4,120 matches
-
buți, bute . În intervalul dintre secolul al nouălea , respectiv al unsprezecelea , Buteniul a făcut parte din Voivodatele lui Menumorut și apoi al lui Ahtum . În perioada stăpânirii maghiare din Transilvania , între secolul al unsprezecelea și al șaisprezecelea, localitatea a aparținut Comitatului Arad, iar în timpul stăpânirii otomane, probabil făcea parte din Pasalâcul Ineului. Buteni, este o localitate cu frumoase tradiții de luptă pentru libertate socială și națională. În toamna anului 1849, a trecut pe aici Nicolae Bălcescu, travestit în straie moțești, coborând
Buteni, Arad () [Corola-website/Science/300286_a_301615]
-
NEAGU și care tocmai își ara țarina: de aici ar veni ARA NEAGU = ARANEAGU. Prima atestare oficială a satului o constituie Diplomă regelui Sigismund al Ungariei din 14 august 1390 în care, alături de alte 5 districte românești (districtus olahales) din Comitatul Zarandului este pomenit și Araneagul în grafia ARANAGH. În 1441 este pomenit „voevodat” în componență cetății Siria, iar în 1444, cănd cetatea Siria este cedata lui Iancu de Hunedoara, alături de alte 140-160 de localități, este pomenit ți „districtul Araneag”. Tot
Arăneag, Arad () [Corola-website/Science/300283_a_301612]
-
Luguzău este un sat în comuna Șilindia din județul Arad, Crișana, România. Moise Nicoară (1784-1861) a scris despre primele mișcări românești în comitatul Aradului. Astfel aflăm că la Luguzău, după introducerea reformelor administrative ale împăratului austriac Iosif al II-lea se confecționează o ștampilă administrativă cu inscripția "Comune Luguzo 1787". Tot de aici aflăm că în acei ani s-a produs o revoltă
Luguzău, Arad () [Corola-website/Science/300295_a_301624]
-
Baltele Gurahonț". Dintre obiectivele turistice de natură antropică de pe teritoriul comunei, se pot admira "castelul din Gurahonț", datat din secolul al XIX-lea construit în stil neoclasic și înconjurat de un "parc dendrologic". După cum se vede din Harta Iosefină a Comitatului Arad, în secolul al XVIII-lea Gurahonț se întindea doar pe malul stâng al Crișului Alb, iar pe malul drept, erau localitățile Iosaș, la vest și Iosășel, la est, separate de o culme de deal. Prin extinderea localității Gurahonț, Iosășel
Gurahonț, Arad () [Corola-website/Science/300292_a_301621]
-
extinderea localității Gurahonț, Iosășel a fost înglobată în aceasta, actual fiind o stradă din Gurahonț. Iosășel este referită ca localitate separată în lucrări din secolele al XIX-lea și al XX-lea despre Revoluția de la 1848 din Transilvania. La desființarea comitatului Zarand, în 1876, în urma anexării Hălmagiului la comitatul Arad, sediul circumscripției electorale s-a mutat de la Hălmagiu la Iosășel. Acestei circumscripții i s-au adăugat 30 de comune din cercul pretorial al Sibiului, astfel că circumscripția cuprindea 62 de comune
Gurahonț, Arad () [Corola-website/Science/300292_a_301621]
-
aceasta, actual fiind o stradă din Gurahonț. Iosășel este referită ca localitate separată în lucrări din secolele al XIX-lea și al XX-lea despre Revoluția de la 1848 din Transilvania. La desființarea comitatului Zarand, în 1876, în urma anexării Hălmagiului la comitatul Arad, sediul circumscripției electorale s-a mutat de la Hălmagiu la Iosășel. Acestei circumscripții i s-au adăugat 30 de comune din cercul pretorial al Sibiului, astfel că circumscripția cuprindea 62 de comune cu populație românească, care asigurau aproape 4000 de
Gurahonț, Arad () [Corola-website/Science/300292_a_301621]
-
