1,975 matches
-
aceea care se automodelase merita un tată puțin mai simțitor? În pâlcuri întrețesute, păsările se întorc pe pământ. Se prăbușesc din grație într-o poticneală terestră. Căderea ar fi comică, dacă n-ar fi atât de dureroasă. O mie de cocori plutitori cedează gravitației. Îi observă pe oameni și-și văd de ale lor, adânciți în prezentul mereu șerpuitor. De când există prerii și maluri nisipoase și ideea că aici sunt în siguranță, păsările s-au adunat pe meandrele astea. În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
amorțește. Tresare la auzul vocii ei, care vine de pe o planetă îndepărtată. —Uite! Aia de acolo. Își înalță capul, ca să vadă. El e, într-o discotecă de pe marginea drumului, alături de Barbara Gillespie, luptându-se ca să-și aducă trupul în extaz. Cocorul dansează, ciudat de deliberat. Aruncă crenguțe în aer. Își acoperă degetele și se contorsionează ca un rapper. Apoi, pasărea și partenerul ei intră în stare de alertă, cu gâturile întinse, cu ochii la ceva aflat invizibil de departe, cu ciocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
agitate, mergând cu aripile întinse, trăncănind. Una dintre ele șuieră o melodie, patru note de surpriză spontană. Cealaltă preia tema și o îngână. Sunetul îl străpunge - creația pălăvrăgind pentru sine, lăsându-l pe dinafară. Vorbire adevărată, pe care doar un cocor o poate decodifica. Ar putea fi detectivi sau oameni de știință. Viața e incomunicabilă, chiar și pentru viață. Se uită la femeie, la fața ei pe care se citește același gând, limpede ca și cum i l-ar fi inoculat el: cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pasărea care se holbează la ei, iar pasărea se sperie și se îndepărtează. Cum să nu vrem asta? Numai asta, exact așa cum e. Dac-ar ști lumea... Dar dac-ar ști lumea, câmpul ăsta ar fi înțesat de amatori de cocori. Cât credeți că mai avem? întreabă ea. Doamne, ce-i așa de rău în noi? Dumneavoastră sunteți expertul. Ce avem în creiere care nu...? Cerul e întunecat acum, așa că nu vede ce-i arată ea. Sunt zăvorâți fiecare în propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
văzute de dimineață. Spectacolul de seară e teatru în toată regula. Dar cel de dimineață e religie. Noi trei, în zori, încă fericiți. Și tata, încă cel mai înțelept om din lume. Parcă-l aud. Ne-a povestit cum navighează cocorii. Fusese pilot pe avioane mici și-i plăcea cum urmează ei niște puncte de reper ca să găsească exact locul ăsta, an de an. Cum recunosc câmpuri particulare. „Ascultați la mine, cocorii țin minte. Se agață de lucruri așa cum se agață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lume. Parcă-l aud. Ne-a povestit cum navighează cocorii. Fusese pilot pe avioane mici și-i plăcea cum urmează ei niște puncte de reper ca să găsească exact locul ăsta, an de an. Cum recunosc câmpuri particulare. „Ascultați la mine, cocorii țin minte. Se agață de lucruri așa cum se agață liliacul de grinda șopronului.“ Și prima oară când am văzut păsările astea rotindu-se în aer și dispărând, m-am tot uitat la cer, gândindu-mă: Hei, vreau și eu. Luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trecută se risipise. Dar cârdul e tot acolo, bălăcindu-se. El și femeia se instalează în șanț, la nici trei metri de cel mai apropiat pâlc de păsări. Se străduiesc să nu facă zgomot, dar mișcările lor îi alertează pe cocorii care fac de strajă. Vigilența cuprinde întregul stol. Cocorii se agită, singuri și laolaltă, apoi, când pericolul a trecut, se liniștesc. În lumina din ce în ce mai puternică, încep bolboroselile matinale obișnuite, răbufnind ici și colo în tentative de balet. —Ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-se. El și femeia se instalează în șanț, la nici trei metri de cel mai apropiat pâlc de păsări. Se străduiesc să nu facă zgomot, dar mișcările lor îi alertează pe cocorii care fac de strajă. Vigilența cuprinde întregul stol. Cocorii se agită, singuri și laolaltă, apoi, când pericolul a trecut, se liniștesc. În lumina din ce în ce mai puternică, încep bolboroselile matinale obișnuite, răbufnind ici și colo în tentative de balet. —Ți-am spus eu, șoptește ea. Orice ființă dansează. Una câte una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
