2,405 matches
-
întâlnesc, fie că-i nuntă, fie că-i pogrebanie, se ia până la final la bătaie. Umple tribunalele p’ormă și nu se mai văd decât la altă ocazie.“ Fata înaltă, sprintenă, oftând stins, își turnă și ea un pahar și ciocni cu popa. Parcă îi ghicise gândul. - Io eram mică, de mergeam pe opt sau nouă ani, când s-a dus coana Nadalia, mama lu’ dom prefect Soporan, da țin minte că când s-a pus masa p-ormă s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și ușile se deschiseră. În fața noastră aștepta un grup mare de bărbați îmbrăcați în sacouri cafenii. Ea s-a strecurat printre ei de parcă ar fi fost un abur, vorbind tare și aproape plângând. Am încercat s-o ajung. M-am ciocnit de câțiva inși, mi-am cerut scuze și, până să ies pe poartă, ea era deja departe, urcându-se într-un taxi. - Ce s-a întâmplat? am urlat. Unde te duci? Prin portiera deschisă, ea mi-a răspuns ceva, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
societate agnostică și contemplativă, un vis imprecis pentru care sacrifică anual mai bine de o sută de vieți. Desigur, multe asemenea informații sunt exagerate și nu trebuie să fie luate în considerare. Zvonurile circulă fără restricții prin Whipie și se ciocnesc la colț de stradă, modificându-și structura într-un mod aproape organic, așa încât oamenii spuneau ieri că Mallami a murit în timpul raidului feminist, azi că e teafăr și l-a omorât pe Jo, iar mâine Jo va învia și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
argint viu, și-i place mult ideea. I-am dat să citească în week-end cartea pe care se bazează scenariul și m-a sunat azi, foarte încântată de ea. Mâine ne întâlnim să vorbim. —Janey, e minunat! Un toast! Am ciocnit paharele cu bere. Ce se întâmplă aici? zise Helen trăgându-și un scaun. — Draga mea! Janey, roșie la față, se aplecă s-o sărute. — Ia niște bere. Închinăm în cinstea întâlnirii mele de mâine cu Gita! —Baftă! spuse Helen ascultătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să-mi dau seama că voia mai degrabă să fie cu ea decât cu mine. Mândria - păcatul care mă chinuiește - îmi ședea în cârcă și mă cam biciuia, impunându-mi să-mi văd de drum. Îndreptându-mă spre ieșire mă ciocnisem de Sally și Fisher, care ieșeau din baia de la parter, foarte mototoliți și încântați de ei. Când ești nefericit nu-ți arde de oameni veseli, așa că m-am rățoit la ei, zgândărită de fețele lor mulțumite și de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a ridicat și m-a condus spre ușă. Am urmat-o pe micul hol atât de îngust, încât a trebuit să deschidă ușa și să iasă înaintea mea pe palier pentru a-mi face loc să trec fără să ne ciocnim. A, pentru puțin, replică ea, pe un neutru. Sper că ți-am fost de ajutor. A fost prima ei notă falsă din toată conversația. Hazel s-a strecurat înapoi în apartament imediat ce am ieșit, fără să aștepte măcar să ne luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
garafă și două pahare nu mai mari ca niște măsline. — Marsala. De acasă, zise ea, turnându-i cât Într-un degetar. Luă paharul de la ea, așteptă cât ea Își turnă nu mai mult decât câteva picături În propriul pahar, Își ciocni paharul de al ei și sorbi. Avea gust de soare, de mare și de cântece care vorbeau de iubire și de moarte. Își așeză paharul jos, se uită peste masă la ea și zise: — Signora Concetta, cred că știi de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ieșiseră din gură înnebunitor de ușor. Nu și-ar fi imaginat vreodată că va putea discuta - cu o voce misterioasă, halal partener de dialog! - despre uciderea cuiva cu atâta ușurință. Se ridică de la birou și aproape că așteptă să se ciocnească de Magicianul care îi vorbea din spate. Nu se lovi de nimeni - cum ar fi putut să se lovească de o voce, totuși? O întrebare îl împunse instantaneu și era tare ascuțită: Dar cum este posibil ca un personaj din
