1,794 matches
-
Ferdinand și Carol, în o trăsură de mare gală acoperită de catifea roșie cu torsade de argint, având Coroana regală dasupra. Atelagiul se compunea din opt cai cu hamuri îmbrăcate în argint și împodobiți cu pene în frunte; iar pe coame cu panglici și rozete tricolore. Doi picheri precedează trăsura și servitori ai Curții, în livrea de mare gală, pe jos, însoțesc trăsura pe dreapta și pe stânga. D-nul general comandant al diviziei teritoriale, călărind la dreapta trăsurii și d-
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
în zori de zi, femeile și mai ales fetele mergeau la ieslea cailor și luau cu trei degete câteva fire din fânul lor (strohuri) și-și spălau părul. Era credința că vor avea un păr des și negru, cum e coama calului. Înainte de amiază umpleau borș de putină folosind hoștine (tărâțe de grâu și de porumb opărite). Sânzâienele (Drăgaica) se sărbătoreau în ziua de 24 iunie de Sf. Ioan, când noi, copii fiind, mergeam cu toată familia, la mănăstirea la de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la streașina caselor care, la fiecare adiere a vântului, scot sunete ce seamănă cu muzica sferelor sau cu glasul dulce al îngerilor. N-am rezistat tentației de a merge pe munte, chiar dacă drumul a fost greoi. Înaintând cu prudență pe coama muntelui, ne-am îndreptat spre locul unde se găsesc băi termale în aer liber. „Yamanouchi” este locul unde se află „Jigokudani Monkey Park”, un parc unde maimuțele își trăiesc viața lângă izvoarele termale de aici. Locul este faimos, dar mai
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
piei de animale. Erau călăreți neasemuit de buni, călăreau cai iuți și țineau sub șei bucăți de carne crudă ca să se frăgezească, spuneau ei. După câteva zile o mâncau chiar fără să o frigă. Aveau sulițe lungi În care fluturau coame de păr de cal și de pe care sângele nu se usca niciodată. Ucideau tot ce le ie șea În cale, ardeau satele, necinsteau bisericile În care in trau călare. Pe femei le siluiau sau le duceau În robie. Măce lăreau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Dintr-acolo văzu venind din dreapta un cal ce galopa furios. Călărețul părea un băie tan foarte tânăr, trăsăturile Încremenite de spaimă i se distingeau din ce În ce mai clar. Brațele lui delicate Încercau zadarnic să strunească animalul speriat care sforăia, scuturându-și violent coama albă. Dincolo de poiană se vedea un alt luminiș și apoi doar stânci abrupte. Simeon Își dădu seama că se aflau de fapt pe un pinten de munte, despărțit de cel din zare de o prăpastie. „Dumnezeule, se Îndreaptă spre stânci
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ești de prin partea locului, nu-i așa? — Vin de la Konstanz. Mâna lui se plimba agale pe trupul asudat al anima lu lui, care scâncea ca un copil speriat și nu Îndrăznea să se ridice. Îl mângâie cu blândețe pe coamă, apoi Îi cercetă ure chea ciulită. Când se Întoarse către călărețul blond, În mâna lui fumega mocnit o bucățică de iască. — Iată pricina sperieturii. Cineva a vrut să vă ucidă, mărită domniță, spuse el și-și puse cu respect genunchiul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
iar, din loc în loc, scânduri, șipci, lețuri și tulpini de floarea-soarelui. Peste acestea am așezat un strat gros de paie de grâu și, în final, tot pământul dislocat din interior a fost așezat cu grijă de jos în sus până pe coama bordeiului. Am tasat bine pământul într-un strat dens și uniform, fără bulgări și denivelări. În felul acesta, locuința noastră subterană își putea primi locatarii. Dintre obiectele pe care mama le-a păstrat cu sfințenie de la bapțea, au fost trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
năvalnic prin spatele ei până la horn. Era un vânt puternic și atât de rece, cu spulberări tăioase de zăpadă înghețată și ascuțită, încât altcineva, mai puțin hotărât, ar fi abandonat, ori nici nu s-ar fi gândit să urce pe coama casei în vâltoarea crivățului dezlănțuit. Casa se umpluse de fum, iar vreascurile cărate de ciori și căzute de-a lungul hornului luaseră foc. Prin partea superioară a hornului ieșeau o mulțime de scântei înveșmântate în fumul iute și sufocant. Ninsoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Meșterul lua cu atenție un vârf de furcă din grămada de lângă el și o așeza cu grijă pe lețurile de pe căpriori, mergând de jos în sus. Bătea ușor-ușor paiele cu spatele furcii și urca mai sus, tot mai sus, până la coamă. Era o treabă migăloasă și foarte importantă. Nimeni nu ar fi vrut