după patruzeci de ani și tot se mai poartă identic. Asta trebuia să fie călătoria în Nebraska. Puțină odihnă și refacere. O poveste de neratat, care să mulțumească pe toată lumea, o poveste de care până și eu eram în stare. — Cocorii, spune Weber. Era singura poveste de aici. Eterna întoarcere. Pe o bucată de drum plat, anonim, la aproape cinci kilometri de oraș, ea se întoarce să se uite la el. Fața ei o cercetează pe a lui, târguindu-se. —Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
poate întoarce la hotel. Echipa de filmare se risipise demult și e singură și anxioasă, la fel de fragilă și de slabă cum se simțise la New York, toamna trecută. Poate că renunțase prea repede la medicament. Sau poate că de vină sunt cocorii, firele acelea care pluteau, se adunau și trâmbițau, induse în eroare de milioane de ani de amintiri. Sfârșitul va fi instantaneu. Niciodată nu vor ști ce le-a lovit. Nici ea n-ar fi știut, dacă n-ar fi cercetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
The Flow of the River“ Ce ține minte o pasăre? Nimeni în afară de ea nu poate spune. Trupul ei e o hartă a locurilor unde a fost, în viața asta și înainte de ea. Dacă ajunge o dată la vadurile astea, puiul de cocor va ști să se întoarcă. Peste exact un an se va întoarce aici, ca să-și găsească o pereche pentru toată viața. Peste încă un an - din nou aici, imprimându-i propriului pui aceeași hartă. Atunci, încă o pasăre își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se va întoarce aici, ca să-și găsească o pereche pentru toată viața. Peste încă un an - din nou aici, imprimându-i propriului pui aceeași hartă. Atunci, încă o pasăre își va aduce aminte ce țin minte păsările. Trecutul puiului de cocor curge în prezentul tuturor ființelor vii. Ceva din creierul lui învață râul ăsta, un cuvânt cu șaizeci de milioane de ani mai vechi decât vorbirea, mai vechi chiar decât apa asta întinsă. Cuvântul ăsta va rămâne după ce râul nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi săpat propria groapă. Nimic nu ne va duce dorul. Puii de șoim se vor roti deasupra câmpurilor năpădite de buruieni. Forfecarii, nagâții și fluierarii-de-râu își vor face cuibul pe cele o mie de insule pline de grinzi din Manhattan. Cocorii sau ceva asemenea lor vor lua din nou calea râurilor. Când nu va mai rămâne nimic altceva, păsările vor găsi apă. Când Karin Schluter intră în camera fratelui ei, omul care n-o recunoștea dispăruse. În locul lui, un Mark pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aicea, așa că gagiu’ tău, Danny, se gândește la Alaska. Ea se așază pe un scaun, lângă el, cu brațele încrucișate pe piept, ca să le potolească. — Da. Am auzit. — Își face rost de-o nouă slujbă. O să stea toată vara cu cocorii, pe teritoriul lor de împerechere. El clatină din cap în fața enigmei tuturor ființelor vii. —A terminat-o cu noi toți, nu-i așa? Ea dă să-i explice, apoi se mulțumește cu un „Da“. —Nu vrea să fie pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Cerul se învinețise și, pentru că era vară, stelele apăruseră înainte să se întunece. Parcă se scufundase într-un cristal, așa se simțea așezat pe pavelele albastru cu alb ale serei aceleia în care dervișii se grupaseră ca un stol de cocori, în unghi, apoi rotunjiseră cercul lor ritual, ca un soare lăsat pe prundul din albia unui râu. Omar nici nu mai respira. Se simțea stânjenit, fiindcă lângă el regăsise un faqih, pe care îl văzuse cerșind în bazar și pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
prefăcut că nu mă aude. Poate nici n-a înțeles câtă dreptate aveam, de fapt. 27 aprilie În timp ce mă bărbieream azi dimineață, am observat că se poate îmbătrîni într-o singură iarnă. 28 aprilie Azi am văzut un triunghi de cocori care umplea cerul. 2 mai I-am propus Augustei să divorțăm. Nu vrea. Mi-a râs în nas. "După opt luni? Nu. Mă simt bine așa". Bestia. Sigur că se simte bine. Are în căsătoria cu mine o perfectă acoperire
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
termen pentru predarea recenziei ce va apărea în numărul 4 al „Academiei Bârlădene” pe 2010. Această zi a fost de o nebulozitate accentuată, puțin cam rece. La ora 20, pe când mă aflam în fața bucătăriei de vară, am auzit stoluri de cocori trecând în zbor grăbit spre țările calde din sud, pe drumurile aeriene numai de ei știute, semn că și iarna se apropie. Cu puțin mai înainte, pe când mă aflam în curte, priveam grădina în ansamblu. În natură există o ordine
