3,264 matches
-
ai să te logodești cu feciorul lui Malamet, ori te omor! Nu mă logodesc cu feciorul lui Malamet! strigă deodată Haia, ridicându-și ca-ntr-un fulger ochii spre tatu-său. Privirile lui Sanis scăpărară. Bocăni de două ori, cu cizmele-i pline de sânge, până la sobă, și apucă de lângă piuliță, din ocniță, pilugul greu de alamă. —Eu nu vreau să te alung, nu te blastăm! izbucni el, și crescu nalt, lângă Haia, cu bucata de alamă înălțată. Nebună ce ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să vadă pe feciorul lui Vartolomei; aștepta de la el macar un semn, o veste. Dar pe ulița îngustă, schimbată într-un pârău de noroi, nu vedea nimic din ce se aștepta ea. Trecătorii își scufundau și își scoteau cu greu cizmele, năcăjiți, ca printr-o hrubă de chinuri. Triste fumegau prin hornuri casele negre, și rar câte-un cap de femeie ieșea între aburi, prin ușile scunde. Dudi Bulgarul, bărbatul Reizei de la dugheniță, pornea la ceasuri regulate cu tinichelele-i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să bată din palme. Iar tu ai să te așezi sub cort de matasă cu feciorul Căprarului... Fata se ghemuise în fundul patului; parcă nu-l asculta; dar ațintea asupra lui priviri veninoase care luceau în umbră. Sanis porni apoi cu cizmele-i uriașe prin noroiul uliții; porni îngânând moale pe nas cântecul nunții. În urmă-i Haia își lăsă capul pe genunchii ridicați și începu să plângă. Rifca zvârli pe-un scaun călțunul. Porni și ea cu voce tânguitoare: Iar începi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu explozia de lumină și căldură a împrejurimilor bucureștene. Ajuns însă sus, dincolo de o mie de metri altitudine, am fost silit să constat din nou că înțelepciunea bătrânilor noștri rămâne valabilă până la istovirea timpurilor; deci mi-am tras din sac cizmele și hainele groase. Mai stăruia acolo o bucată din coada iernii, care din când în când șfichiuia cu ploi înghețate așezarea din Braniște, iar pe piscurile Pătrului și Șurianului fulgerau încă omături, în răstimpurile de soare. Cum îndrăzneam să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care nu-l știe nici ea singură. Cu aceste vorbe, am ajuns la colibă, subt o salcie veche, ș-am cunoscut pe uncheșul Mitrea. Când își purta trupul nalt și uscat, alcătuit din noduri negre și piele tăbăcită, bocănind cu cizmele de la colibă la vârșele întinse și de la vârșe la vatră, uncheșul Mitrea Pescăruș avea obiceiul să vorbească. Nu singur. Vorbea cu lucrurile, cu sălciile. Îmi revenea acum și mie o parte din frazele - unele destul de nesăbuite - pe care le rostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și de spus pot spune, dar mai întâi îmi trebuie ceva. S-a sculat de la foc: — Mă duc s-aduc paharul. S-a dus în colibă și a cotrobăit pe o poliță. —Unde ești? Acilea ești! A bocănit îndărăt, cu cizmele: — Iaca, am adus paharul. Îmi arătă un pahar verde, de o litră. —Ăsta îmi trebuie mie cu vin, și pe urmă spun. —Bine, moș Mitre, paharul se va umple cu vin, precum poftești. Începui a-mi desface panerul cu provizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a aținut calea. De fapt, dacă mă gândesc bine, se poate să-l fi chemat chiar Butch 1. M-a tras de rochie și a întrebat obraznic: —Ce-i cu atâtea haine? Purtam o rochie neagră petrecută de jerseu și cizme negre până la genunchi, ceea ce nu părea o alegere nepotrivită pentru o petrecere. Apoi m-a întrebat: —Care-i treaba cu îmbrăcămintea asta din familia Addams? Chestia bizară e că niciodată n-am mai fost acuzată că aș semăna cu Morticia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Ceea ce îmi trebuia era o promovare, pentru că, cu cât urcai în ierarhie, cu atât erai mai liberă să te îmbraci la costum. Către: Aidan maddox@yahoo.com De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Fata trăsnită se întoarce la lucru Ținuta pentru azi - cizme de piele întoarsă neagră, ciorapi cu plasă roz, rochie retro de crèpe-de-Chine, neagră cu buline albe, haină roz trei sferturi (de asemenea retro) și o geantă cu fluturași. O pălărie ridicolă? te aud întrebând - Oh, desigur: o beretă neagră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
