2,440 matches
-
Theodor Spoială, medic. Învață la Bistrița, Beiuș și Oradea, unde va absolvi în 1953 Liceul „Emanuil Gojdu”. Se înscrie la Facultatea de Medicină din Cluj, dar în 1957 își întrerupe studiile și lucrează un an ca maseur într-un dispensar clujean. Din 1959 este student al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai”, încheiată în 1963. Va fi profesor de limba română la Miercurea Nirajului, metodist la Casa Regională a Creației Populare din Târgu Mureș și Oradea, iar din 1968 redactor la
SPOIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289837_a_291166]
-
a lui Traian Stan, magistrat. Urmează școala primară la Turda (1937-1941), unde începe și liceul, pe care îl va absolvi în 1948 la Cluj. Studentă mai întâi la filosofie (1948-1949), va obține însă licența în filologie în 1953, la Universitatea clujeană. Din același an devine cercetător la Institutul de Lingvistică din Cluj, în colectivul de lexicografie, trecând apoi la secția de literatură, de unde se va pensiona în 1985. Este doctor în filologie al Universității din Iași, cu teza Poezia lui Eminescu
STAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289852_a_291181]
-
la „Secolul 20”. A debutat editorial în 1959, cu monografia Giuseppe Verdi, apărută sub pseudonimul Dan Vulcan, din cauza interdicției de semnătură ca fost deținut politic. Cunoștințele în domeniul dramatic și muzical le-a valorificat în numeroase cronici publicate în reviste clujene, iar interesul pentru limba și cultura germană i s-a materializat în traduceri (Friedrich Nietzsche, Wolf von Aichelburg ș.a.). În anii ’40 a avut relații strânse cu membrii Cercului Literar de la Sibiu. A mai semnat Utopius și Modestin. După realizarea
STANCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289859_a_291188]
-
cartea despre Ciprian Porumbescu (1975), prezentându-l pe compozitor în manieră romanescă, sub înfățișarea unui personaj romantic, marcat de tragism. Intenția autorului e, totuși, să îmbine mărturia documentară cu ficțiunea. Cea mai importantă carte a lui rămâne scrierea memorialistică Fragmentarium clujean (1987), alcătuită ca un bildungsroman care încadrează și imaginea Clujului de altădată. Evocarea se oprește asupra anilor de școală și de inițiere în meseria de gazetar, de cronicar dramatic și muzical, textul deținând astfel o importantă valoare documentară despre teatrul
STANCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289859_a_291188]
-
ca un bildungsroman care încadrează și imaginea Clujului de altădată. Evocarea se oprește asupra anilor de școală și de inițiere în meseria de gazetar, de cronicar dramatic și muzical, textul deținând astfel o importantă valoare documentară despre teatrul și presa clujeană interbelică. Efervescența culturală a orașului găsește un ecou puternic în formarea conștiinței artistice a lui S., care își retrăiește tinerețea în scris. Formația clasică a memorialistului este evidentă în stilul echilibrat, senin, în decența confesiunii, în așezarea atent cronologică a
STANCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289859_a_291188]
-
volumul Așa a fost să fie... (1994). Scrierea interesează tot prin arta portretului, prin valoarea documentară și prin atitudinea stoică în fața încercărilor vieții. Înregistrând evenimentele trăite după cel de-al doilea război mondial, însemnările vin în continuarea celor din Fragmentarium clujean, ca și a celor din Fragmentarium berlinez (1942-1945), carte apărută mai târziu, în 2000. Dar Bucureștii nu sunt văzuți ca un spațiu propice formării spirituale, ci frângerii multor elanuri. Sunt consemnați anii care au adus cu ei închisoarea, munca la
STANCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289859_a_291188]
-
