KorAP: Find »[drukola/base=cohortă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...61 >

1,513 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

să mănânce la fel ca restul soldaților. — Am primit ordin să mă duc să fac aprovizionarea azi - îl fixă pe Valerius Mucrus. Am dat deja ordin cohortei mele să facă pregătirile. Nu! exclamă Mucrus. Nici nu se pune problema! Nici o cohortă! Ia doar un manipul. Antonius își înăbuși o izbucnire de mânie, în numele eticii militare pe care o respecta cu strictețe. Dacă pot... Simțea privirile celorlalți tribuni ațintite asupra lui, complet lipsite de invidie: în zilele acelea, să faci aprovizionarea însemna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
un ton respectuos. Dar prea multă prudență îi face pe generali și pe soldați să se simtă frustrați, provocând discordii și proastă dispoziție. — Sinceritatea ta mă liniștește. Însă îți repet că un singur manipul e mai puțin vizibil decât o cohortă întreagă. Vom proceda astfel în fiecare zi. Ieșim, culegem, ne întoarcem. Dacă se întâmplă vreo nenorocire, pierdem puțini oameni. — Bine, generale - Antonius se ridică. Îngăduie-mi numai să schimb echipamentul manipulului. E zăpadă, iar oamenii mei trebuie să fie cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
pace și ridică mâna, făcându-i semn că poate pleca. Îi voi spune prefectului armelor să-ți dea tot ce-ți trebuie. Se aplecă repede deasupra hărților din fața sa. Imediat ce Antonius ieși din Pretoriu, Errius îi veni în întâmpinare. — Comandante, cohorta e pregătită; la fel și carele, cu tot ce ai cerut. — Trebuie să-ți cer să faci unele schimbări. Antonius își așeză mantaua pe umeri. Mergem la ieslea găinilor? — Nu, răspunse tare Antonius. Din Pretoriu ieșise și Rubellius Glaucus, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
să se certe. Ajunseră chiar să se insulte și să se ia la pumni. Câțiva soldați aflați în apropiere se băgară și ei. Valerius dădu să plece. Peste capetele celor care se îmbulzeau din nou în piață, văzu însemnele unei cohorte. Podoabele de bronz, discurile de aur și de aluminiu se legănau în bătaia vântului. Deodată îl apucă pe un soldat de braț și-l întrebă neliniștit, artând spre signum: — Acela nu e cumva însemnul Legiunii Galbiana? Nu știu... Știu doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
și se îndreaptă spre Augusta Taurinorum, și ai lui Caecina, care a ajuns la Cremona. — Otho și-a adunat și el armata de pe pământ și de pe mare, zise Antonius ridicând glasul, pentru a acoperi vacarmul arenei. Are pretorieni, o legiune, cohorte urbane și un corp de gladiatori. Nu-s mai mult de treizeci de mii de oameni cu totul, rânji Vitellius, vârându-și degetele în vasul cu pești și sos de ciuperci pe care i-l întindea Listarius. — În ajutorul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Roma, și armatele aliate care vin din Illiria, dinspre răsărit. Toate teritoriile dintre malul de miazănoapte al Padului și Alpes sunt în mâna vitellienilor lui Caecina. Lângă Cremona, avangardele lui Caecina au reușit să captureze și să ucidă una dintre cohortele detașamentului nostru din Pannonia... Am luptat și eu, m-am bătut nebunește... În cele din urmă, am reușit să scap și am ajuns la generalul Spurinna, pe malul celălalt al fluviului. Însă o sută de soldați călare de-ai noștri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
legat în Mauritania; l-am cunoscut la Roma... Întotdeauna a fost generos și loial. Sunt oameni bine pregătiți, oameni curajoși. — Împăratul nostru i-a trimis înainte ca să ocupe malurile Padului cu o parte din armată. Otho venea în urma lor cu cohortele pretoriene și mulți soldați din infanteria marină, care erau gărzile lui de corp. L-am văzut: mergea pe jos, înaintea însemnelor, murdar de noroi, îmbrăcat ca un soldat de rând, cu ferrea... — Continuă, îl îndemnă Antonius. Povestește-mi cum a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
am văzut: mergea pe jos, înaintea însemnelor, murdar de noroi, îmbrăcat ca un soldat de rând, cu ferrea... — Continuă, îl îndemnă Antonius. Povestește-mi cum a fost bătălia. Spune-mi că am învins. — Spurinna a ocupat Placentia imediat, cu puține cohorte, și a dus toți soldații în interiorul zidurilor. Eram și eu cu el. Am muncit împreună cu ceilalți la consolidarea zidurilor și la ridicarea turnurilor. Caecina a încercat să ne atragă de partea lui făgăduindu-ne bani; i-am râs în nas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
