1,938 matches
-
analogie, se exprimă la fel și absența hainelor: la bustul gol. Mai normală sintactic, expresia argotică la varice obține un efect comic prin saltul semantic și printr-o anume polivalență: la are în acest caz o valoare spațială (ca în circumstanțiale de tipul la cîrciumă, la bar, la masă, la tejghea etc.), dar și una consecutivă sau finală: "(acolo unde stai în picioare) așa încît / ca să capeți varice". Cu cît perspectiva e mai puțin atrăgătoare, cu atît o eventuală invitație obține
"La fix", "la derută", "la o adică"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16435_a_17760]
-
lui Ion Chichere), rolul antologatorului devine, în astfel de cazuri, unul uriaș. Selecția poemelor și ordinea lor în volum îi pot oferi cititorului indicii despre stările de spirit, sensibilitățile, vulnerabilitățile unui autor. Scrierea unor poeme ține adesea de diverse experiențe circumstanțiale, mai mult sau mai puțin reprezentative pentru existența celui în cauză. Accentuând pe anumite elemente, favorizând anumite teme, antologatorul ajunge să își impună propria sa proiecție despre autorul în discuție, dincolo de realitatea propriu-zisă a universului liric al acestuia. Moartea unui
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
ÎCCJ mai arată în motivare că gravitatea faptelor este dată de pluralitatea actelor de executare care dovedesc perseverența infracțională a inculpaților nominalizați, cât și de pluralitatea de infractori din dosar. Judecătorii mai spun că au avut în vedere fiecare aspect circumstanțial ce ține de persoana celor inculpați în acest caz, precum informații apte să circumstanțieze persoana inculpaților, ca și nevoia de reeducare și posibilitatea lor de reinserție socială după executarea unei sancțiuni de drept penal, starea psiho-fizică a fiecăruia, particularitățile psihice
Monica Iacob Ridzi. MOTIVAREA instanței pentru CONDAMNARE by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/78426_a_79751]
-
loc de ispite cordiale, de priviri distorsionate în oglinda timpului. Gabriel Dimisianu recunoaște că și-a distrus jurnalul și alte manuscrise memorialistice. Cu părere de rău, ceva mai târziu. Nu dorea ca cititorii să-i simtă portretul bruiat de reacții circumstanțiale. El reprezintă un model moral și o întruchipare a ceea ce Călinescu înțelegea prin criticul care educă, nu explică - iată un rost, astăzi, tumefiat. Dincolo de toate, Gabriel Dimisianu a rămas un om care știe să admire. Mereu luminos și gata de
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
dramaturgie puternic revelată în fapt sonor, se orientează în acest caz spre preluarea modelului beethovenian al cvartetelor din perioada de maturitate a titanului. Mă refer la stringența evoluțiilor, la strictețea construcțiilor muzicale, la robustețea sonorităților. Evoluția muzicală devine veridică, deloc circumstanțială sub raportul constituirii în sine a materiei sonore. O întreagă lume a turmentatului secol XX ne este revelată prin intermediul felului în care fac muzică acești bravi cvartetiști americani. Am așteptat cu special interes prezența în Festival a muzicienilor Cvartetului de
Un florilegiu al evenimentelor muzicale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11308_a_12633]
-
cu pricina. Peste câteva zile, un nou telefon grijuliu dorește să știe exact cine participă din partea secției, pentru a-i trece numele pe listă (pentru ce?). Ești convins de importanța evenimentului, te duci, participi, o lungesc prea mult în discursuri circumstanțiale, nu poți sta la paharul tentant cu vin, ești în criză de timp, vii, schimbi un metrou și o mașină până în redacție, pe drum revezi însemnările, cauți un titlu atractiv, supratitlul și subtitlul, scrii în criză evidentă de timp, găsești
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
pentru a putea fi într-adevăr un scriitor român în pribegie“. Filosofia în care se integrează această concepție va fi denumită „naționalism transcendental“, care asigură „posibilitățile noastre de a opera în universal“. Poetul și filosoful trebuie să depășească o zestre circumstanțială, geografică, pe care de altfel nici nu o mai au la îndemână, pentru a valorifica o zestre spirituală: „Suntem acolo unde valorile românești nu par o simplă provincie pe harta spirituală a lumii, ci ele participă, întrucât sunt o formă
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
ipotezelor, mereu grăbit, tentat de hazardul tuturor conexiunilor. Țîța era atașată de concret, precisă că o masinarie, fără o imaginație capabilă să transfigureze materialul acumulat. El era mitoman, fabulatoriu, abstract, creator. Țîța se mișcă la nivelul realităților, în imediat, în circumstanțial. �Colaborarea" lor m-a uimit din clipă în care mi-am dat seama de ea. Țîța era cea care-i furniza informațiile, ocaziile, brutul vieții cotidiene, detaliile. El le prelucră, răsucindu-le pînă deveneau de nerecunoscut. Ea era furnică harnica
Tita by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14811_a_16136]