care au pecetluit destinul familiei Stanca atinge registrul tragicului. Dincolo de o anume viziune fatalistă, ceea ce se reține este imaginea unei vieți guvernate de echilibru sufletesc și de un admirabil stoicism. SCRIERI: Giuseppe Verdi, București, 1959; Ciprian Porumbescu, Cluj-Napoca, 1975; Fragmentarium clujean, Cluj-Napoca, 1987; Așa a fost să fie..., Cluj-Napoca, 1994; Printr-un tunel (corespondență I. D. Sîrbu - Horia Stanca), îngr. și postfață Dumitru Velea, Petroșani, 1997; Fragmentarium berlinez (1942-1945), București, 2000. Traduceri: Albert Emil Brachvogel, Tragedia unui geniu (Friedemann Bach), București, 1969
STANCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289859_a_291188]
-
Ortenau, București, 1986; Friedrich Nietzsche, Despre genealogia moralei, postfață Ion Ianoși, Cluj-Napoca, 1993 (în colaborare cu Janina Ianoși); Goethe despre „Faust”, în Goethe, Faust, tr. și introd. Ștefan Aug. Doinaș, București, 1996. Repere bibliografice: Ardeleanu, Opinii, 113-116; Gabriel Țepelea, „Fragmentarium clujean”, RL, 1988, 16; Nae Antonescu, „Fragmentarium clujean”, ST, 1988, 5; Zaharia Sângeorzan, „Așa a fost să fie...”, ST, 1995, 1-2; Carmen Varfalvi-Berinde, Repere pentru un spațiu armonic, APF, 1995, 3-4; Adrian Țion, Tunelul corespondenței, TR, 1997, 39-40; Mircea Platon, Amintiri
STANCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289859_a_291188]
-
moralei, postfață Ion Ianoși, Cluj-Napoca, 1993 (în colaborare cu Janina Ianoși); Goethe despre „Faust”, în Goethe, Faust, tr. și introd. Ștefan Aug. Doinaș, București, 1996. Repere bibliografice: Ardeleanu, Opinii, 113-116; Gabriel Țepelea, „Fragmentarium clujean”, RL, 1988, 16; Nae Antonescu, „Fragmentarium clujean”, ST, 1988, 5; Zaharia Sângeorzan, „Așa a fost să fie...”, ST, 1995, 1-2; Carmen Varfalvi-Berinde, Repere pentru un spațiu armonic, APF, 1995, 3-4; Adrian Țion, Tunelul corespondenței, TR, 1997, 39-40; Mircea Platon, Amintiri din Berlin, CL, 2002, 3; Dicț. scriit
STANCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289859_a_291188]
-
al Centrului de Studiere a Populației al Universității „Babeș-Bolay” din Cluj-Napoca, scos împreună cu Institutul Cultural Român și cu Centrul de Studii Transilvane, este intitulat Populația României. Trecut, prezent, viitor (coordonatori: Traian Rotariu, Sorina Paula Bolovan, Ioan Bolovan), Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2006. Dătător de nădejdi este faptul că această carte a apărut ca Supliment al Masteratului de socio-antropologie istorică. 25. Cu contribuții importante în direcția istoriei familiei și a femeilor (numele lor figurează în aceste pagini). Aceste „grupuri” comunică între ele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1700-1860)”, în Cum scriem istoria, p. 291. 529. în DIR. B. țara Românească, veacul XVI; vol. IV, p. 302, doc. nr. 306; vezi Șarolta Solcan, Văduva..., p. 246. 530. Vezi Simona Nicoară, Toader Nicoară, Mentalități colective și imaginar social, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1996, pp. 80-81. 531. Vezi Jean Claud Schmitt, Strigoii. Vii și morți în societatea medievală [vers rom.], Editura Meridiane, București, 1990; Paul Ricoeur, Memoria, istoria, uitarea [vers. rom], Editura Amarcord, Timișoara, 2001. 532. în DEX (ed. cit., p. 688
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care propune crearea unei secțiuni teatrale pentru diletanți. Sprijinit în acțiunea sa temerară, Ioan Baciu pregătește, peste puțin timp, o reprezentație teatrală cu piesa Ciorobor pentru un topor de Iosif Vulcan, piesă ce fusese tipărită în „Gura satului”. Repertoriul diletanților clujeni se îmbogățește cu „cânticele comice” și alte texte de Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi și Matei Millo. Sosind în turneu în 1870, trupa lui Matei Millo acordă sprijin diletanților prin spectacole și îndrumări, contribuind astfel la formarea lor. La reprezentațiile lui
SOCIETATEA ROMANA DE LECTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289768_a_291097]
-
medicinei, și aș semnala În primul rând un articol sintetic al lui Bologa despre Institutul de istorie a medicinei de la Cluj, de care se ocupa cu imense sacrificii și cu foarte bune rezultate, articol În care - suntem În 1932 - istoricul clujean introduce alături de o planșă din Thirty-Five Years și portretul oriental al lui Honigberger 1, chiar dacă În textul său despre medicina românească nu apare nici o referință la el. El va fi reprodus imediat și de Dumitru A. Olaru În rezumatul comunicării
