7,605 matches
-
a plictisit. După mai multe încercări nereușite de a atrage atenția mamei, fetița recurge la ceea ce era inevitabil. Se plânge că nu se simte prea bine. O doare stomacul, spune ea, și cere să meargă acasă. Perspectiva comportamentală O explicație comportamentală a apariției tulburării somatoforme ar fi întăririle primite în caz de boală și/sau comportamentele învățate prin imitarea unui membru al familiei suferind, la rândul lui, de o afecțiune cronică. Dintre beneficiile secundare aduse de statutul de bolnav amintim atenția
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de evaluare și teste de personalitate care au și o componentă somatică. Pentru lista acestor instrumente, vezi secțiunea „Pe scurt 7.2”. Tratament În lipsa unor date empirice cu privire la tratamentul tulburărilor somatoforme la copii și adolescenți, experiența clinică sugerează folosirea metodelor comportamentale sau cognitiv-comportamentale care conțin și elemente de desensibilizare sistematică și de conștientizare a tulburării prin educație. Cel puțin un studiu menționează reușita terapeutică a unui program cognitiv-comportamental combinat cu administrarea de inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei la adolescenții cu
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
mod normal, actele de agresivitate explicită ating apogeul în al doilea an de viață și se atenuează cu vârsta, pe măsură ce copilul socializează mai mult. Totuși, nu toți copiii urmează această traiectorie de dezvoltare. La unii, agresivitatea explicită este un tipar comportamental stabil ce durează din școala gimnazială până târziu în adolescență. Acest tipar sau traiectorie de dezvoltare ce constă în reacții agresive pronunțate pare să dureze mai mult la cei la care debutul este precoce (Aguilar, Stroufe, Egeland & Carlson, 2000). Aguilar
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de obicei diagnosticate prima dată în primii ani de viață, copilărie sau adolescență: tulburarea opozițională și tulburarea de conduită. Acestea au în comun agresivitatea și au fost ambele clasificate ca tulburări de extroversiune în studiile factoriale asupra constelațiilor de simptome comportamentale specifice (ASEBA; Achenbach & Rescola, 2001). Tulburarea opozițională și tulburarea de conduită: două afecțiuni sau una singură? Inițial, s-a dezbătut mult pe marginea întrebării dacă aceste două tulburări nu reprezintă de fapt decât grade diferite de gravitate, tulburarea opozițională fiind
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
importante deoarece pun în evidență elementele care disting tulburarea opozițională de tulburarea de conduită pe linia manifestării, aceasta putând fi explicită (tulburare opozițională: comportament agresiv și opozițional) sau implicită (tulburarea de conduită: nerespectarea autorității și încălcarea proprietății). De reținut Elementele comportamentale analizate în studiul lui Frick și al colaboratorilor săi (1993) se bazează pe cele două sindroame care alcătuiesc scala de extroversiune Achenbach (Achenbach, 1991): scala comportamentelor agresive care corespunde tulburării opoziționale și scala delincvenței care corespunde tulburării de conduită. Pe
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
proprietății: vandalism, furt, incendiere Explicit, distructiv Agresiune: sfidează, se bate, îi învinovățește pe alții, este plin de cruzime sau răutăcios Sursă: Frick și colab., 1993. TULBURAREA OPOZIȚIONALĂ Descriere clinică și caracteristici asociate Principala trăsătură a tulburării opoziționale este un „pattern comportamental persistent, ostil, sfidător, dezobedient și negativ îndreptat împotriva figurile ce reprezintă autoritatea” (APA, 2000). Dată fiind această constelație de comportamente, nu este surprinzător că, în orice mediu în care se pretinde ascultare și respectarea regulilor, copiii cu tulburare opozițională sunt
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
conduita. Categoria de diagnostic folosită de DSM-IV-TR (APA, 2000) pentru forma cea mai gravă de comportament disruptiv este tulburarea de conduită. Descriere clinică și caracteristici asociate Conform DSM-IV-TR (APA, 2000), principala caracteristică clinică a tulburării de conduită este „pattern-ul comportamental repetitiv și persistent de încălcare a normelor sociale sau a drepturilor celorlalți”. Criteriile de diagnostic sunt o serie de simptome împărțite în patru categorii de comportamente agresive și încălcări ale regulilor și normelor specifice vârstei: Acte de agresiune asupra celor
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
sexuală și sarcină în adolescență (APA, 2000). De reținut În urma unei analize factoriale a criteriilor asociate cu tulburarea opozițională și tulburarea de conduită, Frick și colaboratorii săi (1993) au identificat patru categorii de reacții potențiale definite în funcție de perechile de caracteristici comportamentale explicit/implicit și distructiv/nedistructiv. Secțiune „Pe scurt 8.1” face o trecere în revistă a acestor comportamente. Această tulburare are două forme, în funcție de vârsta de debut (copilărie sau adolescență) și de indicatori ai gradului de gravitate (forma ușoară: sunt
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