-
combinarea cu anumite prepoziții sau conjuncții etc. În momentul de față, vorbitorii au adesea ezitări în fața unor forme sau construcții concurente. Un exemplu de incertitudine sintactică e cel oferit de alegerea prepozițiilor folosite pentru a introduce - în funcția tipică de circumstanțial de loc sau de atribut al plasării spațiale - termenul Internet. Principalele prepoziții concurente - pentru aceeași poziție sintactică și pentru aceeași valoare semantică - sînt în acest caz în și pe: "publicitate în Internet"; "oferte pe Internet". Evident, în alte tipuri de
"În" sau "pe" Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15858_a_17183]
-
în portretizarea imaginilor quasi cinematografice în "Drumul spre eșafod", în "Visul unei nopți de Sabat"; a lipsit misterul seducției în scena valsului, a balului, o scenă realizată de o manieră pozitivă, cu nesigure intervenții ale suflătorilor. De o manieră convențională, circumstanțială, cu evidente decalaje în ansamblu, a fost realizată și Suita a 2-a, în do major, de George Enescu. Dar paginile beethoveniene - Uvertura la "Făpturile lui Prometeu", acompaniamentul sol-major-ului pentru pian și orchestră - au sunat admirabil!... cu o suplețe, cu
Recepții și concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15877_a_17202]
-
și la o tipologie abstractă a viziunii populare. Frică de fabulație și purismul plastic O O. A uita înseamnă a selecta și a înnoi? P.Ș. De obicei, se uită lucrurile irelevante.Se uită detaliile, se uită fragmentarul și adausul circumstanțial. Ceea ce se reține, sau ceea ce ar trebui să se rețină, este esența ,structura, natura imperturbabilă a Ființei pe care, pînă la urmă, o reprezintă imaginea. Fundamental, imaginea este un purtător, nu un scop, un țel autosuficient, cu toate că, în anumite momente
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
Sorin Lavric Orice filozofie este autoreferențială. Asta înseamnă că în ea e vorba cu precădere de autorul ei, și abia apoi de temele circumstanțiale asupra cărora a apucat el să se aplece. Cu alte cuvinte, indiferent de disciplina în numele căreia vorbește și indiferent de concluziile la care ajunge, filozoful vorbește mereu despre preferințele și gusturile lui. Atîta doar că o face indirect, prin ricoșeu, adică
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
modela lumea după chipul și asemănarea sa nu i se poate imputa calomnia. Chiar și hăituit (de-acuma) de marea critică de artă, voi continua să-mi văd, după posibilitățile mele, de meseria în care nu am fost - precizez - împins circumstanțial. Tocmai de aceea nu știu cât de îndreptățit este domnul Șușară să-și dea cu părerea, învârtindu-se în neștire în jurul unui bust, despre disponibilitățile și identitatea subsemnatului în plan artistic, fără să știe nimic altceva despre mine. Să știți că eu
La umbra aceluiași monument stalinist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12989_a_14314]
-
obișnuit să trăiască „în rahat”. Aceste adevăruri brutale se strecoară ca otrava în râsul senin al comicului de situație sau de limbaj. Deodată, peisajul se schimbă, hăhăitul ți se îneacă în gât, jocul tranzacțional pe care-l fac acești decidenți circumstanțiali relevă dimensiunea crudă a poveștii. Oamenii și melcii devin egali pe plan ontologic, unii vor sfârși într-o conservă, alții pe stradă. Privit mai cu atenție, personajul secretarei bovarice, care își dorește ieșirea din marasm pe coordonatele basmului cu Făt-Frumos
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
s-a vădit în stare de un magnific avatar, fără grimasă scuturîndu-se de tot ceea ce îi îngreuna pasul și umbra; lăsînd să crească, în sinele său adînc, darul de a sanctifica umilul, accesul la banalitatea ce se lipsește de prestigii circumstanțiale, de fast orgolios și de istorie. Evocasem cîndva la Roma, împreună cu Giorgio Bassani, descoperitorul lui Lampedusa și al curentului subiacent de poezie pe care avea să-l legitimeze Il Gattopardo, datoriile noastre față de eroismul tutelar întrupat de Gustave Flaubert, față de
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
învățămîntul universitar, nu i-a interzis multiplele deplasări peste hotare, nu i-a impus un domiciliu forțat și, cu atît mai puțin, nu l-a condus la temniță. De ce să utilizăm o notă inutilă, cînd celelalte sună, în pofida micilor supralicitări circumstanțiale, atît de armonios? * Ultimul cuvînt pe care am fost pus în situația de a-l rosti în fața impunătorului profesor mai sus menționat, în ziua cînd acesta a fost uns cetățean de onoare al Clujului de către Gheorghe Funar: "mi-e frică
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
sunt uriași ai culturii dintre literatură și filosofie, opere care definesc terenul (tipic instabil în istoria noastră culturală) acestei conlocuiri în care filosofia apare când drept o slujnică a literaturii, când drept un gen al ei, când drept o podoabă circumstanțială, când drept o miză slabă a unei literaturi cu epicentrul prea solid în sine însăși pentru a se mai redefini pe sine în termeni noi. Pe acest sol glisant se desfășoară jocul spectaculos al Martei Petreu, în care răsturnările de
