altceva decât oameni. Dacă în artilerie sau în aviație ținta poate fi o construcție sau cine știe ce alt obiectiv militar, infanteristul e pus în situația să ucidă oameni. Cineva a făcut observația cinică: Oare numai în caz de război sunt țintele noastre oameni? Sau poate și în caz de evenimente deosebite? Înțelegeți ce vreau să spun! Iar altcineva a făcut observația la fel de cinică: Infanteristul umanist! Pentru locotenentul-major toată discuția asta nu era decât
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pus în situația să ucidă oameni. Cineva a făcut observația cinică: Oare numai în caz de război sunt țintele noastre oameni? Sau poate și în caz de evenimente deosebite? Înțelegeți ce vreau să spun! Iar altcineva a făcut observația la fel de cinică: Infanteristul umanist! Pentru locotenentul-major toată discuția asta nu era decât limbuție inutilă, dar nu și-a manifestat fățiș dezaprobarea pentru că T.R.-iștii erau cu toții oameni cu studii înalte și doar asta le era meseria: să spună vrute și nevrute. Se trăgea pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
elementul de baza al sindromului reprezentând componenta individuală. > Depersonalizarea presupune apariția atitudinilor impersonale, de detașare față de cei avuți în grijă, de respingere sau stigmatizare a acestora, toate acestea fiind destinate să reducă epuizarea resurselor interne. Se referă la răspunsuri negative, cinice și excesiv detașate față de persoanele întâlnite la locul de munca. Această dimensiune reprezintă componenta interpersonală a burnout-ului. > Realizare personală redusă implică pierderea competențelor, auto-devalorizarea, diminuarea stimei de sine și a sentimentului de autoeficiență. Autorii o consideră dimensiunea de auto evaluare
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
arătau că simptomatologia sindromului de stres traumatic este în corelație cu numărul și nivelul distorsiunilor cognitive. Participantele mai puternic afectate prezentau și alterarea credințelor în toate ariile investigate simțindu-se lipsite de valoare. De altfel, cogniții mai pozitive în cele cinici domenii: siguranță, încredere, putere, stimă și intimitate au apărut a fi asociate cu un sentiment crescut al valorii de sine. Wickie & Marwit (2001) au comparat modificările apărute la nivelul schemelor cognitive în funcție de tipul de traumă suferit. Au constatat că părinții
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
această campanie de cunoaștere și de autocunoaștere, uneori, a devenit / părut un apostat: Mi-am inventat singur zeii / care să mă guverneze cinstit / am forțat paradoxul sincopa dizarmoniile / ludic textuând pe câmpurile amăgitoarei sintaxe. Tentat să asculte îndemnurile venind de la cinicul filozof («Ia-ți gândul de la glorie dacă nu ești ispitit / să fondezi o religie»), alege totuși, cu obstinație, un alt drum: SĂ FII TU ÎNSUȚI PÂNĂ LA DEGRADARE. Nevrând, așadar, să fie momit cu fericiri amânate, dar neavând nici posibilitatea de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fiindcă Poetul moare de două ori mai repede decât o turmă de infanți... Sinteză, așadar, a lumii, poetul crede în Dreptu’ la elegie, în Legislația ierbii, dar are, în egală măsură, mai mult decât mulți, așa cum îl proclamă Valentin Predescu, cinicul Drept la chin. Nicolae Prelipceanu: portret sumar al unui necunoscut de altădată Volumul-antologie al lui Nicolae Prelipceanu, portret sumar al unui necunoscut de altădată (apărut la Editura Tipo Moldova, Iași, 2011, în Colecția OPERA OMNIA - Poezie contemporană), oferă panorama poeziei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
afișa. Dimpotrivă, victima a fost permanent convinsă că nu se va întîmpla nimic copiilor săi. Las la o parte faptul că poate se înșela. Problema care ne interesează pe noi e ce credea, de fapt, victima. Era sau nu era cinic judecătorul când își continua încăpățînat ancheta? El vroia să cunoască adevărul. Iar profesia unui judecător este chiar adevărul. Vă întreb pe dumneavoastră care sînteți judecători. Ați putea să renunțați la adevăr? Ați putea să trădați adevărul ca să vă salvați pielea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
