1,905 matches
-
tragedie prin faptul că el nu este cunoscut la nivelul lui genial, pentru că lucrările lui sunt peste sau completează muzica adevărată la care a ajuns muzica secolului XX. Au fost, desigur, și tot felul de experimente. Toți cunoaștem școala modernă, clasicismul modern al secolului XX Shoemberg, Weber, Albam Berg, Stravinsky, Bartök, cu care Enescu a fost atât de bun prieten și pe care Enescu și l-a dorit profesor de compoziție la Conservatorul din București, în timpul războiului, dar n-a fost
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
tragedie prin faptul că el nu este cunoscut la nivelul lui genial, pentru că lucrările lui sunt peste sau completează muzica adevărată la care a ajuns muzica secolului XX. Au fost, desigur, și tot felul de experimente. Toți cunoaștem școala modernă, clasicismul modern al secolului XX Shoemberg, Weber, Albam Berg, Stravinsky, Bartök, cu care Enescu a fost atât de bun prieten și pe care Enescu și l-a dorit profesor de compoziție la Conservatorul din București, în timpul războiului, dar n-a fost
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
care se vedea încolțit de un pericol asemănător. Dar cei mulți și proști, continuau să creadă în orice și cu predilecție în stele: ei reprezentau o forță peste care nu se putea trece. Cei puțini și culți, cei îmbibați de clasicism și mitologie, erau susținătorii dibaci și periculoși ai temelor natale; lor nu li se putea lua cuvântul decât odată cu capul. In aceste timpuri întunecate, biserica nu a permis în afara Bibliei ca manual științific, decât scrierile lui Aristotel, în care astrologia
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
să facem distincție între perioadele romantice și expresioniste, care preamăresc inconștientul și perioadele clasice și realiste, oare pun accentul pe inteligență, revizie, comunicare. 125 Dar o asemenea distincție ar putea lesne să ducă la exagerări : de fapt, teoriile critice ale clasicismului și cele ale romantismului diferă mult mai mult decât diferă practica creației a celor mai străluciți exponenți ai acestor curente. Scriitorii cei mai înclinați să vorbească despre arta lor preferă, firește, să discute metodele conștiente și tehnicile, pentru care ar
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
stabilească o altă schemă a contrariilor complet diferită. În mod similar, voluminoasele cărți ale lui Korff reduc totul la o teză, "raționalismul", la o antiteză, "iraționalismul", și la sinteza lor, "romantismul". Raționalismul capătă repede, la Korff, și un înțeles precis : "clasicism", iar iraționalismul, 166 înțelesul vagului curent Sturm und Drang, în timp ce romantismul german este considerat sinteza acestora. Există în limba germană numeroase cărți oare operează cu astfel de contrarii: lucrarea cu mult mai ponderată Freiheit und Form (Libertate și formă) de
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
teutonul, este omul sentimentului, în timp ce latinul este omul rațiunii; sau sunt, în ultimă analiză, tipuri psihologice, ca tipurile din obișnuita opoziție dintre demoniac și rațional. În fine, se pretinde că tipurile ideologice pot înlocui conceptele stilistice: ele se confundă cu clasicismul și romantismul, cu barocul și cu goticul. Astfel, ele au dat naștere unei uriașe cantități de scrieri în care etnologia, psihologia, ideologia și istoria artei sunt prezentate într-un talmeș-balmeș inextricabil. Dar întreaga idee a caracterului complet unitar al unei
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
n-a reușit de obicei decât să aplice criterii dintr-un domeniu anumit (acela al artelor sau al filozofiei) la întregul activității culturale, caracterizând apoi epoca și, în cadrul ei, fiecare operă literară, pe baza unor contrarii vagi, cum ar fi clasicismul și romantismul sau raționalismul și iraționalismul. Concepția despre "spiritul epocii", are, de asemenea, adesea, consecințe dezastruoase pentru ideea continuității civilizației 168 occidentale: diferitele epoci sunt considerate mult prea categoric deosebite și discontinue, iar schimbările ce se petrec de la una la
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
Fără îndoială, putem arăta că, în neoclasicism sau în romantism, există unele asemănări între teoriile și formulele diferitelor arte, și, de asemenea, putem găsi declarații de intenții, formulate de artiști care practică arte diferite, care sună identic sau asemănător. Dar "clasicism" în muzică înseamnă ceva foarte diferit de clasicism în literatură, pentru simplul motiv că muzica adevărată a antichității (cu excepția câtorva fragmente) ne este necunoscută, astfel că ea n-a putut influența evoluția muzicii în felul în care literatura a fost
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
în romantism, există unele asemănări între teoriile și formulele diferitelor arte, și, de asemenea, putem găsi declarații de intenții, formulate de artiști care practică arte diferite, care sună identic sau asemănător. Dar "clasicism" în muzică înseamnă ceva foarte diferit de clasicism în literatură, pentru simplul motiv că muzica adevărată a antichității (cu excepția câtorva fragmente) ne este necunoscută, astfel că ea n-a putut influența evoluția muzicii în felul în care literatura a fost influențată de preceptele și practica antichității. De asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