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
șapte de poeme, majoritatea invective, recompun parodic atmosfera culturală a Clujului, văzut din perspectiva autorului, marginal revanșard cu înclinații justițiare. Adânc influențat de lirica antică în creația personală, S. este și un remarcabil traducător din latină, situat în tradiția școlii clujene a lui Ștefan Bezdechi. Cu sensibilitate la farmecul sonurilor arhaice, dar și cu o mare inventivitate verbală, el reușește să ascundă, prin firescul transpunerii, travaliul implicat în elaborarea migăloasă a frazei poetice. S. realizează primele ediții bilingve integrale din operele
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
Dumitru Savu, medic. Urmează Liceul „Mircea cel Bătrân” din Călimănești (1961-1973) și cursurile Facultății de Filologie, secția română- franceză, la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, absolvite în 1977. Lucrează ca redactor la „Tribuna”, făcând parte dintre prozatorii tineri lansați de revista clujeană. După 1990 deține funcții de conducere la TVR Cluj și este redactor-șef la „Tribuna”. Primele scrieri, versuri, îi apar în 1970, în cotidianul „Orizont” din Râmnicu Vâlcea. Mai colaborează la „Echinox”, „Napoca universitară”, „România literară”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii
SAVU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
și editor. Este fiul Emiliei (n. Codoiu) și al lui Teodor Șchiau, învățător. Face școala primară în satul natal, iar în 1941 devine elev al Liceului „Timotei Cipariu” din Dumbrăveni, absolvit în 1949. Urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității clujene, luându-și licența în 1953. În 1971 va obține titlul de doctor în științe filologice, cu lucrarea Circulația vechilor cărți românești. Reținut, după încheierea studiilor, asistent la Catedra de literatură română, va preda ca docent de limba română și la
SCHIAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289552_a_290881]
-
Germania descoperă și valorifică parțial, împreună cu Flora Șuteu, un bogat fond de manuscrise Mite Kremnitz, între care se afla și un caiet eminescian, denumit de Perpessicius „caietul roșu” și socotit pierdut. A fost prodecan, apoi decan al Facultății de Filologie clujene, iar între 1976 și 1989 a condus Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”. Din februarie 1990 până în decembrie 1994 este profesor invitat la Universitatea din Leipzig. De la 1 octombrie 1995 va fi profesor și șef de catedră la
SCHIAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289552_a_290881]
-
de Științe Filologice din România (1978-1989), activează și ca membru al Societății Internaționale de Ungarologie (1980) și este ales membru extraordinar al Uniunii Scriitorilor Maghiari din Budapesta (1991). I s-a acordat, în 1966, Ordinul „Meritul Științific”. În tradiția școlii clujene de critică și istorie literară, S. și-a orientat cercetările spre cunoașterea și aprofundarea valorilor literare din Transilvania. Totodată, studiază scriitorii maghiari din România și confluențele literare româno-maghiare. Numele său rămâne legat în mod esențial de George Coșbuc și de
SCRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289577_a_290906]
-
sunt analizați pe genuri literare. Bun cunoscător al limbii maghiare - a colaborat la realizarea Dicționarului român-maghiar (I-II, 1954) și a fost coautor al manualelor de limba română pentru școlile cu limba de predare maghiară, editate în perioada 1957-1962 -, profesorul clujean a fost un cititor atent al literaturii maghiare clasice și al celei scrise în România. SCRIERI: Pagini despre Coșbuc. Contribuții la cunoașterea vieții și operei poetului, București, 1957; George Coșbuc. Bibliografie (în colaborare cu Ioan Domșa), București, 1965; George Coșbuc
SCRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289577_a_290906]
-
redacție: Ioan Moldovan (redactor-șef, martie - iunie 1990), Valentin Dărăban (redactor-șef, iulie 1990 - iulie 1991), Gheorghe Șișeștean (redactor-șef adjunct), Florin Horvath, Eugen Crihan (secretari generali de redacție). Fost supliment literar-artistic al gazetei „Năzuința” sau încorporată trimestrial în revista clujeană „Tribuna”, S. se înscrie între publicațiile literare postdecembriste ce urmăresc să încurajeze schimbul de opinii și promovarea valorii. Rubrici: „Mozaic”, „Carnet”, „Interviul nostru”, „Serialul nostru”. În fiecare număr sunt incluse versuri de Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, George Coșbuc, Octavian Goga
SILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289669_a_290998]
-
model este profesorul Liviu Rusu, de la care - cum îi va mărturisi într-o scrisoare din 1972 - a învățat a fi „obiectiv, informat, esențial și la obiect” și a se păstra departe de „eseismul facil”. În timpul studenției scrie în diverse periodice clujene (la unele cumulează și atribuții de redactor), pledând cauza unei culturi bazate pe filosofie și știință, ca în articolul Generația tânără din Ardeal (1931). Cu sprijinul lui Octavian Goga obține o bursă la Institutul Francez de Înalte Studii din Paris
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
din perioada premergătoare izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Rubricile culturale sunt „Litere, teatru, muzica, arta”, „Tribuna culturală”, „Știri artistice”, „Reviste” (în chiar primul număr este consemnata editarea revistei „Symposion” din Cluj), „Încrestări”, „Bibliografie”, „Primii pași”, unde viața culturală clujeana, dar și cea națională sunt urmărite cu atenție. Poezia din Ț. aparține lui Lucian Blaga, Emil Zegreanu, Radu Stâncă, Iosif N. Frâncu, C. S. Anderco, Dionisie Fărcașiu, Ion Negoițescu, care în 1939 figurează la rubrică „Primii pași” cu poezia Carte
TRIBUNA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290266_a_291595]
-
Floarei (n. Diaconu) și al lui Dumitru Popescu, țărani. Frecventează școală primară în satul natal, apoi este elev al Școlii Normale „Andrei Șaguna” din Sibiu. Student al Facultății de Filologie-Istorie din cadrul Universității din Cluj (1952-1956), lucrează după licență la ziarul clujean „Făclia”, iar după câteva luni este angajat profesor de limbă și literatura română la Liceul „St. O. Iosif” din Rupea. Între 1960 și 1962 e, succesiv, sufleur și secretar literar-muzical la Teatrul Muzical „Gheorghe Dima” din Brașov, dar revine în
TOPOLOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290229_a_291558]
-
Astra” (1968-1987). În 1996 întemeiază Editură Dealul Melcilor, iar în 1998 revista cu același nume. După 1994 va fi lector la Facultatea de Filologie a Universității din Brașov, apoi la Facultatea de Jurnalism a Universității Româno-Canadiene (2001-2003). Debutează în ziarul clujean „Făclia” (1954), cu povestirea Prietenul meu, semnată Ion Popescu-Horști. Colaborează cu proza, versuri, însemnări și note critice la „Astra”, „Caiete de literatură”, „Brașovul literar și artistic”, „Steaua”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Cronică”, „România literară”, „Karpaten Rundschau”, „Foaie pentru minte, inima și literatura
TOPOLOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290229_a_291558]
-
1918, cînd scoate la Iași, scurt timp, ziarul „Vremea nouă”. Ulterior, la insistențele lui I. G. Duca, se înscrie în Partidul Liberal, care îl utilizează în efortul de a se implanta în provincia de peste munți. Va contribui la editarea cotidianului clujean „Înfrățirea” (intitulat apoi „Înfrățirea poporului”, 1920-1925) și va fi președintele Sindicatului Ziariștilor Profesioniști din Transilvania. Revenit acasă, T. iscălește câteva foiletoane în „Cuvântul”, face să apară revista „Scrisul românesc” (1927-1928), iar în februarie 1928 e numit director al Teatrului Național
TOMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]