5,430 matches
-
puișori flămânzi în gura mea și mai flămândă vor nimeri cuminți și blânzi cu dinții prefăcuți în floare voi presăra în carnea ta din creștet până la călcâie ușoare urme de petale și când va clocoti păcatul ce stă pe coapse să inunde ca un tâlhar spre pocăință te-oi duce-n brațe în altar din două trupuri o ființă ne-om zvârcoli încet și rar http://www.youtube.com/watch?v=R31nBF3IrFg Referință Bibliografică: să nu te miri în noaptea
SĂ NU TE MIRI ÎN NOAPTEA ASTA... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 844 din 23 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345966_a_347295]
-
lire pe seară într-un lung turneu prin lumea Orientului și Occidentului... Poate că, dacă accepta, ajungea departe! Își ridică părul și și-l strânse coc. Nu, o maturiza acel coc! Îi sta tot mai bine cu părul revărsat peste coapse; aruncă și rochia aceea albă care-i aducea aminte de clipele când o priviseră toți cu ironie și răutate la brațul lui Ștefan Micle. Își luă din geamantan o rochie albastră, de un albastru-deschis, culoarea cerului de vară senin, cea
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
Din seria poeziilor mele eminulesciene...(!) Tu, calină Carolina, În corole de camelii Caramelizezi lumina Din picturi de Botticelli, Ochii-ți negri ca măslina, Părul luciul caramelii, Talia cum e grisina, Sânii sferele mărgelii, Șolduri devastând retina, Buze-n roșul acuarelii Coapse suple ca felina, Mers ca scurgerea cernelii, Îți imprimi patina, mina Unei tragice ofelii Ce nu are decât vina Catifelei dulci a pielii, Otrăvita și divina Fierbere a fierbințelii Clocotind foliculina Dând s-o bea acelor ce li-i Mai
CAROLINA... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347245_a_348574]
-
pe unde dispăruse vampirul fără să lase nici o urmă. EXT. / LA CASCADĂ / NOAPTE Luna plină este înconjurată de halău. Pe un trunchi răsturnat, în apropierea cascadei, se găsesc Prințesa și Paloș. Ea îl ține cu brațele de după gât și între coapsele dezvelite îi strânge mijlocul. El o alintă cu palmele pe spate. Se privesc, apoi se sărută. PRINȚESA: Iubitule, a sosit momentul să împărțim iubirea în trei! PALOȘ: Pruncul care se va naște este rodul iubirii noastre! PRINȚESA: Voi vorbi cu
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
ademenitor. Caii se sperie și nechează ridicându-se în două picioare. Cei doi boieri abia reușesc să-i strunească. Căpitanii continuă să sape, în timp ce boierii privesc cu ochii holbați, dornici de desfătări la fecioarele ispititoare ce dansează cu sânii și coapsele dezvelite. CĂPITANUL ARNĂUTU: (ironic) Boieri dumneavoastră, lăsați comoara și îmbrățișați fecioarele! Cei doi căpitani continuă să sape. Cu cât sapă cu atât flacăra scade în intensitate și în cele din urmă se stinge în pâlpâiri ușoare. În acel moment fecioarele
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
o meditație profundă, dincolo de granița somnului. Alături, pe fotoliile parlamentare, zăceau la întâmplare, la fel de obosite, laptop-urile care se blocaseră pe o imagine cu câte o fetiță sexy ce-și etala plină de grație trupul senzual cu sânii îmbietori și coapsele seducătoare. Avuseseră o dezbatere în plen, crucială, despre destinele țării și în urma acestui efort căzuseră epuizați pe unde apucaseră. Fusese emisă o ordonanță de urgență de către domnul premier și promulgată o lege fulger de către peședinte. În final purceseră la dezbaterea
A ÎNVIAT CEAUŞESCU! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347451_a_348780]