șanse minime în privința asta. —Trebuie să faci ceva cu ele. Du-te la un doctor. Rezolvă-le. Astăzi. — Da, dar... în regulă. O sclipire argintie mi-a atras atenția - era Teenie! Îmbrăcată într-o salopetă argintie, peste care își trăsese cizme portocalii de vinil până la genunchi. Astăzi avea părul albastru. Ca să se asorteze cu buzele de un albastru strălucitor. Teenie era de origine coreeană și trăsnită până în măduva oaselor. Cu toate astea, era colega mea preferată din toată echipa de la McArthur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ar trebui să fim furioși pentru că vreun imbecil, conducând cu viteză mult prea mare, a intrat în noi. Oamenii de pe stradă țipau, cineva a strigat „Iisuse, Iisuse Hristoase!“, și vedeam trecând pe lângă mine picioarele oamenilor. Am observat o pereche de cizme roșii cu toc cui. Cizmele roșii sunt o alegere îndrăzneață, m-am gândit confuz. Încă mi le amintesc atât de limpede că le-aș putea identifica dintr-o mie. Unele detalii s-au întipărit pe veci în mintea mea. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pentru că vreun imbecil, conducând cu viteză mult prea mare, a intrat în noi. Oamenii de pe stradă țipau, cineva a strigat „Iisuse, Iisuse Hristoase!“, și vedeam trecând pe lângă mine picioarele oamenilor. Am observat o pereche de cizme roșii cu toc cui. Cizmele roșii sunt o alegere îndrăzneață, m-am gândit confuz. Încă mi le amintesc atât de limpede că le-aș putea identifica dintr-o mie. Unele detalii s-au întipărit pe veci în mintea mea. Am avut mare noroc, au spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
descurajeze și să îmi ceară să plec. Nu contează cum o cheamă. Spune-mi restul, ce mai primești? —OK, nu-mi dau întotdeauna numele corect, dar e cu siguranță bunica ta. E o făptură mititică, care țopăie de colo-colo, în cizme, și cu un șorț înflorat peste o fustă largă. Are părul cărunt prins într-un coc la spate și ochelari mici rotunzi. Nu cred că e bunicuța mea, am zis. Cred că asta e bunicuța din Beverly Hill Billies. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
acolo aseară. M-am uitat fix la ea. —Ce anume? Capul? — Nu. Părea puțin enervată. —Mobilul. Am îndrugat o scuză. Dar când am ajuns la Rachel și Luke, ca să vezi, ghici cine era tolănit pe canapeaua lor, izbind bosumflat cu cizmele în perete? Nimeni altcineva decât Joey. Știai că o să fie aici? am întrebat-o pe Jacqui. Nu. Văzând-o pe Jacqui, Joey s-a ridicat de îndată în capul oaselor și și-a dat părul pe spate, frenetic, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
din Bronx ca să-i vezi. Am ajuns la bazinul leilor de mare chiar când trebuia să vină ora mesei. O mulțime uriașă, formată mai ales din familii, aștepta, într-o atmosferă încărcată de nerăbdare. Când au apărut trei bărbați în cizme de cauciuc și cu impermeabile roșii purtând găleți de pește, s-a declanșat un adevărat val de isterie. —Iată-i, iată-i! Oamenii s-au înghesuit înspre bariere; în aer au răsunat clinchetele a sute de camere foto și părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aș fi crezut că ar face o pereche frumoasă, dar cei mai diferiți oameni „se îmbârligă“. Capitolul 31tc " Capitolul 31" Eu și Mitch stăteam răbdători la coadă în timp ce studiam fata care lua banii la poartă. Purta un costum de balerină, cizme de motociclist și ochelari ascuțiți în stilul anilor ’50 cu strasuri incrustate pe rame. M-am cutremurat văzându-i ținuta, îmi amintea de serviciu. Eu și cu Mitch păream să propunem cu rândul câte o ieșire în fiecare duminică. Săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
păr sau orice altceva, și îi întrezăream fundul micuț și adânciturile de o parte și de alta a coapselor și îmi spuneam, „Doamne, e splendid“. Dar de îndată îmi ziceam ceva de genul „Încă nu mi-am pus flecuri la cizme, va trebui să port alte încălțări și asta îmi strică planurile“. Diminețile erau o cursă contra cronometru; asta nu-l împiedica pe Aidan să mă apuce în timp ce treceam ca un glonț pe lângă el, pe jumătate îmbrăcată, dar aproape întotdeauna eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mână. —La fix. Toată lumea pe poziții, am zis. Ai grijă să nu se ude, am strigat după el. Să nu faci nimic care s-o supere. În mai puțin de un minut, Blythe, neatinsă de strop de apă, bocănea în cizme înalte de piele pe holul acoperit cu parchet, înspre