acuzatei n-ar face decât să atârne o piatră de moară de picioarele adevărului. Cine dintre cei care asistă la acest proces va mai risca ceva pentru adevăr dacă dumneavoastră veți acorda circumstanțe atenuante? Cine va mai ezita să fie cinic, să nu-l intereseze decât propria persoană, indiferent ce se întîmplă cu ceilalți? Gîndiți-vă, domnilor judecători, că dând circumstanțe atenuante în acest caz faceți o triplă nedreptate. Mai întîi nedreptățiți victima, apoi nedreptățiți chiar profesia dumneavoastră și în cele din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Robespierre a osândit pe alții, nici când Robespierre a fost împins el însuși în căruța ce ducea condamnații la eșafod. Astfel, voi dovedi, poate, că a acuza înseamnă înainte de toate a recunoaște. Asigur onorata curte că nu vreau să fiu cinic. Cunosc diferența dintre cel care poruncește să se taie capete și cel al cărui cap riscă să fie tăiat. Și nu pretind că egoismul celor care își caută un loc ferit în primejdie este cel mai respingător egoism. Numai că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
acest amor propriu atât de sensibil, bolnăvicios de sensibil, umilința cumplită a unei infidelități,. când el însuși era mai puternic decât dragostea cea mai puternică? Pornisem, așadar, pe lume având în centrul ființei, ca trăsătură dominantă, un orgoliu nesăbuit, chiar cinic. Voiam să cuceresc, să îngenunchez viața, să fiu pretutindeni în frunte, fie în societate, fie în dragoste, călcând fără scrupule peste învinși, zdrobind obstacolele care-mi stăteau în cale, subordonând universul persoanei mele pentru a-mi asigura fericirea. Cine ar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
politică“ a celor de vârsta mea. Mi s-a reactualizat atunci, cu jenantă acuitate și intensă vinovăție, dilema angajare-neutralitate (i.e. senină resemnare) de la începutul anilor ’90, când refuzam cu obstinație orice „înregimentare“, când adevărurile politice elementare mi se păreau minciuni cinice, când am jurat să nu mai am vreodată carnet de partid, când vedeam ex fo liindu-se în toate închegările politice aceeași securime, eșaloanele doi și trei ale vechii nomenclaturi și când rapida reorientare a oportuniștilor de carieră te orbea, literalmen
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
burjuilor“, totul vizând smintirea rosturilor ancestrale în numele „luptei de clasă“ și pentru răsturnare cu orice preț. Deși e dintotdeauna însuși motorul dezvoltării, bogăției i s-au adăugat preponderent la noi atribute negative: epatologică, decadentă, vanitoasă, extravagantă, dementă, iresponsabilă, insațiabilă, falimentară, cinică, imorală, scuturată de pofte drăcești, ce mai: bampirul care suge sân gele poporului... De la „ciocoii“ lui Filimon la „cronica“ lui Petru Dumitriu, sute de nume literare, din vârful până-n subsolurile ierarhiei, s-au simțit atrase (ori obligate) să veștejească bogăția
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Revista de istorie și teorie literară, neînțelegerile din pricina cărora am părăsit cronica literară la revista 22, oboseala fizică și sleirea mentală care m-au obligat să suprim în 1996 suplimentul Litere, arte & idei al Cotidianului (plus tratamentul nesportiv, de arendaș cinic, la care ne-a supus Călin Husar în 2003, spre finalul celei de-a doua serii), amărăciunea tragerii oblonului la Idei în dialog, urâta licen țiere colectivă de la Evenimentul zilei sau riscantele vecină tăți semnatare care m-au făcut să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la Ion D. Sârbu. După eseurile dedicate epistolarului eminescian și celui cioranian, cutreierul hipnotic printre scrisorile unui Caragiale complexat de sărăcie și umilire aristocrată, îndrăgostit nărăvaș, ahotnic de putere și recunoaștere oficială, pliat ludico-parodic pe cele mai diverse așteptări epistolare, cinic și sentimental, mizantrop și altruist, înnebunit de România la 1907 ș.a.m.d. mi-a devenit oglindă, spectacol și exemplu. Sălașul utopic al unui paseist nevindecabil. Dan C. Mihăilescu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
călcat în picioare, jocurile luau locul unei sobrietăți uitate, senatorii acceptau să fie colegi cu un cal, iar pe șoselele pietruite cohortele treceau obosite fiindcă nu mai știau pentru ce anume luptau. Roma trăia tot mai evident sub semnul inteligenței cinice, epicureice, a lui Petroniu, cu deosebirea că n-avea curajul lui Petroniu de a se sinucide. Și dacă "războiul Troiei" devenise "războiul Romei", cu alte tabere și cu altă semnificație, barbarii nu aveau nevoie de un Ulise care să născocească