vice-voievodul Transilvaniei, cere Capitulului din Alba Iulia să-și trimită omul de mărturie pentru stabilirea hotarului moșiei Sâncel. Sâncelul era un sat de iobagi, așa cum reiese din documentele vremii, și împreuna cu Blajul și alte sate din jur, aparținea de comitatul Cetatea de Baltă pâna în secolul al XV-lea când Iancu de Hunedoara (voievodul Transilvaniei), îl alipește comitatului Alba (în anul 1451). Desigur că o dată cu stabilirea Episcopiei Bisericii Române Unite cu Roma la Blaj, în anul 1737, istoria satului Sâncel
Sâncel, Alba () [Corola-website/Science/300272_a_301601]
-
Sâncelul era un sat de iobagi, așa cum reiese din documentele vremii, și împreuna cu Blajul și alte sate din jur, aparținea de comitatul Cetatea de Baltă pâna în secolul al XV-lea când Iancu de Hunedoara (voievodul Transilvaniei), îl alipește comitatului Alba (în anul 1451). Desigur că o dată cu stabilirea Episcopiei Bisericii Române Unite cu Roma la Blaj, în anul 1737, istoria satului Sâncel și a celor din jur va fi marcată de istoria Blajului, care va avea un ecou important în
Sâncel, Alba () [Corola-website/Science/300272_a_301601]
-
semnalează urme de locuire romană. În secolul al XVIII-lea, din locul unde este astăzi casa cu numărul 431, au fost ridicate și duse la muzeul din Budapesta numeroase statui de factură romană, iar în anul 1856 este semnalat la Comitatul Arad un document unde este menționată denumirea localității sub numele "Media rata legiones", facându-se trimitere la o inscripție romană. Prima atestare documentară este Diploma din anul 1214 dată de regele maghiar Andrei al II-lea, unde satul Mager, alături de alte
Măderat, Arad () [Corola-website/Science/300297_a_301626]
-
odată cu ocuparea Banatului de către turci, acțiune care a fost pregătită imediat după dezastrul de la Mohacs (1526). Zona este disputată de forțele fidele lui Ioan Zapolya (inclusiv otomane) și cele pro-austriece. Aceasta stare conflictuală se prelungește până în 1550-1558, când turcii ocupă Comitatul Aradului și partea de sud a Zărandului. Intervalul de timp cât turcii sunt prezenți în zona este caracterizat prin lupte, invazii, distrugeri, molime. Așezările din zona sunt vizate în mod deosebit de atacurile concentrate către cele două cetăți importante care flancau
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
în trecut hotarul comunei Șepreuș era dominat de existența unei păduri întinse de rachița (nuiele),din care se pare că locuitorii confecționau maturi de nuiele,pe care le comercializau în satele învecinate. Între anii 1556 - 1595 localitatea Șepreuș,împreună cu tot comitatul Zărandului cad în mâinile turcilor,perioadă în care se pare ca comună Șepreuș se bucură de o oarecare prosperitate. În cursul evului mediu se numără printre cele mai populate așezări,după cum reiese din diferite documente că “Actul de donație a
Șepreuș, Arad () [Corola-website/Science/300305_a_301634]
-
numără printre cele mai populate așezări,după cum reiese din diferite documente că “Actul de donație a împăratului Româno-german Carol al VI-lea,în favoarea ducelui Rinaldo de Modena” din anul 1632,la acea dată satul fiind descris ca făcând parte din comitatul Zărandului Spre mijlocul sec.XVIII,mai exact în anul 1726, localitatea intră sub stăpânirea habsburgica,fiind considerate teritorii cucerite,fără stăpân,au fost trecute în stăpânirea erariului (fiscului).Sub stăpânirea împărătesei Maria Tereza,mai exact în anul 1771/1772 apar
Șepreuș, Arad () [Corola-website/Science/300305_a_301634]
-
XIII-lea. Băștinașii și-au pierd treptat drepturile de proprietate asupra pământului moștenit din străbuni, devenind iobagi pe moșiile marilor magnați, ai Episcopiei romano-catolice de Alba Iulia, sau pe domeniul princiar, soartă pe care au avut-o majoritatea satelor din Comitatul Albei de Jos. O adevărată năpastă pentru locuitorii așezărilor din județul Alba a fost invazia tătarilor din anul 1241, care au trecut prin foc și sabie satele din lunca Mureșului. Cronicarul Rogerius din Oradea, care reușește să evadeze din captivitate
