1,729 matches
-
Trag aer În piept adînc și mă ridic. N-am să-l las să mă dea afară. Pur și simplu, n-am să las să se Întîmple una ca asta. Traversez biroul și pornesc pe hol spre sala de ședințe, ciocănesc la ușă și o deschid. Jack Harper e așezat pe un scaun la masa de conferințe și scrie ceva Într-o agendă. În clipa În care intru, ridică privirea și gravitatea expresiei lui face să mi se pună un nod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
OK. Asta e, n-am ce face. Trag aer În piept adînc, mă ridic și pornesc spre etajul unsprezece. În fața ușii lui e un birou, dar nu văd nici urmă de vreo secretară, așa că mă duc direct la ușă și ciocănesc. — Intră. Deschid prudentă ușa. Încăperea e imensă, luminoasă și lambrisată, iar Jack stă la o masă circulară, Împreună cu alte șase persoane, așezate pe scaune. Șase oameni pe care nu i-am mai văzut niciodată, Îmi dau brusc seama. Cu toții au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
aparat de filmat. Dumnezeule ! Oare unde-o fi ? Poate am să... Îhm... să văd, poate e la ea În dormitor ! Pornesc pe hol, cu niște pași pe care Încerc să-i fac cît mai normali, ajung la ușa ei și ciocănesc ușor. Dinăuntru nu vine nici un răspuns. Bufniturile au Încetat. Rămîn cu ochii la lemnul natur, ușor stresată. Chiar am de gînd să fac asta ? Da. Trebuie neapărat să aflu. Apuc mînerul, deschid ușa - și scot un țipăt, Înspăimîntată. Imaginea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
numele tău apare pe undeva, acolo ar trebui să fie. Dacă mă prind unde-s dosarele alea, mă prezint imediat acolo, cu chibriturile pregătite. Loew, palid: — S-a făcut. Eu o să vorbesc cu Parker chiar În după-amiaza asta. Ray Pinker ciocăni În oglindă și lipi pe sticlă un grafic: două linii gemene, fără fluctuații necontrolate. În difuzor: — Nu e vinovat, dar nu-și dă alibiul. Era cumva en flagrante...? Loew zîmbi. Russ Millard, tare, În difuzor: — Vincennes, la treabă! Investigațiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Laguna Beach. *** Puhoi de presă: reporteri cocoțați pe mașinile lor sau jucînd cărți pe pajiștea lui Ray Dieterling. Ed parcă pe strada alăturată, ieși din mașină și o luă la goană. Îl văzură. Îl urmăriră. El ajunse la ușă și ciocăni disperat cu inelul de metal. Ușa se deschise și Ed intră direct În Inez. Inez trînti ușa și puse zăvorul. Ed intră În camera de zi - peste tot În jurul lui Îi zîmbea Dream-a-Dreamland. Statuete țipătoare de porțelan: Moochie, Danny, Scooter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ud leoarcă. Mi-am dat deoparte părul de pe frunte și mi-am zis că acum e-acum. Dacă apărea domnul Aguilar, pregătit să-mi rupă picioarele și să-mi stîlcească fața, cu cît mai repede cu atît mai bine. Am ciocănit din nou și, În scurt timp, am auzit pași apropiindu-se de ușă. Vizorul se Întredeschise. O privire Întunecată și bănuitoare mă observa. — Cine-i? Am recunoscut glasul Ceciliei, una din fetele aflate În serviciul familiei Aguilar. — SÎnt Daniel Sempere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acesta nu umbla Înarmat, cel puțin nu Înainte de micul dejun. Înainte să bat la ușă, m-am oprit cîteva clipe să-mi recapăt suflul și să Încerc să Însăilez cîteva cuvinte, care n-au sosit. Prea puțin mai conta. Am ciocănit de trei ori cu putere. După cincisprezece secunde am repetat operațiunea, și tot așa, ignorînd sudoarea rece care Îmi acoperea fruntea și bătăile inimii. CÎnd ușa s-a deschis, Încă țineam ciocănelul În mînă. — Ce vrei? Ochii vechiului meu prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
deplasat. Fără Augustus, el n-ar fi decât un sclav eliberat; fără el, principele s-ar simți neajutorat ca un sugar în exercitarea atribuțiilor sale imperiale. Cel puțin în domeniul finanțelor. Ce economii vrei să mai fac? se tânguie împăratul. Ciocăne în tăblia de lemn: — Uite aici, în Egipt, din trei legiuni n-am mai lăsat decât două... Arată brusc cu degetul spre stânga. — Iar în Spania am redus garnizoana la trei. Isteria îl cuprinde din nou: — Acum douăzeci de ani
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
privește pe celălalt cu intensitate. Secretarul se abține să comenteze. Tăcerea lui îl îndârjește pe principe. — Nu intră la fisc donațiile și moștenirile dobândite de la ce tățeni prin dispoziții testamentare ilegale sau ale căror proprietari au decăzut din drepturi? Se ciocăne cu degetele în piept. — Și nu-și trage fiscul veniturile din taxele încasate în pro vinciile imperiale de procuratorii mei împreună cu guvernatorii respectivi? — Rezerve dintr-astea există, stăpâne, răspunde descumpănit Ianuarius. — Păi atunci? — Nu ajung... Dacă nu avem bani îndeajuns
