2,460 matches
-
niște jucărioare. ― Nu-mi plac. N-aveți altele mai bune? ― Pentru ce vă trebuie? ― Vreau să-mi zbor creierii, i-am răspuns cu tonul cel mai natural de pe lume. Negustorul zâmbi superior (crede domnul că mă prostește?!) și adăugă cu cinism: ― Pentru așa ceva oricare e foarte potrivit. Tot treaba aia o face. Perfect logic omul de după tejghea, dar simplist, fără un pic de fantezie. E de-a dreptul barbar să-și ridice cineva viața trăgând de limbă un revolver oribil, cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mercantil, subtilitate și rafinament, de seninătate, moralitate, minți luminate și suflete de aur. De cealaltă parte, întâlnirile cu cititorii, liceeni și studenți, pe care le-am avut în ultimii doi, trei ani mi-au rete zat pesimismul, mi-au tuflit cinismul și cenzurat amarul. La liceele Eminescu din Călărași, Unirea din Focșani, Bacovia din Bacău, Lahovary din Rm. Vâlcea, Jean Monnet și I. L. Caragiale din București, Gh. Lazăr din Sibiu, la libră riile Humanitas din Timișoara, Sibiu, București, la întâlnirea cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Patrichi și Mircea Nedelciu mai târziu... Cutreier cu privirea albumul coordonat de Radu Călin Cristea și observ că Paul Georgescu (în cămăruța căruia m-am lăsat cu masochistă fervoare, seri de-a rândul, asfixiat de fumul de țigară, fascinat de cinismul și sarcasmele sale) stătea pe aceeași stradă, Sf. Constantin, cu Cella Serghi și Felix Aderca, după cum mă doare comparația pe care inevitabil o faci între locuințele interbelicilor, dacă nu luxoase, în orice caz decente, onorabile, atrăgătoare (vezi Sadoveanu, Călinescu, Alice
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
permanentă. În mod normal, nu specialiștii trebuie să-i caute pe jurnaliști, ci invers [...] Treaba jurnalistului e să facă opinia spe cialistului să ajungă la public“. Așa cum sistemul electoral înregistrează de două decenii (cu furie sau indiferență, cu dispreț, exasperare, cinism, scepticism, neputință ori triumf stupid) faptul că o treime din populație nu votează, la fel presa privește lumea specialiștilor cu un păgubos amestec de silă și milă. Când s-o aplaude, îi vine s-o storcească sub tălpi. Pentru gazetar
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vitalitatea, trepi dația logoreică și apetitul pentru ubicuitate culturală? Am fost adesea întrebat în ultimii ani, fie agasat, fie cu înduioșare, de unde-mi adun combustibilul acestei însumări paradoxale de cioranizare optimistă, blazare energizantă, retractilitate histrionică, solitudine și hipersocializare, bonomie și cinism, mizantropie și altruism. Ei bine, rolul esențial în recalibrarea ființei și convingerilor mele l-au avut întâlnirile reciproc vampirizante cu tinerii. Empatizând cu liceenii infinit mai mult decât cu studenții. Teenagerii sunt fascinant de tulburi, deschiși cu inconștiență, aprig turmentați
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sarcasmul final al Efimiței, bașca Mânjoloaia și toate Tarsițele, Procopoaiele, Piscu peștile, posesoarele de Bubico și Goe, moașele regurgitant-flatulente, săltărețele adulterine aducătoare de „mici economii“, zalele cu deochi din lanțurile slăbiciunilor etc. - tot atâtea sarcasme drăcești ale unei misoginii de cinism carnavalesc. Ei bine, ce credeți? Tot numărând și croind statistici, am ajuns la concluzia că angelicul (mai ales dimensiunea marianică) domină copios demonicul în literele noastre. Cuminte, pudic, pufos-filial, scriitorul român trage amarnic la feminitatea matern ocrotitoare și fuge ca
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
prejudecățile, complexele de superioritate sau inferioritate ș.a.m.d. Prin aceste mici ședințe de extaz domestic ne-am vindecat de idealizarea străinătății, risc inconturnabil pentru neofiții în materie. Am văzut bine mersi că există și Dincolo meschinărie și xenofobie, pungășie, cinism, fățărnicie, clien telism, corupție și mafiotism, ne-am simțit tratați ca slugile, deși plăteam aceleași prețuri cu localnicii, pe scurt, ne-am înțeles mai bine deopotrivă atuurile și ca ren țele. Niciodată nu am blamat ceaușismul mai direct, mai epidermic
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vizează cu înverșunare micșorarea salariilor - asta-i altă întrebare. Nici acum, de pildă, la peste două decenii de câștig în libertate, nu avem o lege zdravănă a mecenatului. Iar actele filantropice sunt fie mereu suspectate ca fiind simple măști ale cinismului mercantil, fie exacerbate (megaloman) mediatic. Să fie și acestea „boli ale copilăriei“, semne ale analfabetismului financiar inerent epocilor de tranziție? Să sperăm că da. Oricum, sigur este că astfel de întâlniri între gazetăria culturală și presa financiară (ca și între