e un orășel... Brixellum, la răsărit de Cremona. Aici s-a retras Otho, fiindcă fratele său, Titianus, și credincioșii lui l-au sfătuit să nu se expună nici unui pericol. Împreună cu el s-a retras la Brixellum un puternic detașament de cohorte pretoriene, gărzi de corp și soldați călare, ca să-l apere. Ar fi fost nevoie de oamenii ăștia în bătălia de la Bedriacum, care a urmat... Dar ei n-au fost acolo, și nici împăratul n-a fost, iar moralul soldaților, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
împăratul vizită taberele, îi lăudă pe soldați, cărora le oferi bani și vin, și nu-i băgă în seamă pe auxiliari. Porunci ca batavii să fie trimiși în Germania, iar galii în ținuturile lor de baștină. Reduse efectivele legiunilor și cohortele auxiliare, interzise să se facă alte înrolări și-i lăsă la vatră pe cei care doreau asta. După victoria de la Bedriacum, părea să creadă că nu mai are nevoie de armată pentru a-și păstra puterea. De fapt, costurile pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Vitellius acceptă să poarte toga praetexta, cu dungi purpurii. Îmbrăcat astfel, intră în Roma. În fruntea cortegiului se aflau prefecții, tribunii și centurionii înveșmântați în alb. Urmau acvilele, drapelele și însemnele armatei vitelliene, soldații călare, soldații pedeștri și treizeci și patru de cohorte. Toți soldații aveau armele scoase din teci și purtau colane; armurile lor străluceau în soare. Vitellius urcă pe Capitolium, aclamat de mulțime ca un triumfător, și se instală în Palatul Cezarilor împreună cu o curte care număra mii de oameni, indiferent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ezită, neștiind dacă să fie de partea lui Vitellius sau a împăratului nostru Vespasianus, n-are decât! Ridică brațul spre cer, ca și și cum ar fi invocat întregul univers să-i fie martor. — Eu voi pleca imediat. Plec cu cohortele de geniu și aceia dintre voi care vor să rămână aici, la adăpost - arătă cu degetul spre soldați și spre căpetenii -, vor avea curând vești de la mine. Vor afla că eu și soldații mei credincioși am ajuns la Aquileia și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Trupele auxiliare vor acoperi flancurile... Să nu uităm că cei din Rhetia ne sunt dușmani... Tu - se întoarse spre legatul Sextilius Felix, pe care îl respecta pentru credința sa profundă în zeul Mithra -, tu, împreună cu aripa de cavalerie Auriana, opt cohorte și miliția Norica, vei ocupa malul râului Aenus și vei avea grijă ca rhetienii să nu invadeze aceste ținuturi și să nu se îndrepte spre Italia ca să-l ajute pe Vitellius. — Așteaptă! Vedius Aquila își croi drum și veni lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
a zeului tău. Deocamdată, mă încredințez zeului meu. Deveni brusc serioasă. — O să-l rog pe zeul meu să te apere. La idele lui septembrie, Antonius părăsi castrul de pe Danubius, în fruntea unor soldați călare și a unor detașamente din diferite cohorte și legiuni. Tovarășul său era primipilus-ul Arrius Varus. Errius Sartorius se număra printre centurioni, iar Titus - printre soldați. Trecură repede Alpii și ajunseră în Italia, unde ocupară Aquileia. Fură aclamați la Opitergium și la Altinum și atraseră de partea lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Errius Sartorius se număra printre centurioni, iar Titus - printre soldați. Trecură repede Alpii și ajunseră în Italia, unde ocupară Aquileia. Fură aclamați la Opitergium și la Altinum și atraseră de partea lor orașele Patavium și Ateste. La Mons Eniana înfruntară cohortele lui Vitellius care încercau să-i împiedice să-și continue drumul și le învinseră. Când primi vestea victoriei, legatul Vedius Aquila părăsi castrul din Pannonia și trecu munții împreună cu legiunile a șaptea Galbiana, și a treisprezecea Gemina, ajungând repede la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
adunase armata. Împărțea ordine, încercând să-și alinieze oamenii. Legiunea a treisprezecea pe Via Postumia. Legiunea a șaptea... Legiunea a șaptea Galbiana pe stânga, apoi Claudia, iar la dreapta... La dreapta, Legiunea a opta, apoi Legiunea a treia, printre tufișuri... Cohortele pretoriene alături, iar cele auxiliare pe laturi... Agitat, își înfigea degetele în piept, ca și cum ar fi vrut să-l sfâșie. Titus îi prinse mâinile și le strânse, împiedicându-l să-și smulgă bandajele. Antonius se eliberă furios din strânsoare, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
cei care se tem. Familiile patricienilor se tem, de aceea părăsesc Roma împreună cu servitorii și gărzile - arătă spre prietenul său. Arrius Varus a învins cohorele voastre care încercau să apere Narnia. Cel pe care îl numiți împărat are idee câte cohorte vitelliene au dezertat și ni s-au predat? Are idee câți tribuni și centurioni au venit aici, în tabăra noastră, ca să ni se alăture împotriva lui? Tăcu o clipă. — Dar, mai ales, știe că Flavius Valens, legatul lui, a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