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în parte dezgolite. Rostește apoi tărăgănat: — Ne-ar trebui un procurator pentru probleme econo mice... Trasează șovăielnic cu degetul un triunghi pe masă. — La bază, sunt procuratorii fiscali, deasupra lor - procura torii generali pe provincii, iar aici... Ezită, după care ciocăne insistent: — Aici, în vârful piramidei, aș avea nevoie de un procurator financiar, alături de șeful biroului cancelariei imperiale, adică de tine. Fără să-și dezlipească ochii de pe chipul împăratului, Ianuarius execută o nouă plecăciune adâncă. Începe să bănuiască ce vrea împăratul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aceeași măsură se socotește și prietenia lui față de Augustus. Reia lectura. „M-am obișnuit ca nădejdile și dorințele mele să le aduc mai întâi la urechile tale și ale împăratului și, numai după aceea, să cer ajutorul zeilor.“ Tiberius Nero ciocăne nervos cu degetele în tăblia mesei. Bine, bine, totuși de ce apelează la el, și nu se duce cu taică său de mână direct la Augustus? „Nu-mi voi părăsi sarcina și menirea de a întări familia ta împotriva dușmanilor“, continuă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tulburat la femeie. Doar nu cumva...? — Bine că mi-ai adus aminte, face grăbit cezarul. Îl cheamă cu degetul pe flaminul lui Marte: Nu uitați să distribuiți pâinea și vinul... Dar asta e datoria mea, se smiorcăie Fabius Maximus. Își ciocăne capul pieptului cu degetele osoase: — Eu, în calitate de flamin al lui Jupiter... — Tu, în calitate de pater familias, îl întrerupe fără menajamente soția, trebuie să vii acasă și să discuți cu părinții viitorului tău ginere. Luat din scurt, bătrânul își pierde șirul. Bolborosește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de oră pe zi, Viv stătuse roșie la față În fața unei actrițe bătrîne, care locuia În subsolul unei case din Kennington, și recitase poezii. Încă Își mai amintea bucăți mari din Walter de la Mare. Acolo-i oare cineva? Călătorul spunea, Ciocănind la ușa scăldată de lună; Iar calul În tăcere rumega iarba Covorului din crengi de ferigi. În ziua interviului, prezența și felul În care vorbeau tinerele educate din sala de așteptare a ministerului o Îngroziseră. Una dintre ele spusese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îl striga răgușit: „Duncan! Duncan! Trezește-te!“ Recunoscu vocea, și situația se schimbă. Dădu la o parte păturile, se cățără repede traversînd patul, și trase draperia. Alec era acolo, la fereastra următoare - a salonului, unde Duncan dormea În weekend. Încă ciocănea În geam și-l striga pe Duncan să se trezească. Dar zări lumina lanternei lui Duncan, se Întoarse cu fața și raza Îl orbi, făcîndu-l să se dea Înapoi, să-și frece ochii și să-i acopere cu mînai. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Se aude un pocnet și masa se clatină din nou. — Repede! strigă Mabel. Mama este la capătul puterilor. Nu știu cât va mai putea ține portalul deschis. O să putem comunica folosind codul spiritului. O, spirite, spirite! Răspundeți întrebărilor noastre, vă rugăm fierbinte! Ciocăniți o dată dacă acceptați, de două ori dacă nu știți, și de trei ori dacă refuzați. Înțelegeți? Un singur ciocănit. — Vreți să vorbiți cu cineva din această încăpere? Un ciocănit. — Este mama voastră aici cu noi? Un ciocănit. Vocea Elspethei Macfarlane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ar fi scrise Într-o limbă străină. Aici nu mă simt În siguranță. Trebuie să mă duc Într-un loc unde mă simt În siguranță. Paza de noapte S-a făcut ziuă. Și nu dintr-odată ci treptat, pe când Bladesey ciocăne cu sfială la ușa mea și mă Întreabă dacă vreau să cobor la micul dejun. De fapt. — Mda, dar Îți spun un singur lucru Bladesey, nu cobor pânacolo pentru un mic dejun din ăla continental de rahat. Șuncă, brânză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a stins. Carole știa cum s-o repare. Noi, eu, ne gândim s-o punem de-un foc, dar mi se pare prea mult: să aduc cărbunii, să găsesc chibriturile (există oare un pachet nou?), ațâțarea focului, aprinderea. Nu. Am ciocănit la ușa lui Tom Stronach de vreo două ori, dar nu mi-a răspuns. Odată am auzit televizorul, așadar