2,120 matches
-
de acolo, pur și simplu am uitat de el. M-am trezit în stradă, peste câteva ore, că nu mai am manuscrisul! Și nu mi-era atât de manuscrisul în sine. Îl rescriu, în pizda mă-sii! Dar mi-era ciudă că a încăput pe mâna unui mitocan incult! Ce pricepe din el mitocanul incult? Ce pricepe el dintr-un ego și-un alter ego? Cu atât mai mult cu cât ca să realizezi că două dintre personaje sunt un ego și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care aștepta acolo a pornit să traverseze. Mama m-a întrebat uimită de unde s-a ivit acea mulțime de oameni i s-a părut ei care a umplut trecerea de pietoni. Era oare un grup de turiști? Mi-a fost ciudă că n-a dus-o mintea să găsească singură explicația: nu era niciun grup de turiști, pur și simplu toți acei oameni se adunaseră acolo așteptând culoarea verde a semaforului. Mi-a fost atât de ciudă, încât nici n-am
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
turiști? Mi-a fost ciudă că n-a dus-o mintea să găsească singură explicația: nu era niciun grup de turiști, pur și simplu toți acei oameni se adunaseră acolo așteptând culoarea verde a semaforului. Mi-a fost atât de ciudă, încât nici n-am găsit de cuviință să-i răspund. Cu telecabina Totuși intențiile mele față de ea (și față de tata cât trăise) îmi place să cred că au fost bune. De pildă, mă frământa gândul că mama n-a zburat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
niciun rost să neg." Încercând s-o contrazic, a repetat cu calm, dar fermă: "Sunt foarte bătrână." Sentința era definitivă. Încă un motiv de nefericire se adăuga la cele de până atunci. Mă gândeam mereu la ea și îmi era ciudă că nu apucasem s-o întreb mai multe despre trecutul ei. Nu știam nici măcar numele fratelui ei mai mare, mort de tânăr de tuberculoză, și nici pe al celui mic, care murise în împrejurări tragice. Nu știam mai nimic din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ceasornic uitatele poteci...) -, candelabrele, clepsidrele (Iubita mea, nisipul se tot zbate / Să lunece-n clepsidră fără noi...), candelele, pendulele, cupele, potirele, Sfioasele pahare cu picior subțire (amintind macedonskianul Rondelul cupei de Murano) etc.: O frunză bate-n pleoapa mea cu ciudă, / O frunză bate-n pleoapa ta cu amintiri...; Copacii dorm cu timpu-n rădăcină, / Eu curg încet prin frunze-nspre lumină... În plus, vitraliile, în care luna ne-a cules, ogivele, element de construcție specific arhitecturii gotice, frecvent amintite, subliniază și ele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-și bată joc de mine și încă în halul acesta! Conversația noastră îi dăduse prilejul de a-și goli tolba de săgeți în pieptul meu. Eram silit să recunosc că avea o inteligență destul de vie și ascuțită. Mă apucă o ciudă înverșunată împotriva ei, împotriva mea și până la urmă împotriva tuturor. ― Trebuie s-o îngenunchez cu orice preț pe trufașa asta! Orice s-ar întîmpla! Amorul meu propriu rănit îmi cerea o satisfacție cât mai ne-întîrziată. Într-o împrejurare ca asta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a răspuns! Draga de ea! Dar... trăsnet! Era chiar scrisoarea mea. Mi-o trimisese îndărăt. M-a durut această respingere, de ce-aș minți? Am simțit un junghi ascuțit în coșul pieptului, care s-a transformat pe urmă într-o ciudă amestecată cu necaz. Și doar prevăzusem eventualitatea... Era tot așa, cu plicul nelipit. Poate adăugase undeva pe marginea hârtiei vreo frază? Nimic. În tot cazul o citise. De asta sânt sigur, așa cum trăiesc. Parcă descifram amprentele degetelor ei, deslușindu-se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să iubească pe oricare Făt-Frumos din lume. N-avea decât să fie logodită cu toți prinții moștenitori. Mie trebuia să-mi răspundă. Sau măcar să-mi rețină o scrisoare, doar una. Până unde va merge îndărătnicia ei? M-a cuprins o ciudă care îmi răscolea ființa până la nebunie. Nu mă mai gândeam la planul meu, la Mihaela, la dragoste, la nimic; singurul meu scop era ca această fată să rețină o scrisoare de-a mea. Atât și nimic mai mult. Restul nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
