1,467 matches
-
în stabilirea unei legături sociale, oricare ar fi influențele teoretice. Gînditori contemporani precum J. Habermas și N. Luhmann consideră comunicarea politică drept conceptul cheie al teoriei lor: unul cercetează condițiile de existență a consensului rațional elaborînd o teorie asupra activității comunicaționale; celălalt prezice, fără ezitare, că "raportul dintre comunicare și societate va fi reprezentat nu numai de subiectul unui studiu specific al comunicării, ci și de tema centrală a oricărei teorii asupra societății"1. Mai recent, A. Giddens scria: "Consider că
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
simbolic) și praxiologică (interacționism strategic). Modelul dialogic se fondează pe ideea că legitimitatea constă în consensul obținut prin discuție. Acest model perpetuează o tradiție filosofică ce urcă pînă la Aristotel și care a fost caracterizată prin consubstanțialitatea dintre politic și comunicațional. Prin intermediul discursului, oamenii pot stabili puncte comune între opinii contradictorii și pot delibera, adică pot ajunge la o decizie grație unei discuții argumentate. Spațiul public rezultă din interlocutoriul cetățenilor care își desăvîrșesc libertatea prin participarea la problemele publice. După ce Hannah
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
politice. "Asigurarea asentimentului plebiscitar al unui public vasalizat "este obiectivul publicității manipulate care dezvăluie comunicarea în cadrul spectacolului. "Eliberarea comunicării înseamnă discuția publică lipsită de piedici și ferită de dominație". Habermas (1981) s-a orientat spre descoperirea unei teorii a competenței comunicaționale, prezentate ca o pragmatică universală. Distingem două tipuri de acțiuni sociale: cele orientate spre intercomprehensiune (acțiunea comunicațională) și cele orientate spre succes (acțiunea strategică). Acțiunea strategică este transpusă în practică în manieră deschisă ori disimulată. În acest caz, vorbim fie
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Eliberarea comunicării înseamnă discuția publică lipsită de piedici și ferită de dominație". Habermas (1981) s-a orientat spre descoperirea unei teorii a competenței comunicaționale, prezentate ca o pragmatică universală. Distingem două tipuri de acțiuni sociale: cele orientate spre intercomprehensiune (acțiunea comunicațională) și cele orientate spre succes (acțiunea strategică). Acțiunea strategică este transpusă în practică în manieră deschisă ori disimulată. În acest caz, vorbim fie despre o manipulare definită ca iluzie zămislită în mod conștient, fie despre o comunicare deformată sistematic în
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
este transpusă în practică în manieră deschisă ori disimulată. În acest caz, vorbim fie despre o manipulare definită ca iluzie zămislită în mod conștient, fie despre o comunicare deformată sistematic în care iluzia este, în mod inconștient, produsă. În acțiunea comunicațională, dimpotrivă, "participanții nu sînt de la început orientați către propriul succes; ei își urmează obiectivele individuale, cu rezerva de a-și acorda concomitent planurile lor de acțiune cu fundamentul definițiilor comune ale situațiilor". Intercomprehensiunea presupune componentele universale ale dialogului: cerința inteligibilității
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
calitatea conținutului și restructurarea relațiilor sociale. Mai întîi, tema exploziei informației este un laitmotiv pe care îl regăsim, de exemplu, la A. Toffler etichetată drept "infosfera celui de-al treilea val", sau la A. Moles (1986) în conceptul de opulență comunicațională. Transmiterea instantanee a informației la distanță luminează spațiul și timpul, lucru care se repercutează în conduitele politice. Nu numai că informația poate circula cu foarte mare viteză de la un capăt la celălalt al planetei, surmontînd astfel constrîngerile teritoriale, dar memoria
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
puternică indecizie în cadrul unei campanii puțin definite unde, de exemplu, apar candidați noi sporește probabilitatea rezultatelor directe ale publicității politice. Totuși, pare tot mai incorectă izolarea rezultatelor obținute direct prin publicitatea televizată, fără a se lua în calcul întregul mediu comunicațional în care publicitatea a fost concepută, difuzată și acceptată. În schimb, ipoteza rezultatelor indirecte ar părea mai rodnică. Aceasta constă în a demonstra că, prin comunicarea lor publicitară, candidații caută să definească situația electorală și să accentueze dinamica simbolică a