știm că Julie aia e acasă. Meciul de Anul Nou, Stronach o să joace În el. Dar nu, ziarele spun că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Poienele pădurii s-au acoperit cu o mantie groasă de zăpadă albă și pufoasă. Într-un stejar am văzut un stol de pițigoi gălăgioși. Ei ciuguleau mugurii mici. Gândacii stăteau ascunși sub coaja arborilor bătrâni și găunoși. O ghionoaie cenușie ciocănea în coaja unui fag cu ciocul ei lung și puternic. Plopul mlădios își tremura frunzele foșnitoare. Stejarul vânjos își întinse ramurile groase împodobite cu nea imaculată. Pârtia se întindea netedă până în depărtări, scârțâind din greu sub tălpicii nărăvași care prinseră
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dimineață, s-au sculat ca de obicei, au mâncat, au urcat pe navă și au plecat pe Marte. Ambii erau ziariști. Au călătorit multă, multă vreme, dar în cele din urmă au ajuns. Au văzut mai întâi o piramidă. Au ciocănit și le-a deschis ușa un marțian, tot așa de bătrân ca și ei, numai că avea pielea albastră și o fețișoară mică și poznașă. Bună ziua, domnule marțian! au spus ei într-un glas. Am venit să stăm de vorbă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
îmi trezește o liniște copilărească, parcă cineva mi-ar veghea somnul, și eu, care mă chinui noapte după noapte să adorm în patul meu, cad într-un somn adânc pe scaunul acela din plastic de pe coridorul zgomotos, în urechile mele ciocăne frânturi de conversație și urlete, pași grăbiți și strigăte de fericire, dar nimic nu mă deranjează, așa cum mă deranja respirația lui Udi culcat alături de mine, lumina lămpii lui de citit, am impresia că sunt o fetiță într-o casă mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fost dintre puținii cu care a dat mâna. Am păzit toată noaptea sculpturile machetă duse direct la atelierul Uniunii Artiștilor Plastici. Peste vreo 3 luni am fost trimis să verific piesele componente și am intrat în burta calului de bronz ciocănind în stânga și în dreapta și căutând crăpături. Misiunea mea s-a încheiat înainte de amplasarea statuii la Băcăoani, dar pregătirea terenului, soclului și turnarea propriu-zisă m au avut supraveghetor, pălmaș și observator. Ca inspector la Comitetul de Cultură am vizitat 388 de
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
interesant? întrebă Burke. Se învârtea în jurul cilindrului de stază al cărui dosar îl consulta Ripley, studiind creatura sub toate unghiurile. ― Probabil, dar prea tehnic pentru mine. Raportul medicului care a făcut examenul. Un anume doctor Ling. ― Chester Ling, preciză Burke, ciocănind în tub cu o unghie, fără a provoca nici cea mai mică reacție a creaturii din interior. Erau trei medici la Hadley, Ling era chirurg, cred. Și ce zice el despre această fermecătoare creatură? ― Că a fost extrasă chirurgical, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
așteptăm să dea năvală cumva. ― Exact, și de asta vom ridica baricade la intersecțiile astea, zise Ripley, indicând niște puncte pe plan. Nu vor putea veni spre noi decât prin culoarele astea două, unde-i vom instala pe ceilalți roboți-santinelâ. (Ciocănea cu unghia în ecran.) Firește, oricând pot să-și facă drum prin acoperiș, dar le ia prea mult timp. Până una alta, vor veni întăriturile și vom fi departe. ― Ar fi preferabil. Bun, nu ne mai rămâne decât să blocăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
vibrator în cursul înfruntării desfășurate la nivelul C. Dacă nu cumva naveta care s-a prăbușit la baza clădirii a provocat unele stricăciuni. Cauza nu este importantă. Contează rezultatul, care nu este prea plăcut. Ripley era pe punctul de a ciocăni cu degetele în geam: își reveni și-și trase mâna. Acolo, afară, poate dușmanii îi ascultau. Se uită încă la stația de epurare, când o nouă răbufnire de gaze supraîncălzite țâșni de la baza acestuia, ― Cât timp mai avem până va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ridică și aduse o cafea. Hm, km! - mai făcu viziriul și mai veniră două cafele. Așa e, ai dreptate, dragă Barzovie, n-ai fost un domn rău, ai dat randament. Și totuși te-am mazilit, nu mai încape îndoială. Uite - ciocăni el cu degetul în catastif - chiar așa am notat: „Mazilit azi Moldova Barzovie-Vodă”. — N-ați scris cumva și de ce? - îndrăzni spătarul Vulture. Viziriul își vârî două degete în jiletcă, scoase o pereche de ochelari, și-i fixă pe nas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]