să-i plouă în casă, nu? Munca la învelitul casei a durat trei după-amiezi pline. E adevărat însă că domnul Tiron era un om trecut de șaizeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mișcare "largo", lua pale din grămada respectivă și le întindea pe lețuri, spre vârful căpriorului, cu mișcări "larghetto". Întorcea apoi furca pe spate și bătea "allegretto" pe suprafața lor, pentru a le uniformiza și egaliza. Mai apoi, lovea "andantino" pe coama lor, cu furca întoarsă, pentru a mări unghiul de cădere a paielor spre streașină. Cele din urmă mișcări ale teribilei sale unelte erau pe un ritm "pizzicato", când, repezind o privire ageră, descoperea eventualele smocuri de paie zbârlite, intrate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
neagră și cleioasă pe care alunecasem și care acum se întindea din locul unde fusese piatra până aproape de lespedea de beton, unde se sfârșea brusc. Grădinarul lăsă jos mașina de frunze și își scoase șapca, ștergându-și sudoarea de pe frunte. Coama neagră de pământ lucea în soarele dimineții - acoperită de o pojghiță mai uscată, dar brazda încă nu se uscase în întregime. - Ce-i asta? întrebă el, cu o expresie de regulă asociată cu vederea unor mortăciuni. - Asta mă întrebam și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am zăbovit acolo, dar subit am simțit nevoia să vorbesc cu Kimball. Când m-am repezit la fereastră, am văzut stopurile roșii ale mașinii lui Kimball rulând pe College Drive iar la distanță, dincolo de vale, reflectoarele unui helicopter militar pieptănau coama pădurii pustii. De-acum era întuneric beznă. Și ce i-aș fi spus lui Kimball? Am înlemnit din nou când am realizat că voiam să-l rog ceva. Te duci cu mașina la garsoniera în care locuiește Aimee Light, cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
0 k e n t u c k y p e t e Am rămas cu privirea pierdută la linia orizontului. Cerul se întuneca tot mai mult, iar norii care fierbeau dedesubt își schimbau permanent forma. Semănau cu valurile, creasta, coama spumoasă spărgându-se pe mii de plaje. Ochii mei continuau să verifice oglinda retrovizoare pentru a vedea dacă eram urmăriți de ceva. Mă durea undeva cum va reacționa Sarah după ce va fi observat că păpușa ei dispăruse. Va trebui să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
soarelui, mama zămislește un prunc printr-un mysterium, dar îl și predestinează astfel să aibă un traseu solar. Într-un basm din Fundu Moldovei, Suceava, se nasc doi feciori cu părul de aur din două mame și un cal cu coama de aur. Toate cele trei ipostaze materne au intrat în contagiune magică cu „o umbrianâ cu capu tăt numai di aur, atît d’i mîndrâ șî d’i frumoasî. Șî pi capu umbren’ii scrie: «Cini s-a afla ș-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
li-a usca, și li-a fărma, cini nu faci copii, va be oliacî d’i cafe, șî va faci copii»”. Peștele cu capul de aur generează însemnele solare tot în partea superioară a trupului. Simboluri ale spiritului, părul și coama de aur predestinează personajelor victoria asupra principiului distructiv. „Rețeta” înscrisă pe capul peștelui atrage atenția asupra puterii fertilizatoare a animalului, dar și a semnificației craniului. „Simbol al vieții și fecundității, datorită uimitoarei sale facultăți de a se reproduce”, peștele își
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
imită zeii este voinicul moldovean care îl salvează din gura șarpelui. Calul acestuia este tot șarg și vine din cea mai însorită zonă românească: „Tare-m' vine, frate dragă,/ Să vez', d-un mic moldovean/ P-un cal galben, dobrogean/,/ Coama-i galbenă șiofran,/ Coama-i bate bocnița” (Giurgiu). Accentul apăsat pe descrierea calului sugerează forța numinoasă cu care este încărcat și tocmai această energie solară va înfrânge bestia ofidiană. Atât șarpele, cât și eroul înghițit pe jumătate, repetă structura poetică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
moldovean care îl salvează din gura șarpelui. Calul acestuia este tot șarg și vine din cea mai însorită zonă românească: „Tare-m' vine, frate dragă,/ Să vez', d-un mic moldovean/ P-un cal galben, dobrogean/,/ Coama-i galbenă șiofran,/ Coama-i bate bocnița” (Giurgiu). Accentul apăsat pe descrierea calului sugerează forța numinoasă cu care este încărcat și tocmai această energie solară va înfrânge bestia ofidiană. Atât șarpele, cât și eroul înghițit pe jumătate, repetă structura poetică referitoare la cal și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