să abdic. Eu aș pleca imediat din Roma, fiindcă nu mai pot - lacrimile prinseră să i se prelingă din nou pe obraji, în timp ce Listarius îi întindea o cupă cu vin. Și tu m-ai trădat. Știu că, împreună cu cele trei cohorte ale tale și cu milițiile, încerci să anihilezi trupele care au rămas alături de mine și să-i predai orașul lui Antonius Primus. — Știi că am oroare de sânge. Doar n-o să încep un război la Roma... Nu vreau morți. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Ai spus că-mi ești credincios. Dacă e așa, dă-mi ascultare. Aș înfăptui eu însumi sacrilegiul, dacă poruncești să se dea foc Capitolium-ului. — Du-te. Poruncește soldaților să atace. — Flavius Sabinus e prefectul Romei. Are sub comanda lui patru cohorte urbane, fiecare cu câte o mie de oameni, și șapte cohorte pentru lupta împotriva focului... Noi vom fi mai mulți. Poruncește trupelor mele să atace Capitolium-ul. — De la întemeierea Romei, nici măcar dușmanii n-au îndrăznit să atace Capitolium-ul. Acolo și-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ascultare. Aș înfăptui eu însumi sacrilegiul, dacă poruncești să se dea foc Capitolium-ului. — Du-te. Poruncește soldaților să atace. — Flavius Sabinus e prefectul Romei. Are sub comanda lui patru cohorte urbane, fiecare cu câte o mie de oameni, și șapte cohorte pentru lupta împotriva focului... Noi vom fi mai mulți. Poruncește trupelor mele să atace Capitolium-ul. — De la întemeierea Romei, nici măcar dușmanii n-au îndrăznit să atace Capitolium-ul. Acolo și-au făcut lăcaș însuși zeul Saturnus și Romulus... — Du-te, zise Vitellius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
cu lovituri de sabie pe asediați. Alunecând pe sângele care acoperea pardoseala de marmură, îi omorau pe cei care încercau să le țină piept și îi urmăreau pe cei care voiau să fugă. Îi uciseră pe ofițerii și soldații din cohortele și milițiile urbane, prost comandați de înspăimântatul Flavius Sabinus, care fu repede înconjurat, împreună cu consulul Quintius Atticus. Nici unul dintre ei nu era înarmat. Alți vitellieni străbăteau coridoarele, în căutarea lui Domitianus, fiul lui Vespasianus, ca să-l omoare. Se opriră, plini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
distanța față de dușman era mai mică decât în gladiatură. Cirrus: cârlionț sau șuviță de păr legată ca o coadă rigidă în vârful capului. Este simbolul generic al gladiatorilor, însă este larg atestat încă din epoca elenistică, la atleții greci. Cohors: cohorta este a zecea parte a unei legiuni, numărând aproximativ 500 de soldați. Este împărțită în trei manipuluri, fiecare alcătuit din două centurii. Consecutio muneraria: literal, succesiunea luptelor de gladiatori. Conform unei reguli rigide, luptele de gladiatori se desfășurau într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Hr.) și proconsul în Africa. A căzut în dizgrație deoarece, atunci când Nero cânta, el adormea imediat; a fost trimis să înăbușe revolta din Judaea. Vexillatio: gruparea provizorie, într-un singur corp militar, a mai multor mici contingente (centurii, manipuluri și cohorte) provenind din diferite legiuni. Via Flaminia: strada care duce de la Roma la Rimini. Vigiles: un fel de poliție urbană, organizată după structura militară a legiunii. Vinea: vie; derivă din termenul ce desemnează vița-de-vie și strugurii. Este un fel de colibă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832

ca un șarpe vrăjit în adâncul neasemuit. Tot nu am înțeles din îndărătnica viață ce s-a ales? Sau poate fiecare urcă stelele sus, în zenit și-apoi moare. Nu pot fi doamna munților din poveste, nici stavilă privirilor în cohorte de brazi, nici oseminte nu pot să adun, să descifrez dorul Herei de a se îmbăia în izvorul Kanathos; fecioară liberă, în fiecare an. Zeus îi sfâșia bucuria, chinuri de pământ îi tăiau aripile năluce, prin apele de argilă, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

și zi, În această cameră Întunecoasă de student, unde stau și câte două-trei zile nemișcat; Îmi joacă În memorie imagini disparate din care vreau să reconstitui aerul acela dens al Slatinei, Îmbibat de monștri, de drăcușorii roșii ce coborau În cohorte jucăușe, Îngroșând pâcla amurgului și câte lupte se dădeau În acele clipe, ce bătălii ale așteptării se-nghesuiau În raza ochiului meu, lacom să Înregistreze ceea ce nu se vedea decât În imaginație; niciodată, oricât m-aș sili, nu voi putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]