2,405 matches
-
limpede și anume că pișpirică ăsta, care anul trecut era mai mic, devenise acum mai Înalt. Dar ea se apropia de ei roșie de mînie și căldură ca o roșcovă, Îi măsura Într-o clipă și-l atingea imediat, sunîndu-i clopoțelul În ureche, pe cel care nu asculta ipso facto. Se Înfuria foarte ușor, era din ce În ce mai mînioasă, din fericire apăru tocmai atunci maica stareță ca să le spună bine ați venit, copii și să-i anunțe că la anul aveau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să spună și ei se foiau neliniștiți În rînduri, topindu-se de dragul ei și parcă vrînd să facă un pas Înainte. Dar Roșcova cred că prinsese pică pe ea fiindcă era atît de dulce, fapt sigur e că Îi tremura clopoțelul În mînă și-și aranja mînecile, semn că În curînd avea să izbucnească iar Într-un acces de mînie. Măicuțele de anul trecut au apărut una cîte una, toate cu zîmbetul pe buze; uite-o pe Mary Agnes mușcîndu-și buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dat mai mulți bani de buzunar, de care avea mare nevoie pentru țigări. Julius, În schimb, a fost fericit aflînd că va trebui să se Întoarcă acasă cu autobuzul școlii. A devenit prieten la cataramă cu Gumersindo Quiñones. Cum suna clopoțelul de ieșire, cei care mergeau cu autobuzul alergau să ocupe locurile de lîngă fereastră. Apoi venea călugărița de serviciu și cineva trebuia să-i cedeze locul, pentru asta erau buni lingușitorii. Gumersindo, după ce făcea o plecăciune ușoară În fața măicuței cerîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
puțin cam descumpănită fiindcă nu avea pe cine muștrului: erau cuminți ca niște Îngerași și stăteau cu toții cu mîinile Împreunate pe pupitru. Așa Îi Îmblînzea părintele Brown În fiecare an, cînd venea să-i pregătească pentru prima Împărtășanie. Roșcova puse clopoțelul pe catedră și se apropie de ei: „Acum trebuie să Învățați pe de rost catehismul; trebuie să Învățați ca pe apă tot ce scrie În el și să nu-l uitați toată viața; cine uită catehismul o să fie pîndit mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și căzu bufnind, ca un sac și aterizînd la picioarele lui Mary Charity, o măicuță sașie care venise de curînd din Statele Unite. Măicuța nu se supără prea tare, dar Îi porunci să-și scuture imediat uniforma, fiindcă trebuie să sune clopoțelul dintr-o clipă Într-alta și În curînd avea să apară maica stareță ca să le țină un discurs. CÎțiva, micuți de tot și tare drăgălași, soseau plîngînd În hohote și țipînd ca din gură de șarpe că nu voiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aducîndu-și copiii de mînă, pentru a-i Încredința călugărițelor. Și curtea se umplea Încetul cu Încetul, curtea asta uriașă cu linii special trasate pe ciment pentru ca să se poată alinia mai ușor copiii. Dintr-o clipă Într-alta trebuia să sune clopoțelul. Avuseseră timp să-și dea seama cu toții că acum aveau mai mult loc de alergat și că anul ăsta puteau bate mingea fără să se teamă c-o să spargă geamurile; Încă n-avuseseră timp să-și dea seama prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
covîrșit de bunătate și schimba priviri pline de Înțeles cu Sfîntul Matei, preferatul ei dintre cei doisprezece apostoli din piatră rece care o Înconjurau cu austeritate. Din cînd În cînd se auzea glasul grăbit al preotului pronunțînd cuvinte latinești sau clopoțelul paracliserului și Julius Îi făcea semn să urmărească slujba cum se cuvine. El se ruga cu cartea deschisă În față, avea un liturghier cu scoarțe de sidef și ferecătură de aur, cadou primit la prima Împărtășanie de la mătușa Susana, Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fiindcă măicuța cu parfum de claviatură Își mușcă buzele pînă Începu să-i curgă sînge, deveni extrem de nervoasă și abia reuși să spună: „aveam de gind să te Învăț imnul Statelor Unite“, apoi plecă glonț sub pretextul că acum o să sune clopoțelul și trebuie sa mai vorbesc cu cîțiva elevi care vor să facă mai departe orele cu mine. Măicuța care-i dăduse lecții de pian se Îndepărtă tremurînd de tulburare și Julius rămase Încremenit, căutînd motivele, de ce nu mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cano. Sărmanul Cano. Îi mai rămăseseră cîțiva bănuți pe care-i furase de la bunică-sa și cumpăra bomboane de la Pirat, care Își vîrÎse mîna printre gratiile gardului. Era gata să cumpere, cînd Roșcova Îi văzu și se porni să sune clopoțelul ridicat deasupra capului, venind În fugă spre ei, venea furioasă foc Roșcova, de cîte ori trebuie să-ți spun, Îți atrag atenția că e strict interzis sa le vinzi copiilor bomboane otrăvite, toate astea În engleză și Piratul se zorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
