1,487 matches
-
Întâlnit, ți-am spus câte ceva despre amestecul unui român În cazul Rennes-le-Château, abatele Saunioére, tezaurul templierilor și altele asemenea. Mă așteptam să te intereseze mai mult povestea acelui Nicolae Corbu, fie și numai din motivul că, Întâmplător sau nu, erați compatrioți. Voi Încerca să compensez neîntrebată surprinzătoarea ta lipsă de curiozitate. - Are vreo legătură cu Centrul și cu...? - Legătură este puțin spus. - Vrei cumva să insinuezi că În subterană noi căutam mormântul acelui Corbu sau o bazaconie similară? - Dacă mă lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un punct, fiindcă, cinstit vorbind, nu mă obliga nimeni să marșez la - și la - fanteziile aventuriste ale Evelinei Fontaine, născută Corbu, de care mă atașasem În virtutea plusului de siguranță (reală, imaginară?) pe care o derivam instinctiv din Împrejurarea că eram compatrioți, ca și cum asta ar fi reprezentat vreun argument sau vreo garanție pentru ceva anume. Nu-mi plăcea să recunosc că la apropierea Încrezătoare de doamna psiholog mai contribuia și atracția pe care o exercita asupră-mi ca femeie, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
gură, cum erai tentat să crezi. Prima barieră pe care Noel Corbu o așezase În calea căutătorului o constituia Însăși redactarea propoziției În limba română. Am Îndepărtat rapid gândul că unchiul ar fi destinat În mod expres descifrarea codului unui compatriot, deși, ca să fiu sinceră, am fantazat puțin pe marginea unei eventuale nostalgii pentru meleagurile natale care l-ar fi Încercat pe năvalnicul aventurier În clipe de restriște sau de panică. Dar nu, Noel Corbu se percepea pe sine drept un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
insistent În timpul celor trei ani de frecventare a cursurilor. Domnul Harrison s-a gândit că ar fi o idee minunată să adune doi „ruși albi“ În aceeași locuință și astfel am Împărțit la Început apartamentul din Trinity Lane, cu un compatriot nedumerit. După câteva luni, acesta a părăsit colegiul și am rămas singurul ocupant al locuinței. Părea insuportabil de sărăcăcioasă În comparație cu casa mea Îndepărtată și actualmente inexistentă. Îmi amintesc bine ornamentele de pe policioara căminului (o scrumieră de sticlă cu Însemnele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
obișnuitul criteriu clar al alegătorilor din acest oraș se dovedise, în mod neașteptat, răsturnat și disprețuit. Mesajul șefului statului rămâne pentru închiderea campaniei, în noaptea de vineri, dar fraza cu care se va încheia a fost deja aleasă, Duminică, dragi compatrioți, va fi o zi frumoasă. A fost, într-adevăr, o zi frumoasă. Dimineața devreme, cum cerul care ne acoperă și ne protejează se afla în toată splendoarea lui, cu un soare de aur arzând pe fondul de cristal albastru, conform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
domnule președinte, gaze lacrimogene și apă sub presiune, nu văd cine ar reuși să le reziste, Dar imaginați-vă că da, ce ordine aveți pentru o astfel de ipoteză, Să tragem la picioare, De ce la picioare, Nu vrem să omorâm compatrioți de-ai noștri, Dar tot se poate întâmpla, Da, domnule președinte, tot se poate întâmpla, Aveți familie în oraș, Da, domnule președinte, Imaginați-vă că vă vedeți soția și copiii în fața unei mulțimi care avansează, Familia unui militar știe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
câteva corzi ale lăutei stilistice, ci în ceea ce privește vocativul care, conform regulii, trebuia să-l deschidă, cuvintele șablonizate care, în general, deschid discursurile de această natură. Într-adevăr, având în vedere subiectul delicat al comunicatului, era aproape ofensator să spună Dragi compatrioți sau Stimați concetățeni sau, eventual, printr-o modalitate mai simplă și mai nobilă dacă momentul era de cântat cu un tremolo adecvat pe coarda iubirii de patrie, Portugheeeeeze, Portugheeeeezi, cuvinte care, ne grăbim să clarificăm, apar doar datorită unei presupuneri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