regală nu primește acces la timpul mitic. Împăratul, ca și marii boieri surprinși mai sus, este doar beneficiarul muritor al actelor civilizatoare înfăptuite de fecior. O culme a vijeliei cabaline este surprinsă într-o colindă din MalaiaVîlcea: „Cinci comiși de coamă-l țin,/ Și-alții cinci frâul i-l pun,/ Și-alții cinci șaua i-o pun,/ Și-alții cinci în chinșî-l strâng,/ Șialții cinci călare-l pun”. Cei douăzeci și cinci de dregători reușesc cu greu să stăpânească energia nărăvașă care ascultă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu au făcut decât să fixeze la nivel cultural imaginea „monstrului”. Asociat apusului de soare, moment în care este descoperit, leul reprezintă preopinentul sacru, „demonul infernal” (Octavian Buhociu). Flăcăul pleacă pe urmele animalului emblemă, cu conotații solare datorate culorii și coamei sale, și folosește magia pentru a-l afla: „Din forma ineluluiu/ Junelui junelui bunu,/ Luai urma leuluiu/ Și-o luai și o aflaiu,/ Colea-ncoaci, colea-n coleare,/ Colea-n vârfu munțiloru,/ Sub poalele braziloru” (PetreniDeva - Hunedoara). Coordonatele tărâmului aflat la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
rupându-i florile fetei, viitoarea ei căsătorie era compromisă. Neutralizând răul, fata poate înflori în așteptarea alaiului ce-o va peți. Trimișii mirelui sunt și ei ființe alese: „ne-a trimes pe noi, șase militari,/ călari pe șase hărmăsari,/ cu coame boite,/ cu frânele zugrăvite,/ cu unghii costorite/ cu coadele împletite”. Pe ei, la fel ca în mitul biblic, îi conduce steaua la casa miresei. Unirea celor doi se așază astfel sub protecția divinului, unele actualizări dând chiar o formă religioasă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Am Încălecat și la Întrebarea locotenentului “Sunteți gata?” am dat semnalul de plecare. El era Înainte, căci cunoștea mai bine orașul decât mine; eu În urma lui. După doar câțiva metri, calul din față a Început galopul. Țineți-vă bine de coama calului, mi-a strigat tânărul și simpaticul locotenent. Am zburat astfel “ca vântul și ca gândul” În prima mea probă de călărie. L-am admonestat puțin, căci inima mi se făcuse cât puricele, dar după câteva clipe au rămas doar
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
și Monciloff, pentru Puterile Centrale, C. Argetoianu, pentru noi. Iată dife ritele articole care ne încremeniră: [1. Dobrogea cedată în întregime, lăsându ne cu o cale comercială la Mare prin Constanța. 2. Rectificarea fruntariilor cu Ungaria, luându-ne trecătorile și coama munților. 3. Concesiuni economice Germaniei. 4. Demobilizarea armatei, în parte imediat, în totalitate îndată ce va fi subscrisă pacea cu Rusia. 5. Libera trecere prin Puterile Centrale a ofițerilor-instructori, aliații noștri. 6. Pacea trebuia parafată până la 19 martie.] (Ediția a II
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
uit nici astăzi asfințitul cel de soare. IV Când am plecat ca prefect la Dorohoi, părintele meu mi-a dăruit un echipaj complect: trăsură, cai, hamuri și bici. Făceam figură pe stradele orașului cu caii mei cei murgi 70, cu coame rotate, care, când se întindeau la trap, păreau că înoată, mânați de un viziteu chipeș ce părea înfipt pe capră. Tânăr cum eram, cu o față nu tocmai respingătoare, cu mustețele răsucite a război, învestit cu cea mai înaltă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
doar În grăunțe. Spre deosebire de rumegătoare, calul nu poate căpăta din acest rest al plantei, consumat cu folos de rumegătoare, decât puțin suc celular, adică prea puțin pentru a-i satisface necesitățile energetice. A acorda puțină atenție și prietenului nostru cu coamă, semănând și puțin ovăz, Înseamnă două bunuri câștigate. Primul e reconstituirea cadrului natural al prietenului nostru, iar el nu va Întârzia să-și arate, printr’un randament mai bun, mulțumirea. Al doilea e reducerea caracterului de monocultură al ogorului, caracter
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
decât pe un sol pe care-l Îngroașă necontenit; războiul chimic ce se poartă Între plante dă Întotdeauna câștig de cauză plantelor superioare În fața mușchilor și acestora În fața lichenilor, Înmulțind morții și, implicit, ritmul de formare a solului. Și astfel, coama recifului se acoperă cu o pajiște, timp În care, pe versanți se poartă Încă lupta dintre stâncă și plantă. Ici-colo, câte un arbore profită de fisurile stâncii În care Își proptește rădăcinile, dislocând-o. Și cu asta intră În luptă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]