colegele ei de la Villa Maria și n-o să-l Învite pe fratele tău Bobby, fiindcă nu are tată bun, ci tată vitreg și o să vezi tu la ieșire! Disputa nu se putea lămuri decît la ieșire, fiindcă Roșcova, fericită, suna clopoțelul deasupra capului anunțînd sfîrșitul recreației. Bobby lua niște turnante impresionante În fața casei noii lui iubite de la Villa Maria. În fiecare după-amiază rămînea stăpîn pe camionetă și Susan trebuia să-i cedeze Mercedesul lui Carlos, de trei ori pe săptămînă, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bărbia În piept, spre umărul stîng, frecînd-o apoi de cămașă, trăgîndu-și cravata spre umărul celălalt. Julius abia reuși să-i spună un da timid și amîndoi se Îndreptară În tăcere spre rîndul de cîte doi care se forma fiindcă sunase clopoțelul anunțînd sfîrșitul recreației. Și În aceeași zi, la masa de prînz, Julius Îi vorbi despre invitație lui Susan, care abia atunci ieșise, prospătă și frumoasă, din cada-piscină. „Ce nume urît, darling“, se mulțumi ea să spună, dar Juan Lueas, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din jurul statuii. Statuia din centrul pieței înconjurate de clădiri bizare, pline de gorgone și de atlași de ipsos, era de-a dreptul colosală și-și lăsa umbra ca de gnomon peste vitrina cofetăriei. Ne-am îndreptat către ușa ei cu clopoțel. În vitrină erau bom boane de ciocolată înfășurate în poleieli colo rate. Mama a intrat „doar pentru o clipă“, lăsân du-mă s-o aștept afară. Norii se sfâșiau de creștetul încoifat al statuii. Tramvaiul nostru trecuse și piața era
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
încă două cvartale, căutând ceva, orice, care să fie deschis la ora asta. Un birt soios se materializă vizavi. Deschise ușa, făcând să zornăie geamul pe care era pictat peștele lui Iisus. Se trase înapoi exact în momentul în care clopoțelul dinăuntru îl anunța. La o masă din mijloc, patru bărbați șleampeți, în blugi și cu șepci pe cap cu sigla unui producător de semințe hibride, se întoarseră ca să se uite la el. Păși șovăielnic înăuntru și rămase lângă casa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și noi să fim; cât este, Doamne, de sublim un colțișor de armonie! O lume de semnificații e-n fiecare mărțișor, este un zbor, este un dor, măcar o zi să fim ca frații. Un ghiocel e un potir, un clopoțel, un sân de fată ce-ntotdeauna ne arată sfântul iubirii elixir; e forma inimii ce bate în pieptul celor ce se-nchină, e pulsul dragostei ce poate să umple viața de lumină. Un ghiocel crescut în doi cu seva unor
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
mai vechi păstrat în colecțiile din România. Sacosul, veșmânt la origine imperial, apoi purtat de Patriarhii de la Constantinopol, a fost introdus în Moldova în timpul lui Alexandru cel Bun. Este croit în forma de „T” și încheiat în părțile laterale cu clopoței după modelul veșmântului preoțesc din Vechiul Testament. Este purtat de înalții ierarhi ai Bisericii Răsăritene. Sacosul Sfântului Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei este confecționat din catifea de mătase verde decorat pe margini, părțile laterale și la mâneci cu motive vegetale și florale
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cu motive vegetale și florale inspirate din repertoriul decorativ al țesăturilor orientale care circulau în Moldova secolului al XVII-lea. În jurul gâtului este brodată inscripția de danie și data. Acest sacos, cusut cu aur și împodobit cu pietre prețioase, cu clopoței de argint auriți la mâneci și margini, a fost dăruit de Mitropolitul Varlaam Mănăstirii Secu în anul 1638. Acest fapt este dovedit prin aceea că sacosul descris mai sus este menționat în Inventarul Mănăstirii Secu din anul 1874 la fila
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
de lungi șiruri de bărbați, de zăngănitul fanfarei strălucitoare În marș, de fîlfîitul drapelelor mîndre, stradă inundată de țipete și de chemări, de forfota picioarelor... stradă năpădită de trăsuri hurducăite, de copite răsunătoare, de tramvaie cu cai În clinchete de clopoței, calul din mijloc mereu Întorcîndu-și capul cu tristețe spre vecinul cel slab și răbdător din dreapta - stradă măreață, plină de viață zbuciumată și de mișcare, de amiază și de trudă voioasă, imaginea ta strălucește veșnic În inimile noastre și ne-ndreptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