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
aflător lângă pământul zis Fynod [așezare dispărută] al comitelui Andrei. (I-a dăruit amintitul pământ) aceluiași comite Andrei între hotarele sale vechi și neîndoielnice împreună cu toate forțele și cele ce țin de el.” Pământurile și satele din zona centrală a comitatului Albei erau în proprietatea nobililor de Geoagiu și a familiei acestora, iar cele de la margini erau stăpânite de alți nobili sau făceau parte din proprietatea cetății Alba Iulia. Probabil că locuința rezidențială a comitelui și a familiei sale a fost
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
de pomețuri, de locuri de curechiști, de legume, de pășune, de pădure. Cu ocazia acestei Conscripții făcute cu conscriptorii Baro Ladislau Kemény și Antal Poentich, nobilul român din Giomal Nicolae Pop, familie de nobil de sute de ani - asesor la Comitat, protestează contra sătenilor care pe nedrept îi folosesc unele locuri ale sale, care se află „În Gropile Zepogie” - zapodie la Fântâna satului, la Mărăriști, la Grozile după șes, După Deal, la Buhulea, la Râpa Kutsului, la Kutsu, în Gruiu Popii
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
regrupat și s-a întărit cu soldați din Stremț, Geoagiu de Sus, Geomal, Ponor și Rîmeț și a pornit spre Abrud. O dovadă a participării comunei Stremț la Revoluția de la 1848 reiese din conținutul scrisorii adresate de către Iosif Fink, administratorul comitatului Alba Inferioară, lui Avram Iancu, aflată în Arhivele Statului, filiala Hunedoara, în legătură cu sigiliul Prefecturii Auraria Gemina condusă de Avram Iancu: "„Duminică dis-de-dimineață au atacat ai noștri pe maghiari la Vizokna, Ocna Sibiului și i-au respins până la Miercurea, pierzând aceștia
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
cu hramul "Înălțarea Domnului", amplasată pe Dâmbul bisericii în vatra veche a satului. Datorită stării de degradare în care se afla, în 1782, în baza edictului de toleranță, parohia primește dreptul de a-și repara biserica, dar, cu ordinul către comitatul Bihor, să vegheze ca nu cumva cu aprobarea de renovare sa fie construită o noua biserică. Biserica, pe care o vizitează Coriolan Petranu, avea la proscomidier însemnat anul 1809. În anul 1923 biserica este demolată, iar materialul vândut unui antreprenor
Tăgădău, Arad () [Corola-website/Science/300307_a_301636]
-
2002 Scurt istoric al comunei Sagu Scurt istoric al comunei Sagu (Traducere de la http://www.segenthau.de/index.php/ortsgeschichte) Deja în anul 1332, comuna a fost menționată în registrele papei, sub numele de Mezeusag și Mezesag. Pe harta Müller (Comitat Csanadiensis) din anul 1709 comună pe harta este notata cu numele de Schak, iar pe harta Contelui Claudius Florian von Mercy din 1723-25 este notata cu numele de Prädium Saag, pe o hartă mai tarziu din 1761 este menționată doar
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]
-
anul 1596, iar în prima parte a secolului următor o regăsim din nou asediată de sârbi, numele vechi Torony fiind înlocuit acum cu Tornya. După alungarea turcilor, Turnu a fost după Mako, Battonya și Foldeak, a patra localitate repopulată din comitatul Cenad. În anul 1734 în localitate existau înregistrate 53 de case. În anul 1742 satul trece de la Tezaurariatul Regal în componența domeniului Prințului de Mutina. În acea periodă locuitorii erau aproape în exclusivitate sârbi. În anul 1752 satul a fost
Turnu, Arad () [Corola-website/Science/300309_a_301638]