au făcut pe consilierii literari ai șefului statului să considere nerecomandabilă, fiind superfluă și inoportună, introducerea oricăruia dintre refrenele menționate. Într-adevăr, trebuie să recunoaștem că era total nepotrivit să înceapă prin a spune cu afecțiune Stimați Concetățeni sau Dragi Compatrioți, ca unul care se pregătește să anunțe că începând de mâine va scădea la cincizeci la sută prețul benzinei, pentru ca imediat după aceea să arunce în ochii audienței străbătute de spaimă un organ intern însângerat, lunecos și încă palpitând. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mai e mult până ce soarele se va ridica de la orizont și va sfâșia norii sumbri. Dea domnul ca apariția lui să determine îndepărtarea barierelor care, din motive pe care nu reușim să le înțelegem, îi împiedică încă pe acei curajoși compatrioți ai noștri să obțină libertatea. Așa să fie, spre binele patriei. Imaginile următoare arătau elicopterul în aer, apoi, luat de sus, micul spațiu al eliportului de unde tocmai decolase și apoi prima panoramă a acoperișurilor și a străzilor din apropiere. Șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se rezolva. Dacă a venit televiziunea, spuneau ei, e semn bun. N-a fost. La ora șase fix, când se ivea deja o ușoară lumină trandafirie la orizont, vocea ministrului de interne începu să se audă în radiourile mașinilor, Dragi compatrioți, dragi compatrioate, țara a trăit în ultimele săptămâni, fără îndoială, cea mai gravă criză din câte a consemnat istoria poporului nostru de la începuturile națiunii, niciodată nu a fost atât de imperioasă ca acum necesitatea unei apărări à outrance a coeziunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care, de altfel, conform ultimelor informații, ar fi început deja să fie pus în aplicare, așa cum rezultă din nota care mi-a fost înmânată adineauri, până în acest moment, din câte știm, sunt deja șaisprezece casele atacate și jefuite, observați, dragi compatrioți și dragi compatrioate, cum dușmanii dumneavoastră nu pierd timpul, au fost atât de puține ceasurile care s-au scurs de la plecarea dumneavoastră și vandalii sparg deja ușile căminelor dumneavoastră, barbarii și sălbaticii jefuiesc deja bunurile dumneavoastră, stă, prin urmare, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care marea industrie alimentară ne propune să ne salveze de marea industrie alimentară, recomandîndu-ne „produse naturale” și o alimentație ca pe vremea bunicii. Bunica noastră, nu a lor ! - au zis publiciștii români, intuind patriotismul ce zace mereu treaz în orice compatriot. Și s-au pus să lege bunica de glie, dînd astfel un caracter autohton unei strategii mondiale de marketing - în care unii specialiști în politicile alimentare nu ezită să vadă o reciclare și o instrumentare propagandistică a mitului rousseauist al
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
-l închipuie pe acel bărbat înalt, cu trăsături nobile și vorbă cumpătată, care acționa convins că nu face decât să-și îndeplinească datoria potrivit vechilor sale tradiții, conviețuind cu lepădăturile ce umpleau închisorile și înțelese că n-ar fi rezistat. Compatrioții săi erau, în mare parte, oameni sălbatici și primitivi, și Razman știa asta. Vreme de o sută de ani trăiseră sub jugul colonizatorilor francezi, care se străduiseră să mențină poporul în ignoranță, și, cu toate că acum se considerau liberi și independenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
conducere nu se mișcă ușor și nu zboară în selvă să se vâre într-o bandă de războinici înarmați. Crezi în teama de scandal? — Tu știi mai bine decât mine că, în țara ta, opinia publică are o mare greutate. Compatrioții tăi târăsc după ei un fel de remușcare națională pentru ce le-au făcut bunicii lor indienilor de pe pășuni. Nu le va plăcea să fie acuzați că îi ucid în continuare pe indienii de dincolo de frontiere. S-a încheiat războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu părea deloc pedantă, ci avea chiar un anumit farmec. Stătea În picioare, cu o mînă rezemată ușor și afectuos pe umărul surorii sale, Încît păreau amîndoi desprinși dintr-o fotografie Înfățișînd o familie victoriană. — Omul acela era cumva un compatriot al dumneavoastră, domnule Rowe? Știți, În biroul acesta cei mai mulți sîntem străini. Chiar dacă sănătatea sau naționalitatea noastră ne Împiedică să luptăm alături de dumneavoastră, ne străduim să facem și noi cîte ceva, adăugă zîmbind, pe un ton confidențial. Eu și cu sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și dacă te-au făcut să suferi, voi rămîne, ca să stau de vorbă cu domnul Travers. — A, nu! exclamă ea. Ei nu sunt dușmanii mei - aceasta nu e țara mea. Cine sînt ei? Nu pricep nimic. E vorba de niște compatrioți de-ai dumitale, sau de-ai mei? — Pretutindeni sînt la fel, oricare le-ar fi naționalitatea, răspunse ea, atingîndu-i ușor brațul, ca și cum ar fi vrut să afle ce simte. Îți Închipui că ești un om rău, cînd de fapt ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