care se uita la mine într-un fel ciudat. Poate că mă plăcea, cine știe? Păcat că nu era pe gustul meu, altfel... Uite, o idee: să m-apuc să-i fac culte lui Cici, așa, numai ca să crape de ciudă Mihaela. Prins în ițele acestui gând, am luat-o agale pe Calea Victoriei. În dreptul Teatrului Național m-a oprit Dolly, cu o explozie de veselie. ― Încotro, Monstrule? Pe unde umbli de nu te mai vezi? ― Mă prepar pentru examene, am mințit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
invitat-o pe Dolly la mine, aveam un scop precis: acela de a stârni gelozia Mihaelei. Lucrurile, în închipuirea mea, se conturau simplu: Dolly va veni și voi petrece cu ea câteva ore agreabile, iar alături, Mihaela va crăpa de ciudă știind că la mine se află o fată care n-a venit pentru a-i citi poemele homerice. Dolly, e adevărat ― venise. Zărind-o, am avut din prima clipă o tresărire de neplăcere. Mai exact, o strângere de inimă. Parcă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
realitatea călătoriei. Dealtfel, în împrejurări identice, cui i-ar fi venit să creadă? ― Da, draga mea, plecăm! Ți-ai exprimat dorința să vezi Bosforul și eu m-am executat pe loc. Nimic mai simplu și natural... Ea plânse atunci de ciudă. Era într-o stare de surescitare cum nu văzusem încă: amețită, nedumerită, lacomă să știe totul dintr-o dată, încrezătoare că pleacă și totodată îndoindu-se. I-am povestit tot ce se întîmplase în timpul lipsei mele, cum găsisem bancnota de cinci
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Pe Mihaela abia acum o cuprinse o bucurie vecină cu nebunia. Mă îmbrățișa, mă sărută, plânse și râse, amestecîndu-și lacrimile cu lumina râsului, ca într-o ploaie cu soare. ― Nebunule, îmi vine să te sfâșii, a scrâșnit printre dinți, cu ciudă mare. Ce vrei să faci cu mine? ― Nebun ― zici? Mi-ar trebui prea multă înțelepciune pentru asta. Din păcate sânt zdravăn la cap. Strigătul ei era cea mai frumoasă declarație de dragoste pe care nu cred s-o mai fi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Face, firește, dar să lase mai jos pentru noi. De obicei vânzătorul cere mai mult ca să aibă de unde scădea. În orice caz, trebuie tocmă multă, tocmă la sânge. Am trimis tatei o telegramă să vină imediat. Aș fi crăpat de ciudă scăpând o ocazie atât de rară de a pune mâna pe locuința lui Coleșiu. Tata sosi fără întîrziere și după câteva zile de tratative ajunse la înțelegere. Moștenitorul căruia îi crăpa buza după bani, reteză din preț și ne vându
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
te-a iubit... A spus-o bine Alexa, de asta eram sigur de mult, adică de totdeauna. Dar abia acum aveam certitudinea deplină, când altcineva, mi-o confirma. Ea văzând că nu-i răspund, se uită lung la mine, cu ciudă, apoi spuse mustrător: ― Credeam că încă mai ții la ea... Trebuia să mă apăr, să-i dovedesc că se înșală, că am iubit-o pe sora ei tot atât cât mă iubise ea, poate chiar mai mult. La ce-bun
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
câțiva colegi care mergeau să joace minigolf. M-am dus și eu. Am zis că mă destind puțin. Pe naiba! În loc să mă destind, m-am pomenit că puneam prea multă ambiție în joc, că vroiam, neapărat, să câștig. Îmi era ciudă pe cei mai pricepuți sau mai norocoși decât mine. Mă deranja că pierd. Pe urmă, m-a deranjat faptul că "mă deranja" un asemenea fleac. La plecare, am uitat punga cu căpșuni. Când mi-am dat seama (ajunsesem aproape de vilă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în urmă, ori nu mai vor să aibă amintiri. Unii și-au schimbat și numele ca să rezolve drastic problema "integrării". Apoi, sunt fie oameni practici, care au venit să facă bani, și suferă că n-au reușit, se uită cu ciudă la cei mai norocoși, fie persecutați de politică, oameni trecuți prin anchete, prin beciurile Securității, prin închisori. Dan nu intră în nici una din aceste categorii. Nu pare frământat de faptul că n-a izbutit să-și asigure o "situație". E
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
el câteva minute, pe urmă l-am pierdut din vedere. Fără dată La "The Christian Science Monitor", mă întîlnesc într-o sală, din palatul unde sunt instalate redacția și administrația, cu întreg staff-ul ziarului. Îmi vine să turbez de ciudă că nu știu englezește. Traduce G. B., un român care lucrează aici la "Documentare", dar simt că traduce cenușiu și incomplet. Aș vrea să-i fac pe gazetarii de la reputatul (mai ales în lumea diplomaților) cotidian din Boston să priceapă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