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
-n urmă ziduri de-ntuneric. Dar ia să vezi, peste doar câteva momente, cum anestezia își face efectul. Vă rog să mă credeți: dacă injectezi cu calm și bună-credință euritmiile, nu le rezistă nimeni, oricât de groase ar fi carapacea cinismului, rezistența blazării, sarcas mul provocator, nesimțirea și ignoranța auditoriului. E de ajuns să le citești liceenilor, cu pricepere și dăruire, din Levantul lui Cărtărescu, recent reeditat la Humanitas. De acord cu Lidia Bodea: mi-e groază să mă întreb câtă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Nicoreștiului natal (atît pentru tată cât și pentru fiu), un “loc de podgorie dăruind lumii vinuri de preț și primind în loc aceeași lehamite funcționărească a promisiunilor și înainte și după”. Și tocmai în această neputință a locului - egalată doar de cinismul politicienilor - și-a făcut intrarea în lume un ideal-tip de excepție: cel al învățătorului de țară. Lucrarea lui temeinică în mințile și inimile oamenilor este exemplificată în această carte de impresionanta odisee a familiei Constantin și Steluța, părinții scriitorului
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de fapt, în România și, probabil, dacă mi-aș putea nuanța în englezește ideile, aș reuși să sparg bariera unei politeți convenționale. Reușesc, oare, să fiu, cât de cât, convingător când reproșez Americii o anumită indiferență și chiar un anumit cinism în raporturile cu țările din Est? N-am cum să-mi dau seama. Politicoși, "șefii" de la "The Christian Science Monitor" mă ascultă. După aceea, unul dintre ei îmi cere să scriu un articol pe care vor să-l publice. Subiectul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și să nu mai împiedice circulația. Arțăgosul personaj, scos fără îndoială din sărite de încăpățânarea motorului său, mă informă că dacă mi s-a făcut poftă de o bătaie soră cu moartea mi-o va da cu dragă inimă. Atâta cinism m-a umplut de o sfântă mânie și am coborât din mașină cu gândul să-i trag o chelfăneală acelui bădăran. Nu cred că sunt laș (dar câte nu credem când e vorba de noi înșine!), îmi depășeam cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
nu dorim decât să fim deplânși și încurajați să mergem pe drumul pe care am apucat. În fond, am vrea să nu mai fim vinovați și să nu ne mai dăm osteneala de a ne purifica. Nu avem nici destul cinism, nici destulă virtute. Ne lipsește atât energia binelui cât și cea a răului. Îl cunoașteți pe Dante? Adevărat? Extraordinar! Atunci știți că Dante admite existența unor îngeri neutri în cearta dintre Dumnezeu și Satana. El îi așează în limb, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și cu toți dă mâna, se înclină. Simulează respectul. Iese în mulțime netemător, sigur pe gorilele sale invizibile, numai ochi și urechi. Odată ajuns în vârf, nimeni nu mai are acces în biroul său. Nu mai întinde mâna oricui. Infatuarea, cinismul, cruzimea, ies la suprafață. Începe să facă victime. Tot mai numeroase. Dictatura, de orice nuanță ar fi și oriunde s-ar institui, se manifestă prin teroare. Aceasta în societatea profundă (a celor mulți și cinstiți) naște oroare. Teama strecurată în
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
mișcările și pentru existența ei. O jumătate de oră mai târziu, încă o mai examina. - Numai de aș putea... - își spuse Clane în gând de mai multe ori. Și știa că nu îndrăznește. Nu încă. Le permisese cu un anume cinism soldaților trimiși de lord Tews să mute echipamentul la Linn. Inclusiv premiul pentru toate descoperirile lui, o bilă care se rostogolea într-un du-te-vino neobosit într-un container ca un coșciug; o descoperire a epocii de aur care îi zdruncinase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
ba, mai mult, că voi ajunge să trăiesc aici o viață. E bine? E rău? De fapt, aș minți dacă aș spune că mi-e drag orașul acesta. Dar, parcă-i un făcut, de la o vreme întâlnesc aici numai răutate, cinism, ostilitate... Probabil pentru că nu-i sunt decât un fiu adoptiv... Mă gândesc uneori că, mai devreme ori mai târziu, am să plec de aici. Poate că mă așteaptă altă soartă, alte orizonturi. Sau nu mă mai așteaptă nimic. Cine știe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
prin ipostaza eroului plecat pe front datorită sentimentului onoarei și al loialității, dar și din același orgoliu al cunoașterii. Faptele sunt expuse cu precizia calendaristică a jurnalului de front. Spiritul puternic al personajului-narator evidențiază discuțiile demagogice din Parlament, inconștiența și cinismul politicienilor, falsul patriotism și iresponsabilitatea celor care trebuiau să aibă în grijă soarta țării. Eroul încearcă să cunoască totul prin filtrul propriei trăiri: El devine un alt om în primele ceasuri de război, gelozia rămânând departe și lipsită de însemnătate