-
și români. În acesta din urmă, epitafurile sunt scrise de multe ori în ambele limbi, amintind astfel de trecutul comun al celor două etnii atât în plan bisericesc cât și familial. În anul 1762 Turnu era un înfloritor târg al comitatului Cenad de el aparținând ca filiale ale parohiei romano - catolice și târgurile Bătania și Pecica. În 1850, la Turnu funcționau două școli confesionale, una romano - catolică maghiară cu 75 de elevi și una greco-orientală a sârbilor și românilor cu 24
Turnu, Arad () [Corola-website/Science/300309_a_301638]
-
Hr. - așezare dacică fortificată, tip ,promonturiu barat’’, descoperită arheologic în punctul ,Cetate’’. - Sec. II-III d. Hr. - urme materiale și monede romane descoperite arheologic - 1369 - apare în documente ,Varadi’’ - sec. XIV - construită biserica ortodoxă, la limita punctului ,Cetate’’ - sec. XIV-XV - aparține Comitatului și Arhidiaconatului Hunedoara - 1387 - Marcu și Blasius de Varadia - 1427 - WARADYA - 1479 - ,Waradya castellum’’ - centru de domeniu cu 46 de sate - 1483 - castelul este vândut familiei Bánffy - 1492 - Simon Eliade de Waradya este student la Cracovia - 1551-1596 - Tothvaradja - 1552 - ocupat
Vărădia de Mureș, Arad () [Corola-website/Science/300311_a_301640]
-
la confluența râului Cigher cu Crișul Alb, la o distanță de 46 km de municipiul Arad și la 12 km de Pâncota. Localitatea Zărand, atestată documentar pentru prima dată în anul 1318, a fost un important centru administrativ, capitală a comitatului cu același nume până în anul 1744. În anul 1214, documentele vorbesc despre existența comitatului Zărandului, condus de către Dionisie, fiul lui Ompund. Castrul sau cetatea cu numele de Zarand figurează în documentele din anul 1232. Aproape de marginea comunei, în direcția nord-vest
Zărand, Arad () [Corola-website/Science/300314_a_301643]
-
municipiul Arad și la 12 km de Pâncota. Localitatea Zărand, atestată documentar pentru prima dată în anul 1318, a fost un important centru administrativ, capitală a comitatului cu același nume până în anul 1744. În anul 1214, documentele vorbesc despre existența comitatului Zărandului, condus de către Dionisie, fiul lui Ompund. Castrul sau cetatea cu numele de Zarand figurează în documentele din anul 1232. Aproape de marginea comunei, în direcția nord-vest, lângă apa Cigherului, pe locul numit Chereptel se văd urmele Cetății Zărandului. Unii istorici
Zărand, Arad () [Corola-website/Science/300314_a_301643]
-
fel recunoașterea unanimă încununând o vastă operă, o fascinantă și uluitoare epopee, evocare și invocare a omului care caută să-și cunoască puterile,înfruntându-se pe sine și lumea, în lupta pentru afirmarea valorilor umane. Creând pe harta lumilor posibile comitatul imaginar Yoknopatawpha, autorul lui l-a dăruit cu o ordine spirituală și temporală minuțios și inepuizabil constituită, până la a înscrie oamenii și întâmplările acestui teritoriu legendar într-un prezent care se numește "eternitatea" și într-o societate care se numește
William Faulkner () [Corola-website/Science/301542_a_302871]
-
Anglia este divizată în entități subnaționale ce pot fi grupate pe patru nivele. Diverse legislații au creat entități subnaționale alternative la diferite nivele. Cel mai înalt nivel de diviziune administrativă a Angliei este regiunea ce conține unul sau mai multe comitate. Nouă regiuni au fost create în 1994 iar din 1996 acestea au rolul de circumscripții ale Parlamentului European pentru Anglia. Toate au același statut, dar doar regiunea Londra Mare are un nivel substanțial de autonomie administrativă locală. De asemenea, regiunile
Organizarea administrativă a Angliei () [Corola-website/Science/301530_a_302859]