13,496 matches
-
pare infinit preferabilă atîtor profesori insipizi de la Facultățile de Litere sau Limbi Străine, atîtor publiciști zgomotoși și fără substanță. Atrasă atît de cărți, cît și de spectacolul vieții, Mariana Neț pornește de la fapte mărunte din viața de toate zilele, uneori ciudate, suprarealiste, construind micronarațiuni aproape întotdeauna reușite, ce descriu ritualurile și rutina cotidianului, dar și aberațiile, patologia, mizeriile acestuia, în România și aiurea. Fiind vizat un public larg, jargonul de specialitate este evitat, iar Julia Kristeva și Roland Barthes nu sînt
Cultura și spectacolul vieții by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/9061_a_10386]
-
Încă o treaptă și survine o altă afirmație halucinantă: cea a impersonalității actului poetic, conform căreia autorul creației nu este o persoană, deși o presupune, ci "mașina de fabricat prin cuvinte starea poetică", un mecanism lipsit de identitate. Oricât de ciudată ar părea această afirmație hiperrealismului acaparant al contemporaneității noastre, ea semnifică o Ultima Thule a poeticității, pe care, ca să facem recurs la interculturalitate, așa cum procedează cu inteligență Marius Ghica, o putem asemăna concepției indiene asupra Vedelor, lipsite de autor, întrucât
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
în momentul în care nu mai au cu ce să le plătească, articolele scrise pentru diferite ziare ori băncile din parcuri care reprezintă singurul punct fix al existenței lor, precum și sentimentul morții, liniștea pe care le-o aduc cimitirele, obiceiurile ciudate, teatralitatea gesturilor cu care îi deconcertează pe ceilalți, lipsa unor alte ființe umane de care să se simtă realmente apropiați, trăind neomenește de singuri, conștiința propriei valori, halucinațiile, înclinarea către visare, sentimentul înfrângerii, confuzia ori vlăguirea nevrotică. În ciuda acestor numeroase
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
sufletului cu Har Sfințitor, pentru a putea rezista tentațiilor" (crestinortodox.ro). Încîntarea bateriilor (dintr-unul din citatele de mai sus) sau reîncărcarea lor cu har mi se par formulări destul de nefericite; de altfel, metaforele tehnice riscă adesea să producă asocieri ciudate, mai ales cînd se combină între ele: "teatrul este supapa prin care îmi încarc bateriile" (evenimentul.ro). Metafora bateriilor nu e specifică limbii române, ci de circulație internațională, deci aproape sigur preluată/calchiată (cf. engl. recharge my batteries; în Merriam-Webster
Omul-mașinărie și "bateriile sufletului" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9104_a_10429]
-
În privința acestui adevăr din trecut sunt cât se poate de încrezător, deci optimist. Nu trebuie să fac exerciții speciale pentru asta. Dar mă gândesc că și din acest motiv (al hipertrofiei lirice) literatura română din perioada comunistă le va părea ciudată criticilor din viitor. Cum am putut fi atât de poetici și de idealiști în-tr-un timp politic atât de cumplit? În fiecare parte de țară există un Empireu județean al poeților, controlând ierarhia locală a valorilor și străduindu-se să se
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
Florescu sunt citite din scoarță-n scoarță, nu și așteptate cu frenezie. Dosarul său de receptare se arată a fi unul aproape lipsit de memorie. În fond, nu de sancționat - ci numai de constatat cu luciditate - sunt toate manifestările acestei ciudate amnezii culturale. Ele traduc oscilația de atitudine între, pe de-o parte, indiferența față de ceea ce este străin și, pe de alta, curiozitatea inerentă legată de reflectarea propriei imagini în ochii celui venit din afară, în mirările neîntrerupte ale expatului. Și
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
expresie greșită stă mărturie explicația de la pagina 31, "Hristos, în sfânta drama Sa de pe Cruce, nu a tras cu ochiul ucenicilor, nici măcar pentru a-i face să creadă, căci, mai mult, credința, fiind culmea acestor paradoxuri, înseamnă ceva "tainic și ciudat: să contestăm evidența și să acordăm încredere unui ne-fapt". În intenția sa de a se individualiza stilistic, de a scrie "tinerește", neconvențional, altfel decât până acum, Adrian Mureșan cam sare calul, iar unele idei cât se poate de banale
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]
-
probabil seama că micile lui schițe nu treceau de pragul mediocrității. Timidele încercări (cîteva scene și portrete din Escursiuni...) cuprind pagini scrise de Filimon sub forma unor însemnări de călătorie, unde literatura apare solicitată doar în treacăt: portretele unui cuplu ciudat de pe vapor, un grec oribil și frumoasa sa soție, o scenă comică de la "dogana" (vama) austriacă și, mai ales, o noapte agitată și plină de confesiuni, petrecută la Budapesta în tovărășia unor necunoscuți. Totul prea palid pentru a atinge literatura