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de telegraf porni către pământ și către Land Roverul în care o huidumă și un Om cu Tatuaj habar nu aveau ce renghi urma să le joace destinul, scriitorul abandonă, temporar, scena. Turnă J&B în două pahare și le ciocni. Sorbi cu poftă dintr-unul. Când lichidul se prelinse pe gât, i se păru că niciodată nu a avut un gust mai bun. Strigă: - Noroc, Magicianule! Ce mai urmează? Surprinzător, nu-i răspunse nimeni... Iepurele din joben trăi o scurtă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se roage bătrânul, poate, poate vine somnul... Crede si nu cerceta Era trecut de miezul nopții, se intrase în primele zile ale lui noiembrie. Acelaș vânt de decuseară, dinspre miazănoapte, sufla rece și crengile desfrunzite ale cireșului din fața ferestrei, se ciocneau între ele cu sunet uscat. - Se-năsprește vremea!... murmură Iorgu, lăsându- se pradă gândurilor. Pe cer, drept în creștet, o stea a tras o dâră albă pe răbojul cerului luminând liniștit, și dispăru stinsă în întuneric. ”- A murit un om
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pe mâini cu apa în care puseseră două ouă și bănuți, așa cum este obiceiul. Apoi au luat bucățele din paștele adus, cu apă sfințită și s-au așezat la masa pregătită deja cu bunătăți, dinainte de a pleca la Înviere. Au ciocnit ouă mai întâi, au mâncat pește și au băut vin roșu, apoi, din fiecare preparat în parte, sfârșind cu pasca și cozonacul pe care Frusina le pregătise cu drag și pricepere. Au împărțit pe la vecini și rude din preparatele făcute
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și că geamănul primului avorton rămĂsese Înăuntru. Povestea cu amantul Începuse imediat după victoria asupra mașinii de spălat. Arta Marelui Boss a fost aceea de a ne folosi pentru a produce un spectacol indecent de destine, care nu s‑au ciocnit În mod natural, ca În viață, ci au interacționat forțat, la comanda acestui Mefisto dornic de senzații tari, deghizat În Moș Crăciun. *** Uneori, după ce scăpam de la serviciu, mergeam cu Nic și cu Edi la Hanul lui manuc să ne anesteziem
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și că geamănul primului avorton rămăsese înăuntru. Povestea cu amantul începuse imediat după victoria asupra mașinii de spălat. Arta Marelui Boss a fost aceea de a ne folosi pentru a produce un spectacol indecent de destine, care nu s-au ciocnit în mod natural, ca în viață, ci au interacționat forțat, la comanda acestui Mefisto dornic de senzații tari, deghizat în Moș Crăciun. Uneori, după ce scăpam de la serviciu, mergeam cu Nic și cu Edi la Hanul lui manuc să ne anesteziem
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
brațul drept întins spre aripa stânga-față a acestuia. Iată! Mi-a spart și oglinda retrovizoare. M-a lovit cu bara de protecție. Oglinda a agățat-o cu lada. Norocul omului aceluia, că altfel intra drept în el. După ce m-a ciocnit, a trecut mult pe stânga, altfel... A fost întrerupt de sirenele a trei mașini: două de poliție și una de salvare. Au sosit aproape simultan, din direcții diferite. Grupul de curioși se mărise ca din senin. Se vorbea mult și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
scumpe. S-au făcut câteva prezentări, pe scurt, într-o manieră de libertinism care depășea orice limită a bunului simț, mai ales că ținuta fetelor a fost amestecată în scurtele caracterizări pe care băieții le savurau Tainicele cărări ale iubirii ciocnind pentru fiecare în parte câte un alt pahar cu băuturi spirtoase. Iuliana încă nu își revenise din surprizele multiple ori nici nu și-a revenit până când a părăsit această clădire, având cel mai amar gust în gură pe care-l
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Am hotărât să-mi iau rămas bun... de la câțiva băieți ceva mai tineri, cred, decât mine... Am schiat cu ei în cele două zile... Se legase un fel de amiciție... Ei au băut mai mult. Eu nu obișnuiam, dar am ciocnit paharele și am gustat... Unul din ei arăta, la un moment dat, fotografii... pe telefonul său și se amuza copios cu ceilalți... Dădea explicații pline de vulgarități... Curiozitatea m-a împins să privesc și eu, să înțeleg de ce râd... Nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Așa să și facem. Noi ne vom vizita reciproc, mergem și pe la ei, vin și ei pe la noi... Ne obișnuim, că, vorba aceea, obișnuința este a doua natură a omului... Bucuroase, s-au ridicat simultan, cu paharele în mână, au ciocnit, au băut câte o înghițitură de șampanie, s-au îmbrățișat și s-au sărutat. Din vorbă în vorbă, au ajuns la momente mai triste. Luiza a povestit pe scurt cum s-a întâmplat cu soțul ei, apoi a venit rândul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dinăuntru. Nu știu de ce, dar marmura și oglinzile de pe pereți mă apasă puțin întrucît nu au îmbătrînit. Aici îmi lipsesc scaunele uzate și canapelele tocite de la Hawelka. Nu vă mai plictisesc însă cu aceste detalii. Vă las acum, am să ciocnesc un pahar de șampanie cu toate aceste fantome care s-au înghesuit deja în cafenea, precum și cu altele care continuă să vină. Literatura europeană nu va ști niciodată cît datorează tradiționalei neutralități a Elveției. G.C. P.S. bis Ați îndrăznit vreodată