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
lumea a treia, care au declanșat aspirația spre "o nouă ordine mondială în informație și în comunicație, mai dreaptă și mai eficientă" (ca să reamintim subtitlul raportului întocmit de Mac Bride 51). Analizele relațiilor internaționale inspirate de sistemism subliniază importanța fluxurilor comunicaționale. Au fost emise și teorii privind rolul informației în emergența ipotetică a unei opinii publice internaționale. De asemenea, perspectiva deschisă de caracteristicile sistemului internațional de producție și de difuzare în masă determină înțelegerea funcțiilor strategice ale dezinformării, înțeleasă ca o
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
comportă asemeni unor strategi, adică acțiunile lor sînt îndreptate spre succesul campaniei lor de mobilizare a electorilor. Altfel spus, strategiile lor constau în determinarea unei oferte și în comunicarea cît mai desăvîrșită a acesteia, astfel încît să poată gestiona fluxurile comunicaționale prin mass media și să mînuiască cuvinte, citate, argumente, imagini etc., adică resurse simbolice. Transpunerea în practică a acestor resurse este continuu alterată de perturbările, zgomotele din teoria matematică a comunicării, provocate de strategiile adverse, într-o situație prin definiție
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
opinie sau marelui public, în funcție de conținutul lor politic sau administrativ. SID coordonează campaniile de informare și acțiunile publicitare, administrează relațiile publice și relațiile cu presa și coordonează informarea utilizatorilor. Coordonînd comunicarea guvernamentală, SID mai acordă și asistență ministerelor pentru nevoile comunicaționale ale acestora, dar are și funcția de informare pentru guvern. În sfîrșit, el conservă discursurile liderilor politici, informațiile privind personalul politic și materialul campaniilor de informare. Campaniile guvernamentale reprezintă manifestarea cea mai spectaculară a acțiunii SID. Ele confirmă bugetele publicitare
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
piețe a comunicării locale. Ar fi, totuși, lipsit de prudență să credem mai înainte de vreme că implantarea noilor tehnici de comunicare va genera, în mod automat, democrația locală. Faptul că tehnica partajează puterea constituie o componentă egalitaristă a mitului societății comunicaționale. Așa cum descentralizarea a consolidat puterea marilor personalități locale, tot astfel modernizarea comunicării locale poate întări poziția celor ce dețin puterea instituțională. Putem crede că la nivel local, dar și național, modernizarea deține poziția de putere, fiind un factor determinant în
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
în relație tendința recentă de dezangajare și de respingere a politicii profesionalizate, pe de o parte, și mediatizarea crescîndă a activității politice, pe de altă parte. Însă procedînd astfel, ar fi ca și cum am elimina total ipoteza optimistă despre o opulență comunicațională care ar duce automat la democrație. După cum remarca cu amărăciune comentatorul american T. Gitlin: "În măsura în care politica devine mai profesională, descrește participarea electorală". Participarea politică desemnează ansamblul de practici prin intermediul cărora cetățenii caută să influențeze activitatea politică din comunitatea lor. Din
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
codului, a registrelor și a întregului sistemul de mesaje, și recunoașterea acestor forme. Studiul limbajului partinic relevă ceea ce M. Offerlé numește "bunuri discursive" și utilizatorii săi, repertorii de comunicare omoloage repertoriilor de acțiune. Cu toate acestea, nu sînt singurele aspecte comunicaționale pe care le evidențiază atunci cînd propune o analiză a partidului politic văzut ca "un spațiu de concurență obiectivată, între agenți dispuși în așa fel, încît aceștia luptă pentru definirea legitimă a partidului și pentru dreptul de a vorbi în numele
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