-
Bezmetică ți se trezească vrăbioara Aplaudând din aripi reînvierea ta. S-adun cu buzele din sfârc răcoarea, Să pitrocesc secretul fragedului sân, Să-ți strecor în trup toată alinarea Și-n beznă grea, să te consum ca un păgân. Mușchiul coapsei tale alb și moale Să îl încing, cu flăcări din obrazul meu. Focul lăcomiei curge-n bale, Etern, în ademenirea mea de-ateu. O, chip cu suflet mototol și acru, Ți-aș săruta o țâță dilatată-n ochii mei; Virtual
HAI SĂ NE IUBIM de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347515_a_348844]
-
Nemernicii, era cuvântul sacadat. Și-apoi mai urmaseră câteva imprecații la adresa bărbaților: „orgolioși, împăunați, mărginiți...” Becky închise ochii să audă mai bine ceea ce memoria păstrase. Și-o aminti pe Aiala sculată în capul oaselor.O mână luneca cu gingășie pe coapsa ei. Cu cealaltă își masă pielea capului. O auzise vorbindu-i: ”după ce vizităm ce ne-a mai rămas”, - vorbise fără să-și întoarcă privirea și fără s-o lipsească de desfătarea mângâierilor ei - „vreau să te duc la părinții mei
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
ani aveai atunci Când din taine, scrisul ți-a dat ghes Și-ai încondeiat maturi și prunci Amintirile-ți cuvinte țes. Sub soarele blând de dimineață Ai cernut cuvânt “Prin sita vremii” “Oglindiri” în “Crâmpeie de viață” “Luminișuri” prinse-n coapsa iernii “Gând purtat de dor” peste câmpii Sufletu-ți de dragoste-ncărcat Prin “Întoarcerea spre obârșii” S-a întors mereu la tine-n sat... Zece ani din pana ta au curs Doar cuvinte calde, măiestrite Și-or mai curge, timpul
LA MULTI ANI DRAGA BUNI ! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348814_a_350143]
-
brațe le-a slăbit Și poftele le-au sleit Plăcerea le-a părăsit Nalbă femeie cu stare La iubiți mare cătare Și cu preț la cingătoare Sâni rotunzi ca meri domnești Mângâiați doar prin calești De prinți din ăle povești Coapse strânse în buchet Fără case de bilet Și săruturi amanet Picioare strânse-n condur Zbănțuială și murmur... Șleahtă, stânga împrejur ! Referință Bibliografică: Destrăbălare amânată...(parodie după M.R.P.) / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 306, Anul I, 02
DESTRĂBĂLARE AMÂNATĂ...(PARODIE DUPĂ M.R.P.) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348974_a_350303]
-
imaginea din cadru, de frumusețea și senzualitatea fragmentului, mai ales dacă acesta este simbolizat de către spectator. Detaliul este la fel de desfătător și în poezie: „Cât de frumoși sunt astăzi pașii tăi/ și sprinteni în sandale,/ o, nobilă fiică!/ Ți-i rotunjimea coapselor asemeni/ unor lănțuguri meșterite'n aur;/ buricul tău e cupa arcuită/ din care nu lipsește vinul dres;/ căpiță-ți este pântecul de grâu,/ cu crinii prinși în horă-i împrejuru-i;/ și gemeni doi sunt sânii tăi,/ doi pui de căprioară
ÎNTREGUL ŞI PARTEA de DAN CARAGEA în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346868_a_348197]
-
De-adânci suspine blând izvorâtoare, Nu am purtat. Și-un gând ivit în grabă Se-așează lin în păru-ți și pe frunte. Ca și un cânt dintru zeiești octave, Mă răscolesc simțiri atât de grave Când curg dorințe-n coapsele-ți jilave; Și zeu de-aș fi, nu-i zeu să le înfrunte! Nici mantie nu este mai regească Cum cea pe care mi-o croiești anume Din mângâieri, săruturi și pasiune, Suspine ce brodesc viu al meu nume Și
ÎNNOBILARE de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346906_a_348235]
-