Există o opoziție evidentă între o artă care are o preferință pentru contururi clare și pentru părți distincte și o artă cu o compoziție mai slab organizată și cu contururi estompate, încercarea lui Fritz Strich de a caracteriza opoziția dintre clasicismul german, de o parte, și romantismul german, de altă parte, recurgând la categoriile elaborate de Wölfflin pentru arta Renașterii și pentru baroc, dovedește că, interpretate larg, aceste categorii pot exprima vechea opoziție dintre poemul clasic perfect și poezia romantică neșlefuită
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
și posibilitățile de a le combina devin mai bogate. Curând muzica instrumentală, care până atunci nu fusese decât un suport al muzicii vocale, devine independentă. Iau naștere orchestre și, firește, compoziții pentru ele. Epoca Renașterii, cea a Barocului, cea a Clasicismului și cea a Romantismului aduc cu ele o mare dezvoltare a muzicii. Polifonia nu numai că ajunge la un punct culminant, care aproape că Întrece orice Închipuire, dar cunoaște - ca tot ceea ce se naște pe lumea aceasta - și declinul ei
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
aceste coordonate, omul de cultură român optează, în mod firesc, pentru răspunsuri și soluții proprii, efectiv asimilate și specifice. Nu voi enumera toate valorile considerate în mod cvasiunanim drept europene: de la creștinism la umanism, de la raționalism la spiritul critic, de la clasicism la renaștere, până la romantism și totalitatea curentelor moderne, inclusiv de avangardă. Ale unei Europe, cum s-a și spus, line în adâncime, latine în extensiune, gotice în înălțime. Treptat se ajunge chiar și la spiritele europene cele mai profund asimilate
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
s-a trecut la adevărate sinteze în cadrul unor mari perioade cronologice și stilistice. Iar în interiorul acestor compartimente este introdusă, în seria respectivă de fapte literare, contribuția aproape a fiecărei literaturi europene. Totul subsumat categoriei generale: Umanismul Renașterii, Barocul triumfător și Clasicismul francez, Luminile, Sfârșitul secolului, Timpul ideologiilor, După război etc. În cadrul acestor compartimente largi unde se fac eforturi deosebite de a depăși eurocentrismul tradițional al acestor istorii colective pot fi întâlnite și o serie de referințe românești. Ne grăbim să precizăm
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Mulțimea. Anarhia. Politica și morala. Dreptul celui mai tare. Puterea evreiască francmasonă este de neînvins. Scopul justifică mijloacele. Mulțimea este oarbă. Alfabetul politic. Discordiile partidelor. Forma de guvern care conduce cel mai bine la scopul vostru este autocrația. Lichiorurile tari. Clasicismul. Desfrâul. Principiul și regulile guvernului evreiesc și francmason. Teroarea. Libertate, Egalitate, Fraternitate. Principiul guvernului dinastic. Privilegiile aristocrației creștinilor nimicite. Noua aristocrație. Calcul psihologic. Abstracția libertății. Amovibilitatea reprezentanților poporului. Să părăsim orice frazeologie; să studiem fiecare idee prin ea însăși, să
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
timp de secole nebuniei mărețiilor, prin rivalitatea guvernelor creștine. Regele nostru va fi într-o legătură statornică cu poporul; el îi va adresa de la tribună discursuri, a căror faimă se va răspândi imediat în lumea întreagă. Sumar: Universitățile făcute nevătămătoare. Clasicismul înlocuit. Educația și profesiunea. Reclamă a autorității Stăpânitorului în școli. Desființarea învățământului liber. Noile teorii. Independența gândirii, învățătura prin imagine. În scopul de a nimici toate forțele colective, afară de ale noastre, vom suprima universitățile, prima etapă a colectivismului, și vom
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
vom scoate din educație toate obiectele de predare care pot pricinui tulburare, și vom face din tineret niște copii ascultători în fața autorităților, iubind pe cel care conduce, ca un sprijin și o speranță de pace și de liniște. Vom înlocui clasicismul, ca și toate studiile istoriei vechi, care prezintă mai multe exemple rele decât bune, prin studiul programului viitorului. Vom șterge din amintirea oamenilor toate faptele secolelor trecute, care nu ne sunt plăcute, păstrând numai acelea dintre ele care arată greșelile
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
a combătut vehement teoriile lui J.-A. Gobineau, pe care le califica drept „arbitrare”. Adept al relativității gustului, a fost adversarul canoanelor estetice, considerând că acestea duc la convențional și la rutină. Din aceleași motive s-a arătat ostil normelor clasicismului, care ar împiedica dezvoltarea originalității creatoare a artistului. A prețuit în mod deosebit poezia populară, pe care o recomanda ca izvor de inspirație și mijloc de întemeiere a unei arte naționale. Autor a trei volume de versuri - Câteva strofe, Poezii
VOLENTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290639_a_291968]
-
47; Constantin Trandafir, Un roman istoric, T, 1988, 3; Romul Munteanu, Romanul unei societăți aberante, „Baricada”, 1991, 10; C. Constantin, „Castelul de papură”, ST, 1991, 8; Mircea Popa, Crepusculul unei lumi, TR, 1991, 44; Constantin Dram, Între alegorie și structură. Clasicism și textualism, CL, 1998, 4; Emil Manu, O carte care prezintă un muzeu imaginar?, VR, 1998, 7-8; Constantin Trandafir, O parabolă a spațiului concentraționar, F, 1998, 9; Constantin Trandafir, Criza romanului?, F, 1998, 10. M. In.
VREMULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
fanteziste” a noii poezii, romanului și teatrului francez, Mia Frollo îi prezintă, cu o înțelegere pe alocuri limitată, dar cu o bună cunoaștere a epocii, pe Guillaume Apollinaire, Max Jacob, Paul Valéry (poezie „ghețoasă”, detașată, sinteză de mallarméism, simbolism și clasicism), îl compară pe Marcel Proust cu Honoré de Balzac (în defavoarea celui dintâi, deși acesta e urmașul simboliștilor prin „legătura tainică a gesturilor cu viața interioară și o nesfârșită sugerare de impresii”), în teatru remarcă stilul prețios, dar elegant al lui
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
descriind viața paradiziacă a colhoznicilor și prezentând cotitura stalinistă drept întreprinderea de modernizare a unei țări înapoiate. Instaurarea totalitarismului de mare intensitate Anii următori colectivizării sunt marcați de valuri de epurări în rândurile PCUS. Pe plan ideologic, Stalin impune un „clasicism” sovietic în cultură*, cu abandonarea avangardismului în artă și în literatură în numele „realismului socialist”, iar, în istorie, cu o reabilitare parțială a țărilor care au făurit statul rus. Intelighenția este total înregimentată, regimul combinând lingușirea și recompensele cu constrângerile impuse
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
permanență negociată între "un loc și un non-loc", care subzistă prin însăși imposibilitatea stabilizării. Cîteva exemple de paratopie: filozofia antică a cunoscut piața publică, Academia, Porticul, Liceul. În literatură, Antichitatea grecească îi cunoaște pe aezii nomazi, Evul Mediu pe truveri, clasicismul secolului al XVII-lea pe paraziții protejați ai aristocraților. V. discurs constituent. MAINGUENEAU 1993; MAINGUENEAU - COSSUTA 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; MAINGUENEAU 2004. NM PARAVERBAL. În sens restrîns, trăsătura "paraverbal" este atribuită aspectelor vocale ale producerii verbale, deoarece, de obicei, nu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
caută sursele istorice și adevărul religios pentru a relata, ca un bun observator, modul în care izvoarele istorice explică schimbările în cunoașterea realităților spirituale. Originea acestei teorii o găsim la istoricii greci Herodot și Tucidide. Asociată cu latura raționalistă a clasicismului grecesc, această viziune exprimă încrederea și optimismul în legătură cu posibilitatea cunoașterii istorice în mod obiectiv. Ea a stat la baza istoriografiei moderne până în perioada postbelică. În teoria participantului, istoricul nu este doar un receptor al dovezilor istorice, ci și un credincios
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
pildă, A. O. Lovejoy, On the Discriminatin of Romanticisms, în PMLA, XXXIX (1924), pp. 229-253 (retipărit în Essays in the History of Ideas, Baltimore, 1945, pp. 228-253). Henri Peyre - Le Classicisme francais, New York, 1942 - susține cu tărie deosebirea categorică dintre clasicismul francez și toate celelalte mișcări neoclasice. Erwin Panofsky, Renaissance and Renascences, în Kenyan Review, VI (1944), pp. 201-236 - se pronunță în favoarea părerii tradiționale despre Renaștere. ;, 18. Josef Nadler, Literaturgeschichte der deutschen Stămme und Land-schaften, 3 vol., Regensburg, 1912-18 (ediția a
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
nu cred că „ranchiuna” mi-a modelat refuzul de a insista să mă „integrez” vieții culturale vest-germane deși vorbeam limba, cum spuneam, din copilărie, primisem cetățenia germană În câteva luni, Îmi aveam familia acolo și eram format esențialmente În spiritul clasicismului și romantismului german. Eu Însumi am amintit mai sus de „stângăcia” de care a dat dovadă Petru Dumitriu, care, din primele ceasuri petrecute pe sol vest-german s-a „Înregimentat” la dreapta politică, neobservând că o mare parte a elitei culturale
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
bine, au atâtea și alte valori de prim și uriaș ordin - politice, istorice, culturale etc. -, Încât prevalența aceasta a limbii e curioasă; unul dintre meritele filozofului Cioran În ochii „lor” a fost și cultivarea, aproape „redescoperirea” unei limbi de la sfârșitul clasicismului, inclusiv ironia paradoxală și un susținut sentiment al scepticismului dezabuzat din școala moraliștilor, dar și al unui Schopenhauer mondenizat, al unui Nietzsche În război mai degrabă cu modele istoriei decât cu instituțiile!... Și, ca să mă apăr mai bine de acest
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]