probleme din cauza asocierii cu grupuri de adolescenți de aceeași vârstă, dar cu un grad mai ridicat de deviere (Patterson, Capaldi & Bank, 1991). Mulți dintre acești pacienți își revin deoarece și-au dezvoltat abilități de coping adecvate (pe plan social și comportamental) în stadiile de dezvoltare anterioare. Atenție Reunirea adolescenților cu probleme comportamentale grave în grupuri de tratament poate avea efecte nedorite. De asemenea, s-a observat că tendința copiilor cu astfel de probleme este de a avea relații sociale precare și
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
cu un grad mai ridicat de deviere (Patterson, Capaldi & Bank, 1991). Mulți dintre acești pacienți își revin deoarece și-au dezvoltat abilități de coping adecvate (pe plan social și comportamental) în stadiile de dezvoltare anterioare. Atenție Reunirea adolescenților cu probleme comportamentale grave în grupuri de tratament poate avea efecte nedorite. De asemenea, s-a observat că tendința copiilor cu astfel de probleme este de a avea relații sociale precare și de a gravita în jurul altor copii cu comportament similar, antrenându-i
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
transformă dopamina în noradrenalină) poate să determine praguri mai înalte pentru comportamentele de căutare de senzații la unii copii (Quay, 1986). De reținut Nivelul scăzut de activitate a lobului frontal se asociază cu o capacitate redusă de a inhiba reacțiile comportamentale și de planificare. Aceasta poate explica de ce ADHD și tulburările de comportament disruptive se asociază atât de frecvent. De reținut Pentru copii, neascultarea poate fi un mijloc eficient de evitare sau sustragere de la activități indezirabile care necesită respectarea unor rugăminți
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
o abordare psihodinamică ar putea interpreta comportamentele agresive și de sfidare ca pe o manifestare a unor sentimente profund înrădăcinate de lipsă a iubirii părintești, a lipsei empatiei și a incapacității de a avea încredere în cineva (Gabbard, 1990). Teoriile comportamentale Din perspectivă comportamentală, neascultarea și agresivitatea par să apară ca reacție la un set prestabilit de principii de învățare. Un clinician cu o abordare behavioristă va încerca să izoleze factorii ambientali responsabili de întărirea și menținerea comportamentului. În contextul familial
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
ar putea interpreta comportamentele agresive și de sfidare ca pe o manifestare a unor sentimente profund înrădăcinate de lipsă a iubirii părintești, a lipsei empatiei și a incapacității de a avea încredere în cineva (Gabbard, 1990). Teoriile comportamentale Din perspectivă comportamentală, neascultarea și agresivitatea par să apară ca reacție la un set prestabilit de principii de învățare. Un clinician cu o abordare behavioristă va încerca să izoleze factorii ambientali responsabili de întărirea și menținerea comportamentului. În contextul familial, teoria coerciției (Patterson
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
punctaje mari la scalele privind problemele sociale și opoziționale, iar scala de autoevaluare pentru adolescenți Conners-Wells (Conners-Wells’ Adolescent Self-Report Scale, CASS, 1997) este foarte probabil să indice probleme familiale, de conduită și de controlare a furiei. În cadrul „Sistemului de evaluare comportamentală pentru copii” (BASC, Reynolds & Kamphaus, 1992), scale cu punctaje mari vor fi, foarte probabil, cele referitoare la agresivitate, probleme de conduită și problemele de extroversiune compozite. Tratament Tratamentele validate empiric pentru tulburările de comportament disruptive Una dintre problemele pe care
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
sau fără o componentă parentală. Dintre ele, au fost identificate două programe care îndeplinesc criteriile cele mai exigente: un program de instruire a părinților elaborat în vederea diminuării numărului de probleme ale copiilor mici (Webster-Stratton, 1984) și un program de instruire comportamentală pentru părinți bazat pe un manual intitulat Living with Children: New Methods for Parents and Children [Cum să trăiești cu copiii: noi metode pentru părinți și cadre didacticeă și semnat de Patterson and Gullion (1968). Această lucrare pune la dispoziție
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
permită să lucreze cu copiii din comunitate cu ajutorul familiilor, școlilor și celor de aceeași vârstă. Această metodă multimodală care atribuie rolul principal familiei se bazează pe accentuarea punctelor forte și folosește o varietate de tehnici: terapia familială și cognitivă, metode comportamentale (managementul situațional, managementul furiei, etc.). Programul a fost studiat intensiv, iar folosirea lui pentru tratarea a diverse probleme juvenile grave (delincvenți sexuali, delicvenți cronici, delicvenți violenți și tineri care consumă și abuzează de substanțe psihoactive) este bine fundamentată empiric (Hengeller
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
sugerează că reunirea tinerilor cu probleme grave de comportament în grupuri de tratament poate: duce la rezultate pozitive semnificative. oferi mai multe ocazii de dezvoltare a abilităților sociale. asigura o mai bună empatie. oferi o ocazie de instruire cu privire la devierea comportamentală. Greene și colaboratorii săi (2003) critică majoritatea programelor terapeutice pentru tulburarea opozițională pentru că: nu includ și o componentă de instruire a părinților. nu îi rețin pe părinți până la sfârșitul programului. nu îi motivează pe părinți. nu reușesc să se concentreze
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