sărutări te răscolesc. Din muză - frământări și dulci suspine. Mi-ești vinovată pentru orice gest al meu. Pedeapsa-ți este demonul din mine Ce te pretinde cu tăria unui zeu. Izvor dezlănțuirii ți-e predarea, -ți sunt câmp de luptă coapsele și sânii Și te-nrobesc în brațe cu ardoarea Cu care pedepseau demult pe robi,stăpânii. Supune-te , regina! Menită-mi ești că sclava Din ceasul când mi-ai inspirat gândiri lascive! Da,mușcă-ti buzele fierbinți de-amor și
CULPABILITATE de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346904_a_348233]
-
mai latră iarba unde s-a așezat s-a înnorat bisericile au albit începuse să se simtă ca o ploaie dezbrăcată de cămașă mirosea a femeie părțile lui de vorbire se răneau prin cioburile buzelor noastre sângerau și pieptul mâinile coapsele erau transformate în paturi de campanie până venea ploaia și ne lega în lanțuri până la ultima rană începuse cât a durat războiul nu era iarbă nici câini nici biserici păstram ultimul glonț numai pentru noi ne lipeam capetele și trăgeam
FANTEZIE ÎN SUBIECT MINOR de VASILE PIN în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346990_a_348319]
-
din amorțire, seminție a domnitorilor lumii! Aștepți oare, spre a învia, ca strămoșii să se scoale din morminte?.. Într-adevăr ei s-au sculat, și tu nu i-ai văzut... ei au grăit, și tu nu i-ai auzit... Cinge-ți coapsa ta, caută și ascultă... ziua dreptății se apropie... toate popoarele s-au mișcat... căci furtuna mântuirii a început... Vezi! cu cât mai mult pleci capul, cu atâta cei nelegiuiți își bat joc de tine și sug sângele tău... Din a dreapta
CÂNTAREA ROMÂNIEI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347017_a_348346]
-
început... Vezi! cu cât mai mult pleci capul, cu atâta cei nelegiuiți își bat joc de tine și sug sângele tău... Din a dreapta și din a stânga piticii și uriașii râvnesc la tine, oricât de slabă și zdrumicată ești.” „Cinge-ți coapsa ta, țeară română...duhul Domnului trece pe pământ.” Referință Bibliografică: Cântarea României... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 397, Anul II, 01 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CÂNTAREA ROMÂNIEI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347017_a_348346]
-
De-adânci suspine blând izvorâtoare, Nu am purtat. Și-un gând ivit în grabă Se-așează lin în păru-ți și pe frunte. Ca și un cânt dintru zeiești octave, Mă răscolesc simțiri atât de grave Când curg dorințe-n coapsele-ți jilave; Și zeu de-aș fi, nu-i zeu să le înfrunte! Nici mantie nu este mai regească Cum cea pe care mi-o croiești anume Din mângâieri, săruturi și pasiune, Suspine ce brodesc viu al meu nume Și
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
-ți -păcat plin de ardoare-De-adânci suspine blând izvorâtoare,Nu am purtat. Și-un gând ivit în grabăSe-așează lin în păru-ți și pe frunte.Ca și un cânt dintru zeiești octave,Mă răscolesc simțiri atât de graveCând curg dorințe-n coapsele-ți jilave;Și zeu de-aș fi, nu-i zeu să le înfrunte! Nici mantie nu este mai regeascăCum cea pe care mi-o croiești anumeDin mângâieri, săruturi și pasiune,Suspine ce brodesc viu al meu numeși trupul tău, ce
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
Și nu o mie? Un miliard de mâini cu care să mângâie minunnea de-alături! -AU! MĂ DOARE!!! Mâinile lui Dio cotrobăiau trupul infinit de gingaș al fetei! Se încurcau în rotunjimile de rodie ale sânilor, prin văile umbroase dintre coapse ! Simți părul dulce și aspru al sexului sub degetele înfrigurate și-un miros de iapă în călduri invadă odaia! O lumină puternică, imaterială, îi uni pe cei doi în același tipăt! Continuară să se caute până-n zori.Soarele arunca primele