curată; lumină palidă și obositoare; Leo, barmanul gușat și negricios ca noaptea, plin de solicitudine profesională; iar În fund, chipurile pierite, pecetluite de noapte, scrîșnetul aspru al vocilor de bețivi, fluturi de noapte cu coatele proptite În bălțile de bere. Clopoțelul sună, Leo privește neîncrezător prin fanta deschisă, ușa se crapă și intră omul cel Înalt, de care se apropie imediat Pat Grogan - isteț din fire, descendent din neam de celți, acum un adevărat veteran al barului lui Leo - privind ironic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mă poarte după ea în felul acesta, încă pe jumătate îmbrăcat, peste drum și acasă, cît mai repede posibil. În panică, nu a mai ținut seama de trafic. Am simțit căldura aspră a pietruielii în tălpile goale și am auzit clopoțelul furios al tramvaiului. Vagoanele s-au șters de noi. Mama a rămas încremenită, suspinînd și tremurînd, după care și-a venit în fire. Pe refugiu, mi-a pus șosetele și pantofii. Probabil a aruncat o privire îngrijorată în direcția depoului
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
iar ochii îmi erau plini de lacrimi. Stăteam în pat, cu ochii larg deschiși, pînă tîrziu în noapte. Uneori zgomotele năvăleau înăuntru prin fereastra dormitorului. Trecători ai căror pași păreau amplificați de zidurile de cărămidă, o propoziție din conversația lor. Clopoțelul unui tramvai apropiindu-se de depou, și uneori din depărtare un crîmpei dintr-un zgomot neclar care părea a fi muzică. Lumea era plină de lucruri care se întîmplau, iar eu nu eram parte din ea. Îmi striveam brațele, coapsele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
sufletul, în balconul din spate al tramvaiului, care s-a legănat la o cotitură, scîrțîind și zbîrnîind. Am privit în tramvai, în care oameni grupați stăteau, fără să-și vorbească unul altuia. Trupuri moi. Fețe adormite în drum spre casă. Clopoțelul tramvaiului a sunat. Mi-am amintit de tatăl meu și de depozitul în care va fi dus tramvaiul într-un viitor nu prea îndepărtat, ca să rămînă acolo toată noaptea în întunericul care mirosea a ulei și a cîrpe ude. După
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mînă pe piatra caldă, tocită a scării care conducea spre ușă. Trei scări, el le urca și le cobora în fiecare seară și în fiecare dimineață. Am privit tăblița cu numele, strălucitoare și lustruită și la mînerul de alamă al clopoțelului, la clapeta pentru discuțiile cu comis-voiajorii necunoscuți; printre gratiile ușii chiar am surprins o fărîmă din marmura albă din hol. Atunci, stînd aproape de casă, am privit drept în sus de-a lungul fațadei, dincolo de obiectele de folosit pe mare care
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
putea duce să se încălzească puțin la serviciul de protecție socială, dar se hotărî că avea nevoie mai curînd de ceva de băut. Mai traversă cîteva străzi, pînă văzu lumina roșie a unui neon strălucind deasupra trotuarului. Deschise ușa cu clopoțel a unei mici tutungerii, traversă spre o scară și coborî în ceainăria Galloway’s. Localul avea un tavan jos și era mai mare decît prăvălia de sus. Erau multe nișe, unele care comunicau între ele, fiecare cu o canapea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
exact pe suprafața netedă a buzei superioare. Acest detaliu îl sperie mai mult decît micul lui discurs fioros și nervos. Pe parcursul dimineții deprimarea i se strînse în piept și în creier ca o greutate concretă. La fiecare patruzeci de minute, clopoțelul suna strident și elevii se mutau într-o altă clasă, unde erau întîmpinați cu două-trei cuvinte neprietenoase. Profesoara de matematică era o femeie mărunțică și iute care le spuse că dacă își vor da silința, va face tot ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se aplecă peste hîrtie, cu mintea potopită de gînduri înaripate. Inima începu să-i bată mai repede și începu să scrie. Umplu repede două ciorne, apoi copie produsul cu mare grijă, verificînd cuvintele dificile în dicționar. Profesorul strînse lucrările și clopoțelul sună pentru ora următoare. A doua zi aveau geometrie. Profesoara de mate vorbea foarte rațional și desena diagrame clare pe tablă, iar Thaw o privea, încercînd să recupereze prin intensitatea expresiei incapacitatea lui de a înțelege. O fată intră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]