deja stare de fapt, ci chiar nimeni nu mai crede că se poate schimba ceva. Și se ajunge mereu și mereu, la jenanta lamentare națională, la penibila, de acum auto-plângere de milă și la cumplita smiorcăială existențială, cu care mulți compatrioți își hrănesc sufletul zilnic și pe care o transmit ca pe o boală urmașilor. Iar timpul trece, trece timpul nemilos pe lângă o nație ce stă bosumflată, mofluză și dezumflată, pe bordura drumului istoriei, privind cu invidie cum alții trec înainte
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
tine În aprilie: „Când eram În război...“ Gelu zâmbește absent. E bucuros că Grințu are chef de palavre și că nu pune mai multe Întrebări În legătură cu mica lui anchetă genealogică. I-am zis grecului: „Soixante-sept ans“ și el a tradus. Compatrioții lui au zis Întâi „Ohooo!“, dar pe urmă au realizat că nu e vorba de o vârstă prea Înaintată și au Început să-și spună Între ei că au avut În familie și bunici care au atins suta. Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
l-a apucat atunci să fugă În Anglia și nici dacă Hitler a avut sau nu cunoștință de „misiunea lui“. În 1971, deci când avea vreo 77 de ani, el află din ziarele care-i parvin la Spandau că un compatriot de-al lui, Willy Brandt, a obținut premiul Nobel pentru Pace. Îl cheamă pe directorul Închisorii, americanul Eugene Bird (Bird = pasăre, În psihanaliză simbolul masturbării este o fantasmă cu fulgi și pene!), și-i declară că dacă misiunea lui din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
bot. Te am în vedere pentru postul de ministru de finanțe. Vă mulțumesc și vă felicit. Vedeți foarte just și corect viitorul. Văd pe dracu, că ăștia-s ochelarii nevesti-mi! Și totuși... Da. Să continui? Nu. Continuați dumneavoastră? Da. Poftiți. Compatrioți! Așa. Oameni buni! Bravo. Dragi alegători de la orașe și sate, așa nu se mai poate! Excelent. E rău înăuntru - e rău în afară... Pauză Publicitară! Cum spuneam, ne onorează cu prezența domnul Președinte. Salut ascultătorii emisiunii dumneavoastră. Noapte bună. Vă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Evlampia de pe șanțul vernisat acum trei ani de Primărie în spatele blocului. O liniște calmă și o micuță întrebare atârnă ca un bec de 15 wați deasupra fericiților meseni: Dar dacă or fi urzici otrăvitoare? URNA SCAPĂ TURMA Scumpi și dragi compatrioți votanți. Și mă adresez în primul rând celor care încă nu ați votat, evident pentru a păstra minut cu minut calitatea constituțional câștigată de alegător, așa cum fetele mici sunt fete mari până la punerea însemnului electoral al cununiei. Venind către dumneavoastră
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Expres-magazin și Silviu Brucan, un fel de moșul cel veșnic siberian dar cu totul și cu totul negativ și fără animale: „Ne vom face harakiri”. Adică de ce mama dracului să ne facem harakiri? Doar nu sîntem copii. Nu-mi văd compatrioții făcîndu-și așa ceva nici dacă-ar fi pe moarte, ci mai degrabă mititei ultimi, cîntece populare, oxiuri, moriști de hîrtie pentru copii orfani. Rup o pagină la Întîmplare acoperindu-mi ochii cu mîna ca să nu văd ce revistă-am mutilat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fenomenelor paranormale. România la răscruce de univers tridimensional. Asta ne mai lipsea, un univers cu răscruce, și cu noi În ea. „Aproape zilnic am impresia că În societatea românească au apărut o seamă de particularități ce țin de racolarea unor compatrioți la un sistem energetic cosmic.” E limpede, sîntem În legătură directă cu Dumnezeu, precum cosmonauții, avem energie În mod sistematic, aproape zilnic, am votat FDSN, de-acum Încolo ne vor năpădi bioundele, fiind racordați la intersecție, unde-apare polițistul cu bastonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cînd În cînd se mai strecoară cîte-o eroare de apreciere, și sînt bătuți fazani cercetători ce vor să migreze, de teamă că nimic nu se va mai schimba În România. Și vor rămîne fără viitor, prezent, stare materială. Spre deosebire de alți compatrioți, cu apetit vienez pentru cîntecul lebedei, care nu se tem că vor rămîne fără ceva pentru că nu-l au. Cu patru ani mai devreme, Într-o zi călduță de mai, profesorul Simionescu trecea ca de obicei prin fața catedralei Saint Jacques
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Întuneric; românii sînt prietenoși.” N-am priceput. A venit cu hîrtia igienică din America, sau a plecat cu ea acolo? Uite cine ne fura hîrtia igienică, și noi care eram prietenoși cu el, dîndu-i suluri peste suluri, să vadă și compatrioții lui că avem. Politica reproduce scrisoarea unor cititori indignați de insulta gravă adusă de un lider PAC, la televizor, românilor, pe care i-a numit, Într-o clipă de destindere, popor tembel. De fapt tembel Înseamnă indiferență, delăsare, și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]