cognitiv-comportamentale În procesele de gândire ale indivizilor cu tulburări de nutriție, apar distorsiuni cognitive evidente. Principalele caracteristici ale acestui tip de gândire dezadaptativă sunt tendința de apreciere negativă a propriei persoane și preocuparea obsesivă pentru mâncare. Din punct de vedere comportamental, ciclul anorexic și ciclul bulimic constituie întăriri negative și se autoperpetuează. EVALUAREA TULBURĂRILOR DE NUTRIȚIE În afara instrumentelor generale prezentate anterior, pentru aceste afecțiuni se mai poate folosi „Inventarul pentru evaluarea tulburărilor de nutriție” (Eating Disorder Inventory - 2, EDI-2, Garner, 1991
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
se autoperpetuează. EVALUAREA TULBURĂRILOR DE NUTRIȚIE În afara instrumentelor generale prezentate anterior, pentru aceste afecțiuni se mai poate folosi „Inventarul pentru evaluarea tulburărilor de nutriție” (Eating Disorder Inventory - 2, EDI-2, Garner, 1991), un instrument de autoevaluare care vizează caracteristicile psihologice și comportamentale asociate de obicei cu bulimia și anorexia. Există șase subscale: dorința de suplețe, bulimia, nemulțumirea legată de aspectul fizic, ineficiență, perfecționism, lipsa de încredere în oameni, sensibilitatea interoceptivă și fricile vârstei adulte. Intervenție și tratament în cazurile de anorexie nervoasă
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de tulburări de nutriție, să se țină strâns legătura cu medicul care asigură asistența primară. În anorexie, sunt urmărite îndeaproape trei obiective terapeutice: creșterea în greutate, rezolvarea problemelor legate de gândurile, comportamentele și relațiile interpersonale dezadaptative; menținerea greutății obținute. Intervențiile comportamentale Scopul acestora îl constituie adoptarea unor comportamente pozitive care să înlocuiască și să întrerupă în ciclul anorexic. În mediul spitalicesc, anorexicilor li se oferă adesea recompense tangibile (acces la telefon, la televizor, la farduri, etc.) atunci când mănâncă. Terapia cognitiv-comportamentală Există
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
are nevoie de tot mai mult alcool pentru a obține același efect. De reținut Consumul crescut de substanță psihoactivă și producția diminuată de acid gama-aminobutiric creează dependență de substanța repspectivă, aceasta trebuind să simuleze funcția naturală a neurotransmițătorului GABA. Perspectiva comportamentală Din perspectivă behavioristă, stările modificate (reducerea tensiunii sau accentuarea bunei dispoziții) determinate de droguri pot fi alternativă considerată pozitivă de către consumatori. Reducerea tensiunii este un efect secundar inițial al multor droguri, inclusiv al alcoolului și a marijuanei. În condiții de
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Cercetările care s-au ocupat de alternativele de tratament în familie ale consumului și abuzului de substanțe psihoactive s-au oprit asupra metodelor cognitiv-comportamentale (vezi mai sus), a terapiei multisistemice (Henggeler, Schoenwald, Borduin, Rowland & Cunningham, 1998) și a metodei familiale comportamentale funcționale (Emery, 2001). S-a demonstrat că includerea unei componente familiale în programul de tratament sporește gradul de implicare al participanților și eficiența programului (Stanton & Shadish, 1997). Făcând o comparație între terapia comportamentală familială și o alternativă de tratament (tratament
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Rowland & Cunningham, 1998) și a metodei familiale comportamentale funcționale (Emery, 2001). S-a demonstrat că includerea unei componente familiale în programul de tratament sporește gradul de implicare al participanților și eficiența programului (Stanton & Shadish, 1997). Făcând o comparație între terapia comportamentală familială și o alternativă de tratament (tratament orientat pe proces), Azrin și colegii săi (1994) au constatat că terapia familială are o rată de succes de 50% în ceea ce privește reducerea consumului de alcool și droguri, în vreme ce rezultatul celeilalte metode a fost
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
constatat că terapia familială are o rată de succes de 50% în ceea ce privește reducerea consumului de alcool și droguri, în vreme ce rezultatul celeilalte metode a fost o creștere o consumului. Într-un alt studiu comparativ, Donohue și Azrin (2001) arată că terapia comportamentală familială este superioară unui program ce folosea o metodă de rezolvare a problemelor. Prevenția Începând cu 1994, în Statele Unite, au fost prevăzute fonduri federale pentru elaborarea de programe educaționale de prevenire a abuzului de droguri. Totuși, din cauza amendamentelor aduse în
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Scale, GDAS)/ de la 3 ani până la 22 de ani Scală de evaluare a comportamentului Patru scale Notă: Pentru referințele tuturor acestor instrumente, vezi Anexa B. Intervenția În cazul copiilor și adolescenților cu retardare mintală, intervențiile se concentrează fie asupra aspectelor comportamentale/emoționale, fie asupra celor educaționale. Intervențiile comportamentale Programele comportamentale reușesc foarte bine să se focalizeze și să acționeze asupra problemelor sociale, emoționale și de conduită. Motivul acestei reușite l-ar putea constitui faptul că ele împart comportamentele problematice în părți
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]