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
în perpetuitate pilde vii ale conduitei intelectuale reprobabile. Însă adevărații experți în plagiat, singurii cunoscători ai "secretelor" meseriei, au fost, sunt și vor rămâne de-a pururi "negustori cinstiți" de bunuri ale spiritului" (p. XI). Mi s-a părut foarte ciudată această compătimire a plevuștei, a plagiatorilor dovediți, prinși în locul marilor rechini ai culturii. Văd aici un reflex meschin al vieții noastre actuale: toată lumea fură, dar condamnați sunt numai găinarii. A transpune în cultură o asemenea judecată e cu totul nepotrivit
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
Am intrat ușor în panică, fiindcă știam că acum trebuia să se întâmple. Acum ori niciodată. }ineam în mână un cornet cu înghețată de lămâie. - Stai așa, a spus una dintre ele, că ți-o țin eu. Vorbeau o germană ciudată. Am făcut poza. Păcat că înghețata s-a topit, altfel aș fi luat-o acasă ca pe o relicvă și aș fi păstrat-o într-o casetă de lemn. Însă cornetul puteam, fără doar și poate, să-l păstrez într-
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
fericirea însemna și acceptarea coșmarului imaginat de alții pentru tine. Milena și Andrea erau din Luxemburg. Încă nu întâlnisem pe nimeni din Luxemburg. Uitasem cu totul că limba vorbită de ele acolo era germana - ce-i drept, o germană extrem de ciudată. Uneori o dădeau pe dialect, și-atunci nu mai înțelegeam nici o vorbă. Ce căutau două luxemburgheze la Viena? - Suntem în concediu, a spus Andrea, pentru că am muncit din greu. - Dintotdeauna am dorit să merg odată la Luxemburg. Era o minciună
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
fusese implicat în regimul politic de până atunci. În preajma profesorului stă, ca un discipol, destul de ingrat, tânărul Titi Ialomițeanu, devenit ins influent și alunecos. El îi cere mâna lui Margot, dar aceasta îl refuză. În schimb, Sophie râvnește, în mod ciudat, la o aventură cu Titi Ialomițeanu și se pare că îi propune acestuia să fugă împreună, faptă spectaculoasă pe care acesta o evită. Propunerea îi este făcută de Sophie lui Titi Ialomițeanu într-una din zilele fierbinți ale lui august
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
mai mare dușman al șoarecelui, ci inspectorul sanitar. Acesta, cu un aspect de Maigrelet din Pif-urile copilăriei mele, este legat fedeleș de întreaga șoricime venită să salveze situația. Rîsetele din off, la un film de animație, mi s-au părut ciudate, și cred că show-ul ar fi trebuit să rămînă fără zgomote de fond sau de canal cum le spun specialiștii anumitor bruiaje. În plus, ele conferă filmului o notă de artificialitate nenecesară, îi răpesc un pic din prospețime. Poate
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
fi fost extras din umbra în care se afla și nu ar fi fost reconsiderat de critica literară americană, în anii '40, cine știe dacă el ar mai fi luat Premiul Nobel și dacă n-ar fi rămas un autor ciudat, despre care mult mai bine cotatul în acei ani Scott Fitzgerald spunea că e gata să-i scrie elogii pentru uzul editurilor, cu condiția să nu-l oblige să-i citească romanul pe care îi cerea să-l recomande. După ce
Faulkner și Biblia secolului 20 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9241_a_10566]
-
prin iarba care abia dă, furișat și solemn, pentru că e auzit ritual, periodic, ca întoarcerea păsărilor, trebuie să simbolizeze bătăile lăptăresei în ușa lui Beethoven. Trece destinul. Îndoiala finală a lui Grigore în fața spaimei de absolut (cât ar părea de ciudată la o babă analfabetă!) și laconismul său pot face restul: "Ți se pare, crește iarba!" Acest cuvânt îmi trebuise din 1945!!! Ideea de mișcare a lumii, de perisabil, de inconsistență, de nepăsare universală la o imensă și fără sfârșit mizerie
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul, Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, Îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său registru de forme, trimit nemijlocit spre o lume cu morfologii așezate, puternice și recognoscibile, dînd, de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și că totul se rezumă la o anumită ordine prestabilită. Artist al memoriei, al reactivării unor imense depozite de forme confirmate, Maitec pare un executor testamentar și un exponent al
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
Cronicar Reforma reformei în ZIUA din 23 august, dl Gabriel Andreescu semnalează cîteva ciudate principii care par să denatureze sensul reformei în învățămînt și pe care le-a identificat în proiectul recent aprobat de modificare a legii învățămîntului. Cu încuviințarea conducerii MEC, un grup de specialiști (ar fi poate mai corect să punem cuvîntul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9321_a_10646]