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
prefăcut că nu mă aude. Poate nici n-a înțeles câtă dreptate aveam, de fapt. 21 aprilie În timp ce mă bărbieream azi dimineață, am observat că se poate îmbătrâni într-o singură iarnă. 28 aprilie Azi am văzut un triunghi de cocori care umplea cerul. 2 mai I-am propus Augustei să divorțăm. Nu vrea. Mi-a râs în nas. „După opt luni? Nu. Mă simt bine așa”. Bestia. Sigur că se simte bine. Are în căsătoria cu mine o perfectă acoperire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
încercând să nu ridice privirea de la un bol cu terci de cereale, cedă și, văzând îngrijorarea aproape paternă din ochii fiului său, nu se putu supăra pe el. Ben stătea stângaci în prag, sprijindu-se pe un singur picior, ca un cocor adolescent, tânjind să se maturizeze, dar înspăimântat, mai ales în astfel de momente, de capcanele periculoase care păreau să pândească în lumea adulților. — Nu-ți face mustrări de conștiință. Probabil că eu singur le-am încurcat. Ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fi zis ceva și a început să mă-njure și eu i-am spus: „Mulțumesc, la fel“. 7 Ei, și Jidanu’ dacă nu a mai avut nevoie de părinți, de tată și mamă, să se-mbrace. Erau magazine „Bucur“, „București“, „Cocorul“, „1001 de articole“!... Nu furam, mă-mbrăcam. Îmi luam strictul necesar. Și plecam fără să plătesc. Cât e ceasul? E opt și douăș’cinci. Aha, e opt și douăș’cinci, la nouă se închide. Să zicem... la nouă-nouă jumate. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Prin livezi șl pe ogoare E atotstăpânitoare. Mi-a bătut în zori la ușă, În rochița de brândușă; Mi-a vorbit cu glas scăzut, De mieluț abia născut. Zveltă ca o domnișoară Și sfioasă ca o zână, Pe-aripi de cocor coboară Cu albi ghiocei în mână. Cine ar putea să fie? Spuneți-mi, copii, și mie! Cine crezi că-ți bate-n tâmplă Pentru tot ce se întâmplă? Zi și noapte te veghează Și-nlăuntrul tău vibrează. E un fel de
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
fiecare pe cealaltă frunte ar vrea să citească un semn. Eu singur le zic: Fiți liniștiți! Odată cu zorile cădea-vor întîi nu oameni, ci florile! Dedițeii aceștia cu bluze albastre, păpădii cu coifuri de aur ca ale noastre! [1938] * DESTIN Cocori s-au porrut spre clime de flăcări în țipăt de-abia auzit peste țară. Vâslesc prin înalturi, trași parcă-n țeapă pe-o rază lunară. Mîne-or ajunge la vaduri. Peste tenebre trei zile pluti-vor dormind, să nu cadă. Fulger
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
amândoi cu picioarele în apa mică de la mal, în timp ce el mă-nvăța să tălmăcesc inscripția, punctând fiecare literă în parte cu o trestie lungă. Trecuseră mai mult de doisprezece ani de la acele zile fericite pe care le petreceam studiind printre cocori cenușii, bâtlani și găinușe de apă, privind sturzii care fugeau din stufăriș și corlele care atingeau apa, panicând rațele pitice albastre. Am ajuns la poarta dinspre nord a Concordiei pe când se făcuse aproape a cincea oră. Există situații care stârnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și-a sufocat propriile odrasle. Tristă soartă mai ai tu, Aquileia plină de chiparoși, devenită vizuină de tâlhari și de lupi, înecată de mâl și de urzici. Se povestește că regele hunilor te-a cucerit văzând cum fug din tine cocorii. Acum doar cocorii îți sunt pelerini credincioși. Am sosit în ziua în care luna octombrie s-a făcut simțită printr-o chiciură înainte de vreme. Au fost luate prin surprindere până și berzele ce-și făcuseră cuiburile pe coloanele forului ruinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
propriile odrasle. Tristă soartă mai ai tu, Aquileia plină de chiparoși, devenită vizuină de tâlhari și de lupi, înecată de mâl și de urzici. Se povestește că regele hunilor te-a cucerit văzând cum fug din tine cocorii. Acum doar cocorii îți sunt pelerini credincioși. Am sosit în ziua în care luna octombrie s-a făcut simțită printr-o chiciură înainte de vreme. Au fost luate prin surprindere până și berzele ce-și făcuseră cuiburile pe coloanele forului ruinat. Plecasem din Cividale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]