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din filtrele mașinii. Imediat însă se răzgîndi, deschise ușa unui frigider și scoase o sticlă de apă minerală. Cele două începuturi de acțiune îl paralizară însă dintr-un motiv greu de înțeles pentru mine în acel moment, două intenții se ciocniră în creierul său ca doi bolizi provocînd o blocare totală a puterii sale de judecată. mîna în care ținea sticla de apă minerală începu să-i tremure, iar ochii i se umeziră brusc de parcă ar fi fost pe punctul de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
asemănat viața consacrată - din și pentru vremea noastră - cu o sală de așteptare dintr-o stație de tren. Într-o sală de așteptare, toată lumea se mișcă dintr-un loc în altul și, de multe ori, se poate întâmpla să se ciocnească, dar și să se întâlnească pur și simplu, în mod spontan, fără a fi nevoie de o continuitate. Uneori, este suficientă și o atingere, ca în cazul mulțimii care se îmbulzește în jurul Domnului Isus (Mc 3,10). În Evangelii gaudium
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
la o consultație de amuzament nu e nevoie de întrebări nepotrivite, când sunt de față și domnișoare. -De ce, de ce? sări țanțoș Stănică, domnul doctor trebuie să știe tot! Doctorul nechemat așeză pe bolnavul fără voie pe un scaun, îi ciocni genunchii, așezați unul peste altul, spre a le controla reflexele, încercă cu un ac de gămălie sensibilitatea epidermei, privi pe Costache în pupilele ochilor, cu ajutorul unei lumânări apropiate brusc, îl puse să scoată limba afară și s-o țină dreaptă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mulți, dar care atunci îmi plăcea. Mi s-a părut chiar că-l iubesc. L-am invitat acasă. Mama l-a primit entuziasmată, au început mesele până noaptea târziu. Logodnicul meu - așa se numea oficial - îmi dădea să beau vin, ciocnea cu mine Brüderschaft, mă strângea de talie în fața tuturor, și într-o noapte, profitând de amețeala mea, a intrat la mine în odaie și, jurîndu-mi că mă iubește și că mă ia în căsătorie, că totul e o chestiune de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
simt gustul vinului! Iiih, ce aromă, ăsta e Bordeaux veritabil, Bordeaux din cel mai fin. De unde-l aveți, Otilio? Fără să mai aștepte răspunsul, Stănică turnă în pahare la toți. Convivii ridicară întîi paharul în sus, cu gândul de a ciocni, apoi o oarecare rușine îi reținu, și băură în tăcere. Olimpia făcuse un morman de felii de salam, și comesenii luau acum pe tăcute și mâncau. Vasiliad înghițea ca un lup, aplecat asupra farfuriei. Aglae, zărind pe Otilia și pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trei sferturi înrăită de sete, pe cimentul denivelat. 51 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Fugi, boangă, tare de aici! Nu li se scurge îngerilor și mastică din ochi? Nu zice ochiul vreunuia din ei: "Hai, bre, Bruță, să ne ciocnim și noi în două halbe?!" se puse deșiratul, pe nepregătite, rânjind, în patru labe. Iar de acum încolo - indică Gabi - deșiratul nu mai înaintă decât în această postură, de lup. Apropiindu-se, și chiar introducându- și fața pergamentoasă în interiorul cabinei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și cu mâinile și cu picioarele până a doua zi dimineața... Mulți dintre noi cobora și-n spațiul verde, la triburile de câini și pisici, ce încețoșa pretutindeni dealurile de gunoi și tomberoanele. Vorbea părintește cu ele, le învăța să ciocnească și căuta să le dreseze, educîndu-le cu mastică... În domiciliu, Netuța scria pentru mine, cu degetul, cuvinte porcoase pe spatele maieului lui bărbată-su. Juca gajuri în șifonier cu ăi de-și plătise întreținerea. Iar cu ăilalți, de nu și-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]