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
un egoism de calitate ? — Adică să-i faci pe ceilalți să se simtă privilegiați dacă accepți să-ți dea ce au ei de dat. Fără ca tu să trebuiască să le ceri ceva vreodată. Ca și cum le-ai face o favoare. — Culmea cinismului. — Și a capitalismului. — Alaindebotton-ism. — Individualism la pachet. Conversația asta n-am avut-o niciodată cu nimeni, din fericire. Alain de Botton e un scriitor de tot respectul. Unora. Înaintează cu mâinile în buzunare și cu umerii drepți. Pași egali, care
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
cuvine! Am sau nu dreptate? — Aici ai zis-o bine! spuse italianul dînd din cap. Prostii și nimic altceva! — Exact cum Îi spuneam unui tip... reluă tînărul. — Nu, domnule! rosti evreul pe un ton apăsat și hotărît, zîmbind cu un cinism amar. Nu, domnule, nici să n-aud! Așa ceva nu-i de mine! CÎnd o să-mi dau duhul și-or să se-adune toți În jurul marelui sicriu, continuă el făcînd un gest grăitor, vreau să mă privească lung, cu toții, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
chipul omului de aproape cincizeci de ani, trăit la oraș - trăsături de personaj de desen animat - slab, ridat, cu nas mare și cute adînci pe față, cu obrajii puțin supți, un chip de efigie metalică, Înțelept și priceput, de un cinism fără șovăire, cu nervii amorțiți, glasul strident - clar și răspicat, un fiu al orașului. Fiul orașului (zîmbind cu amabilitate, cerîndu-și scuze parcă, coborîndu-și glasul și vorbind cu buzele Încordate, mai mult din colțurile gurii): Nu te supăra, tovarășe... sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că, probabil, doamna are și ea planurile ei în legătură cu această chestiune; și, în al treilea rând, am senzația că n-ai luat în considerația câțiva dintre factorii pe care am să-i prezint imediat. Fața cinică privi spre el... cu cinism. - Ascult, spuse uriașul. - Mulțumesc, spuse Gosseyn politicos. Dar într-un fel, adunarea nu mai era aceeași. Se schimbau priviri. Chiar și indivizii Troog păreau mai puțin relaxați. - "Realitățile" cu privire la existență sau non-existență nu intră în vederile Semanticii Generale, spuse Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
nu doar cu ochi pătrunzător, dar și cu o inimă mai generoasă și cutezătoare. Din păcate, astăzi, nu mai există inimă; astăzi, lipsește inima. În sens pozitiv, trebuie să spunem că este necesară ini-ma pentru timpul de astăzi atins de cinism într-un mod considerabil. În tendințele culturale, în alegerile politice, în stilurile de viață ale societății occidentale, se manifestă din ce în ce mai vădit criza valorilor credințelor moderne, din cauza întunecării orizontului sensului: „Este nașterea unei lumi cinice fără speranță, fără viitor, și pare
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
vom educa experimentarea milei, dacă nu vom căuta în milostivire caracterul nostru distinctiv, și dacă nu vom găsi în ea calea constantă pentru stabilirea raporturilor, mai ales între generații, și pentru soluționarea problemelor umane, vom sfârși toți sfâșiați de tigrul cinismului. Este un fapt incontestabil: epoca noastră, cu criza ei de încredere în rațiune, arată că are nevoie de o profeție și de o înțelepciune, care să știe să sugereze principiul, sau să avanseze măcar ipoteza că, la baza relațiilor umane
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
reînflorește ca un posibil model: o viață lungă, nu o viață veșnică”. Însă preotul predicator trebuie să atragă atenția asupra întrebării: Ce sens are o speranță al cărui vector se înfige în gardul unui cimitir? e) A ajuta la abandonarea cinismului unei vieți lipsite de „judecata finală”. Postmodernismul implică și consecința extremă după care nu va fi posibil să se știe și să se învețe „unde ne îndreptăm», ci numai «să trăim în condiția celui care nu se îndreaptă nicăieri”. Un
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ci numai «să trăim în condiția celui care nu se îndreaptă nicăieri”. Un om care trăiește fără speranța într-un viitor ultim și cu convingerea că nu trebuie să dea socoteală nimănui în seara vieții sale, cade în fălcile tigrului cinismului. Astăzi devine din ce în ce mai vădită „criza” de valori și de credințe moderne prin întunecarea orizontului sensului: „este nașterea unei lumi cinice, fără speranțe, fără viitor și care pare să poarte în sine germenii sfârșitului”. f) A favoriza primirea Cuvântului. Pentru ascultători
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]