m-am putut urni din loc. Ba mi-am legat cărțile în teancuri, ca să mă mut, ba mi-am căutat casă, și pe lângă toate acestea mai sunt bolnav și trupește, dar și mai mult sufletește. Ca și când n-aș voi de ciudă sau de îndărătnicie, așa imputări mi se fac, poate... poate pentru ca să se mântuie, știu eu? 187 {EminescuOpXVI 188} Observă-i doamnei Veronica Micle că între scrisorile ce i s-a trimis din partea unui om este una în plic care trebuie
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
dreptul la pensie pe toți anii de serviciu a răposatului. Te sărut, răutăciosule ce ești, și-ți mulțumesc pentru Paris-Murcie. Veronica 625 {EminescuOpXVI 626} [VERONICA MICLE] Eminescule, Pare că iar sunt supărată pe tine; vorbind la dreptul, tare mi[-i] ciudă pe tine. De ce nu vii la Iași? De ce mă lași să cerșitoresc în așa mod ființa ta? Când, fără multă cheltuială, tu poți veni, și unde eu îți ofer o ospitalitate care tu trebuie să o primești, deși poate nu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
caracter și conștiință când ai darul a ști uza de ele la timp și la ocazie! 630 {EminescuOpXVI 631} Nu vă oțeriți, vă rog; ceea ce vă scriu e mai mult o apreciare generală contra d-voastră, nu mai am nici ciudă, nici ură, și nici nu vă mai scriu decât cu // intenție și dorința de a recapata scrisorile, scrise desigur în momente de exaltare sufletească. Am rugat chiar și pe d-l Bădescu, confidentul d-voastră, să vă vorbească de acele
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
sunt făptuitorul. - Te-am prins cu șopârla. - Spun adevărul. - Mai bine ai recunoaște cinstit... El însă se replie. Veni cu alte amănunte. Încă mai convingătoare. Iar ei se văzură siliți să înghită gălușca. Redeveniră mofluzi. Și își frânseră mâinile de ciudă. Spre marea lui satisfacție. Pe care le-o picura ca pe un venin în sânge. Deși sta jos, tolănit în scaun, îi privea de sus, ca din înaltul cerului. Chicotea. Degaja o trufie fără margini. Se puse chiar să-i
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
deoparte și dându-i chelfăneală pe care o merita din plin. Acest film, cu câteva variante, s-a desfășurat de sute de ori în închipuirea mea. Dar era prea târziu și timp de câteva zile am clocit în mine o ciudă plină de venin. Iar a început să plouă. Nu vreți să ne oprim sub acest portic? Așa. Ce spuneam? Ah, da! vorbeam despre onoare. Așadar, când mi-am amintit de această întâmplare, am înțeles exact ce însemna ea pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
mea. Chiar atunci, un tânăr soldat german a trecut pe lângă mine, călcând sprinten. Ajuns în dreptul câinelui, l-a mângâiat pe cap. Fără să șovăie, animalul s-a luat după el, cu același entuziasm, și amândoi s-au pierdut în depărtare. Ciuda și furia pe care le-am simțit împotriva soldatului neamț mi-au arătat în chip neîndoielnic că reacția mea era patriotică. Dacă acel câine l-ar fi urmat pe un civil francez, lucrul m-ar fi lăsat cu totul indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
-și discuta opiniile, își spusese lămurit punctul de vedere. Fără energie, fără pavăza efectivă a lui Rim, buna Lina luase calea servitudinii. Nemulțumirea ei se răsfrângea asupra fetei, pretextul neobosit al pretențiilor lui Lică. La fiecare vizită se întreba cu ciudă ce nevoi mai are, ce s-a mai întîmplat copilei. Ea, care iubea toți copiii, tocmai pentru Sia avea respingere. Nu dorea, nu cerea să o vadă, întreba numai de ea ca o datorie, ca o prevenire a necazurilor, li
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
deși proiectul era numai în închipuirea ei ,.O mai vrea acum să o ia? Bine credeam eu s-o mărit mai iute." In același timp, un fel de indulgență de fată greșită, care a trecut pe acolo, se unea cu ciuda ei conjugală și amândouă se încurcau iarăși de noțiunea maternității. Atunci buna Lina nu mai știa ce vrea: "Numai să nu plîngă!" își zicea la urmă cu o silă mare pentru iacrămL Ar fi vrut mereu ca Rim să nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]