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
colonelul (r) Gheorghiță Savel, cu cartea reportajelor de război în mâna sufletului, îl confirmă deplin pe sensibilul autor, Virgil Gheorghiu, întrebându-se cum este posibil ca unii cetățeni ai unuia din vechile popoare ale lumii să se manifeste atât de cinic, perfid, răzbunător, laș, ingrat, de neînțeles, a cărui vitejie crede că se naște mai degrabă din frică decât din dragostea de moarte probată de înaintașii noștri și de japonezii care îl au de principiu în existența lor întru demnitate. A
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
rezultată din cercetările și înscrisurile în acte; de asemenea, se știe că după 23 august 1944, 95% din comuniști erau tot străini. Iar în p.c.r., poliție, securitate, servicii de supraveghere și control, 90% erau evrei, maghiari, slavi, toți cinici și doritori să schingiuiască legionari, rudele acestora, prieteni și chiar cunoscuții apropiați, românii patrioți...; tot din arhivele p.c.r. și poliției politice, sadicul Nikolschi Alex era de fapt Grumberg Boris, specializat la școala K.G.B.-ului sovietic, este cel care
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
că trebuia să mor deoarece așa e tradiția în insulele Fidji, ca bătrânii să fie înlăturați. "Astfel, se ușurează drumul progresului, explica el. Prin alte părți, progresul e întîrziat, făcîndu-se cu bătrânii academii". Și a râs. Un râs uscat, neplăcut, cinic. După care a adăugat, fără nici o legătură, că imaginația este ca sexualitatea. Ne reprezintă, fără să fim stăpâni pe ea. Și a râs din nou. Dar de ce eram în insulele Fidji? Ce căutam eu acolo? Am vrut să fug, dar
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
meu. Păi, dacă n-ar exista, eu cred că n-ar exista nici lumea asta în care trăim, n-am exista noi, cu necazurile și bucuriile noastre, cu inevitabilii noștri prieteni și neprieteni. Cornel ăsta e cam sceptic. Și, puțin cinic. Și, poate ... multe altele la un loc. Mă gândesc însă că s-ar putea ca bunul meu prieten să fie imaculat ca petala unei flori, dar, din când în când, îi cam place să braveze. În fond, și a face
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
înverșunare împotriva armatei; mai târziu, când se întorsese în camera lui, își dăduse deja seama că spusese niște lucruri prostești, cu multă obrăznicie, care l-ar fi dat gata pe tatăl său dacă le-ar fi aflat. Nu era nicidecum cinic din fire, doar exista în el o permanentă revoltă împotriva a tot ceea ce se afla în jurul său. Scăpase de tot ceea ce urâse în viață, dar nu descoperea nicidecum ceea ce ar putea iubi, ajungând chiar să nege iubirea și să pretindă
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
plăceau mult, se dădeau în vânt după el, deși nu avea mașină și nici bani. Era foarte frumos în schimb, dar un lucru și mai important: trăia în singurătate, iar singurătatea atrage femeile ca un magnet. Părea un tip imprevizibil, cinic și indiferent, dar întotdeauna era un însingurat. Nu făcea colecție de fete, dar nici nu ducea lipsă de ele. Se bucura de un oarecare succes sexual și îl încânta latura efemeră a iubirii. Majoritatea relațiilor și le făcea în vacanță
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
aproape un an! Așa de mult! Înseamnă că-i place Europa, nu? Este prima călătorie? Nu? A patra? Muribundul ridică din sprîncene a mirare, dar În același timp, pe buzele sale subțiri și expresive, se zărea un zîmbet obosit, ușor cinic. PÎnă la urmă reuși să stoarcă totul de la el: muribundul aflase tot ce avea de aflat. Rămase apoi cu ochii țintă la tînăr timp de cîteva minute privindu-l cu zîmbetul său ușor, luminos, puțin ironic și totuși binevoitor. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
chestia aceea complicată de pe cap pe care și el o purta. Trebuie să-și fi dat seama că Gosseyn se uita la el. Dar nu întoarse capul pentru a răspunde privirii sau a saluta prezența. "...ca să se asigure, gândi, iarăși cinic, Gosseyn, că nimeni n-o să-l poată acuza mai târziu că ar fi tratat cumva prizonierul ca pe o ființă umană". Noul venit era evident unul din personajele cheie. Pentru că își ridică brațul drept, țeapăn, înainte. În rândurile celor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]