-
Cristea-Enache, publicate postum (Convorbiri cu Octavian Paler, Ed. Corint, 2007), foarte indulgent cu păcatele lui Eugen Barbu, deși i-a adus prejudicii mari. Începutul relației a fost însă încrezător. Eugen Barbu i-a prefațat, din proprie inițiativă, într-un mod ciudat, primul volum din Drumuri prin memorie (1972), cel despre Egipt și Grecia. Scriitorul explică cum s-au întâmplat lucrurile (p. 268). Octavian Paler era din 1970 redactor-șef la "România liberă" (funcție în care va rămâne până în 1983), iar Eugen
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
scrisoare de recomandare către Jean Paulhan, viitor academician francez, astfel că ajunge în mult-visatul Paris. La acea vreme, Isou citea curent în franceză, engleză, idiș și rusă, dar cultura franceză îl atrăgea cel mai mult. Venise la Paris cu idei ciudate: se dorește un Mesia, îl laudă pe Stalin, visează să obțină Premiul Nobel, dar se apleacă mai serios asupra inițiativei de a crea "lettrismul", pornind de la o lectură a lui Hermann Keyserling (care în fond nu avea nimic comun cu
Isidore Isou (1925-2007) by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/9344_a_10669]
-
număr restrâns de supraviețuitori: spre exemplu, mănăstirea era, din câte știu, administrată, prin tradiție, de familii aparținând populației locale de șocați - denumirea populară pentru croații maghiarizați, cu nume de obicei terminate în -ics, de felul Perianovics sau Marghetics. Alături, nume ciudate de familie cu rezonanțe de obârșie friulană: Vigi sau Vighi, posibili pădurari colonizați pentru exploatarea lemnului din vremea Mariei Tereza sau din secolul următor." Negreșit, Onoarea și onorariul e o carte remarcabilă. Nu și neprihănită - să spunem așa - dacă ne
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
datorie contractată pe viață... Nu, nu te scalzi de două ori în apa aceluiași fluviu" (p. 129, în ediția a doua, 1979, din care voi cita și în continuare). Chiril Merișor se definește deci ca un comunist heraclitean (un exemplar ciudat, sortit primul pieirii, în folosul salvării speciei de comunist tipic); nu era, cum s-ar fi cuvenit, un comunist inflexibil, dogmatic. Era un comunist moderat, modest, cu o fire mult prea slabă, fără instinct de conservare, într-un regim comunist
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
nu se poate să nu te gândești la controlul literelor de la mașinile de scris din anii '80), atavismul e un delict (în subtext, "originea nesănătoasă" de care erau acuzați copiii sau nepoții unor oameni care dăduseră contur României), apar ființe ciudate, luptilul, cumplita pisică (torționarul), informatorii, delatorii, provocatorii, suprapușii (ofițerii de Securitate), oamenii sunt momiți cu canalizarea (aceștia erau numiți în realitatea pe care am trăit-o "mâncători de rahat"), se țin congrese stupide, se trăiește în era ginandrelor (era comunistă
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
cărui sistem optic se străduia să refacă realitatea imposibil de a fi altfel percepută" (p. 141-142). Pe de altă parte, jurnalul l-a adus în acest impas, pe care Cavadia, prietenul său cinic, îl considera manifestarea implacabilă a unei înclinații ciudate a lui Chiril: "o dorință obscură de autodistrugere" (p. 453). O însemnare din jurnal îi este de asemenea suspectă anchetatorului și ea reflectă foarte bine condiția ingrată a lui Chiril, posibil a-i rezuma atitudinea, viața și scrisul: "Un exclu
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
ne mor servitorii, valeții,/ cameristele cu care domnii s-au/ intersectat în treacăt sau/ de-a mult mai lungul vieții? [...] Unde mor, unde mor credincioșii/ ilustrelor case,/ fanaticii fețelor simandicoase/ și-ai taloanelor roșii?// Ce face-se, oare, cu-atîta credință ciudată/ cînd scris e ca totul să cadă-ntr-o rînă;/ spune-mi, servitoare bătrînă, bătrînă,/ ce era odată ca niciodată?". Un contrapunct din lumea celor care durează, în breasla amintirilor lipsă, ce-și trăiește clipa, și atît. O tristețe în
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
Denis Johnston cu Jesus'Son și farmacopeea psihedelică a unei rătăciri fără noimă. Ce altceva este vagabondul Randle P. Murphy, personajul principal din Zbor deasupra unui cuib de cuci, cartea lui Ken Kesey, ecranizată memorabil de Milos Forman, decît un ciudat care hoinărește într-una și de bunăvoie intră într-un azil de nebuni pentru a scăpa de poliție, și unde ciudații sunt așa pentru că li s-a inoculat că sunt ciudați, sunt învinși pentru că au fost convinși că sunt învinși
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]