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]
-
mai are nici o importanță - hotărăsc să te gonească de acolo. Poate că se obosesc să-ți dea chiar și o explicație. Dar nici o explicație nu e valabilă și nu poate să atîrne în balanță. Fiindcă, pentru tine, paradisul nu e circumstanțial. El nu ține de loc, de stare, de moment. Și nici nu este vreodată anulat. Tu l-ai meritat, cît l-ai avut, și îl meriți cu atît mai mult cînd ți-este refuzat. Mai ales că ești conștient că
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
e însă important să cunoaștem și istoria construcției. Decât a fost folosit, mai întâi, în structurile comparative și de diferențiere care s-au păstrat neschimbate, de tipul mai bun decât el, altul decât el. De la al doilea tipar, în varianta circumstanțialului de excepție - nu are altceva decât mere - se poate ajunge, prin elipsă, la falsa negație cu sens restrictiv: nu are decât mere. În limba română veche pare să fi existat doar construcția completă: „nemica alta nu știa decât...” (Coresi, apud
Decât o negație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5653_a_6978]
-
geam cu copita // ca și când toți am fi vii / dăm buzna la psihiatru // bau-bau fund de secol" (Fund de secol). E reluat dialogul polemic cu contemporaneitatea. Oripilat de neașteptatele mizerii ale "democrației", autorul, devotat prin vocația sa clipei actuale, se desparte circumstanțial de prezent: "Stau în acest oraș plutitor pe aluviunile proștilor / sânt și eu o globulă roșie pândită de democrație / împinsă încolo încoace / de un acordeon cu burduf spart // Și lăutarii cântă tot mai îndrăcit / eu le-am lipit pe frunte
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
de un tulburător solo pentru violoncel, un Cântec al păsărilor preluat de marele muzician Pablo Casals din folclorul catalan. A fost un concert oferit cu bucurie și primit cu vădit entuziasm de un public în mare parte prezent cu totul circumstanțial la acest eveniment, melomani de ocazie care, când și când, au prilejul de a dobândi conștiința faptului că muzica - nu de azi, nu de ieri - este un spațiu al unei nobile adresări. Șaisprezece concerte, zeci de lucrări camerale prezentate în
Tezaur muzical cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/3036_a_4361]
-
piesa lui V.I. Popa, Take, Ianke și Cadîr, sau ale lui Ismail din romanul lui Radu Tudoran, Toate pînzele sus!). Mersic apare în toate contextele valabile pentru mulțumesc și mersi, însoțit de adverbe de intensificare și de diferite complemente și circumstanțiale: "mersic mult că te-ai interesat" (newlady.ro), "mersic mult pentru sfat..." (visualart.ro), "mersic tare mult" (parinti.com), "mersic anticipat" (forum.seopedia.ro), "mersic mult de tot" (phpromania.net), "mersic pentru răspuns (...). Mersic pentru ajutor" (forum.desprecopii.com), "mersic
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
Parafrazându-l pe Luigi Pareyson, forma închegată și închisă în perfecțiunea ei de organism impecabil dimensionat, poate fi în același timp deschisă, oferind posibilitatea decriptării în diverse feluri, fără ca singularitatea ei să suporte leziuni vizibile, și invers, forma deschisă, ocazională, circumstanțială poate fi totodată închisă, evidențiind o sumă limitată de înțelesuri (altfel spus, conținuturi), în ambele cazuri actul receptării însemnând deopotrivă interpretare și execuție. Formele muzicale deschise semnifică ceva preponderent de domeniul concretului (și mai puțin al abstractului), și anume, indiferența
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
lume care are sens. De aici și diferența (mai mult decât operatorie) dintre poezie și poem; de aici și necesitatea experienței propriu-zise a locuirii poetice în lume. La Michel Deguy, relația dintre literatură și imaginarul simbolic al modernității nu este circumstanțială ori accidentală; ea explicitează faptul că literatura constituie, de fapt, obiectul privilegiat al analizei antropologice. Toate studiile reunite în volumul La raison poétique (Paris, Galilée, 2000, tr. rom. în pregătire) sau în volumul mai recent Réouverture aprčs travaux (Paris, Gallilée
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
din Paris, ci la unele cuvinte ce dobândesc o semnificație aparte. Sunt subliniate prin italice cuvintele legate de experiența exilului: a pleca, a ieși, a trece, a rămâne, verbe care, folosite cu noile sensuri, nu mai au nevoie de complemente circumstanțiale ("în principiu pot pleca", "faptul că am pașaport nu înseamnă și faptul că am ieșit", ,,bineînțeles că am să rămân"). În aceeași situație se află și unele adverbe: înainte înseamnă (chiar și fără determinanți) "înainte de a părăsi țara"; altfel este
Sublinierile autorului by Gheorghe MOGA () [Corola-journal/Journalistic/7013_a_8338]