salonul principal unde o așteptam, cu șampania deja turnată în pahare. —Dumnezeule, Anna, ce-i cu toate astea? Elicopterul,... barca asta? Pentru confidențialitate. Nu puteam să-mi asum riscul ca altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Cântă-mi un cântec mai bine. Ce fel de cântec? —Despre cât de cretin e Joey. M-am gândit puțin. Atâta timp cât nu te deranjează că nu rimează. —Deloc. —Joey, Joey e o labă, am cântat. Are-o mutră ciufută și cizme caraghioase. Așa ceva, vrei să zici? —Minunat, da. Mai vreau. Când toată lumea e fe-e-ricită, Jo-oe-ey e ciu-u-fut. N-ar recuno-oaște fericirea, nici dacă l-ar mușca de fund. Refrenul, toată lumea. Joey, Joey e o labă. Jacqui mi s-a alăturat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vreau. Când toată lumea e fe-e-ricită, Jo-oe-ey e ciu-u-fut. N-ar recuno-oaște fericirea, nici dacă l-ar mușca de fund. Refrenul, toată lumea. Joey, Joey e o labă. Jacqui mi s-a alăturat și am cântat amândouă: —Are-o mutră ciufută și cizme caraghioase! —Joey nu știe să zâmbească, când i se oferă fericirea fuge fără să se oprească - asta chiar a rimat, am zis fericită. OK, refrenul. JOEY, JOEY E O LABĂ. ARE-O MUTRĂ CIUFUTĂ ȘI CIZME CARAGHIOASE. Ne-am umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-o mutră ciufută și cizme caraghioase! —Joey nu știe să zâmbească, când i se oferă fericirea fuge fără să se oprească - asta chiar a rimat, am zis fericită. OK, refrenul. JOEY, JOEY E O LABĂ. ARE-O MUTRĂ CIUFUTĂ ȘI CIZME CARAGHIOASE. Ne-am umplut patruzeci și cinci de minute cu asta: eu cântam o strofă și Jacqui cânta cu mine la refren. Apoi Jacqui a născocit câteva strofe proprii. Ne-am distrat de minune, cu excepția contracțiilor lui Jacqui, care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
văzut cu ce fală a pus să fie plimbat elefantul pe care i l-a dăruit regele Portugaliei? L-ai văzut când azvârle monezi de aur bufonilor lui? L-ai văzut la vânătoare, pe domeniul lui de la Magliana, încălțat cu cizme înalte din piele, gonind călare după câte un urs sau un mistreț, înconjurat de cei șaizeci și opt de câini? I-ai văzut șoimii și uliii aduși pe bani grei din Candia și Armenia? Îi înțelegeam emoția, dar procedeul adoptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fără-vamă. Mi-am răsucit în căutarea căruciorului. Și trei lucruri s-au întâmplat în același timp. Prima dată, ca de încălzire, cineva mi-a tras un șut în mutră - dar din interior. Capul mi-a zvâcnit la impactul cu această cizmă dureroasă, cu acest uppercut, deloc glumeț, cât se poate de dur. Între timp am simțit cum un întreg duș de vomă și venin mi se revarsă din burtă. Trei sticle de B & F e un stomac complet gol, de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tăios pe cât aș fi făcut-o dacă cealaltă jumătate de bani pe care comitetul lui mi-o datorează ar fi fost pusă la adăpost în contul meu curent. Era o lașitate din partea mea, dar pusesem ochii pe o pereche de cizme ca ale Belindei Fine și mă îndoiam că managerul meu bancar mi-ar acorda un împrumut pentru o asemenea investiție. —Bine, dar ce-ar fi să fixăm o altă întâlnire? insistă David Stronge într-un mod mizerabil. Literalmente vorbind. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
minute. Am știut că presupunerea făcută este corectă când o grămădă de capete s-au întors să vadă cu cine are el întâlnire; am sperat doar să nu gândească dezamăgiți: „aia?“. Aducându-mi aminte cât de înalt e, îmi pusesem cizmele negre din piele de căprioară cu tocuri de șapte cm, o rochie neagră dreaptă care mă făcea să par mai înaltă, aveam tot părul prins într-un coc, nu doar câteva șuvițe la întâmplare (zău) și un colier de perle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cu tentă de blond, ca al Belindei Fine, bând vodkă și limonadă, îmbrăcate după ultima modă în mod intenționat, știind că până când fălcile soților vor fi deja formate, ele vor fi locuind la țară, purtând pantaloni de catifea cord și cizme Wellington, iar perioada petrecută în Londra va fi o amintire îndepărtată. Dansul a fost ca balul de absolvire al unui colegiu de agricultură din Cirencester, și barul, care era amenajat ca un living, cu canapele ieftine și de prost-gust, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]