DEŞERTUL DE CATIFEA (55-57) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346281_a_347610]
-
soția. Văzându-și „soțul” în pijamale cu prima jumătate de corp introdusă în frigider, s-a gândit că n-ar fi rău să se mai joace cu el ca odinioară. Așa că s-a apropiat tiptil, a băgat palma dreaptă între coapsele bărbatului și l-a strâns cu băgare de seamă de testicule. După care a fugit repede după tocul ușii de la bucătărie. Aștepta să vadă reacția bărbatului. Cine știe? Poate - poate! Vasilică, luat prin surprindere, fu străfulgerat de cel mai pervers
ZIUA PROASTĂ SE CUNOAŞTE DE DIMINEAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346282_a_347611]
-
porunci. Scârțâie lemnul ca un dulce blestem Când în spate pe tine te am Și de lumea parșivă nu mă mai tem C-o să mă facă, mâine... salam. Zăbala nu o mușc că-mi este sfântă. În galop dansez sub coapse moi. Eu sunt un cal de lemn ce nu cuvântă, Nici ovăz nu vreau și nici trifoi! Referință Bibliografică: Prefă-mă, femeie... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 273, Anul I, 30 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
PREFĂ-MĂ, FEMEIE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346478_a_347807]
-
Rupă strunele cobzarii, Când vor arde-n flăcări ruguri. Să dezlănțuim femeia, Într-un joc nebun de iele! Sară mustul pe aceea Mai frumoasă dintre ele! Să se scurgă-n sâni și plete, Și genunchii să îi ude, Iar pe coapse, pe-ndelete, Să vedem șiroaie lude. Cântă, cântă, lăutare! Sară-arcușul de pe strune! În acorduri de chitare Mustul să țâșnească-n spume! Pe obraz roș de fecioară, Să stropească-a gurii buze, Să ne ardă, să ne doară Mii de-nțepături confuze
CÂNTĂ, CÂNTĂ, LĂUTARE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346486_a_347815]
-
ca a lui, dar e grozav de tare!" Nu știa cum să se miște în poziția asta, dar instinctul și plăcerea au făcut ca fesele ei să danseze într-un ritm tot mai alert. Adevărat că și mâinile lui strângeau coapse sau umeri ori sâni într-o ordine parcă prestabilită, coordonându-i jocul. Senzațiile dinlăuntrul ei erau unice. O atingea acolo unde nu bănuia că se poate ajunge și icnea, din când în când, dominată de o fervoare de care nu
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
plăcere, dar nu a încetat mișcarea. Mai apoi, i-a șoptit: - Mergem în pat... A așezat-o cu fața în sus. A sărutat-o și a mângâiat-o cu plăcere evidentă, în timp ce ea își plimba mâinile pe umerii lui, pe coapse, pe fese, până a ajuns unde dorea. Acolo nu erau necesare mângâieri. A exclamat fără voie și a prins, doritoare, izvorul plăcerii anterioare în palmă. Nu-i venea să creadă ca este la fel de tare. Și-a desfăcut picioarele adunându-și
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
CÂNDVA, UN TIMP Autor: Anca Tănase Publicat în: Ediția nr. 439 din 14 martie 2012 Toate Articolele Autorului A fost, cândva, un timp pentru iubire desfășurat alene pe sub plopi un timp când tineri, destrămam tăceri. Pielea ta era aurie, fierbinte, coapsele lungi, șerpuind a pur-sânge, arc încordat spre-un prezent necuminte. Era în noi atâta spațiu, încât și cerul, obosit de-albastru venea, din când în când, să se-odihnească. Nu eram insule, nu, nici macar peninsule, câinii nu se sălbăticiseră, pescărușii
A FOST CANDVA, UN TIMP de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348363_a_349692]