colective, la a cărei existență sau, mai degrabă, credință în existență contribuie prin intermediul competiției lor"91. Lupta pentru definirea situației, munca pentru legitimare, construirea identității, dreptul de a vorbi constituie mai curînd procese sau aspecte, în care se desfășoară activitatea comunicațională, conformă unei perspective apropiate constructivismului. În competiția internă pentru cucerirea pozițiilor de putere, ca și în competiția interpartinică, manipularea resurselor simbolice îmbracă un caracter strategic fundamental: la putere trebuie instalată definiția pe care aceasta o dă situației, precum și cuvintele care
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
în analiza comunicării politice au un punct comun. Fie că este vorba de competiție între definițiile de interes social, fie că este vorba de triumful gîndirii tehnice ori despre viziunea mediacentrică asupra vieții politice, există întotdeauna riscul abaterii politicului asupra comunicaționalului, cu alte cuvinte, reducerea politicului la o manifestare între multe altele, în loc să fie înțeles ca o formă elementară a vieții în societate. BIBLIOGRAFIE Bateson G. et al., La nouvelle communication, Paris, Seuil, 1981. Edelman M., Constructing the Political Spectacle, Chicago
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
la personalitate. Oamenii sunt formați de societate să realizeze funcții importante pentru aceasta. Interes scăzut referitor la personalitate. Oamenii sunt formați de instituțiile sociale și de poziția grupurilor lor în societate. Oamenii sunt manipulatori de simboluri; personalitatea apare din interacțiunea comunicațională și socială. Concepția despre schimbarea socială Sistemul social tinde să reziste schimbării disfuncționale. Schimbarea este inevitabilă și continuă. Schimbarea se produce când nu există consensul referitor la comportamentul așteptat; schimbarea implică dezvoltarea a noi fundamente de consens. Concepte cheie Integrare
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
provinciali își manifestau atașamentul subiectiv. Națiunea era, pentru marea majoritate, o categorie abstractă, absentă, absconsă. Ca atare, națiunea nu putea fi obiectul identificării subiective și sursa identității colective. Naționalizarea Franței (omogenizare lingvistică și culturală, integrare fiscală, juridică și educațională, unificare comunicațională etc.) s-a produs doar în intervalul 1870-1914, când forțele modernizării au contribuit din plin la integrarea societală. Printre cele mai importante forțe integratoare care au creat Franța națională se numără sistemele educaționale și juridice care au pătruns întreg teritoriul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Nu este un lucru nou faptul că petrecerea timpului cu cineva este cel mai important mesaj nonverbal pe care o persoană îl transmite în legătură cu natura relației. De asemenea, modul în care cineva își gestionează timpul poate avea o pronunțată valoare comunicațională despre personalitatea, educația și cultura sa. În funcție de normele, conduitele, percepțiile și valorile unei comunității, ,,gesturile au permis discriminarea între societăți caracterizate de un contact puternic (Europa mediteraneană, America latină, societățile arabe) și societăți caracterizate de un contact scăzut (Europa nordică, Extremul
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
acumulare de cunoștințe, același pentru toți, desfășurat în conformitate cu scheme și repere fixe, ci depinde de nivelul de înțelegere și de semnificațiile pe care elevii le atribuie celor învățate. Înțelesul cuvintelor este intim legat de particularitățile și competențele acestora (cognitivă, socio-emoțională, comunicațională etc.). De multe ori profesorul interacționează cu personalități distincte, fiecare cu propriul nume, cu ,,povești" diferite, cu interese și nevoi individuale (sau, mai grav, fără nici un interes pentru studiu), situație care îl obligă să ia în considerare modalități educaționale diverse
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
al preocupărilor pragmatice, al sărăcirii limbajului și ,,contopirii"cu tehnologia informatică, comunicarea didactică se află sub presiunea erodării stabilității, durabilității, consistenței și empatiei. De aceea, atragem atenția asupra rolului feed-back-ului în relația cu elevii și importanța autoevaluării în vederea reglării conduitei comunicaționale în funcție de mesajele verbale, paraverbale (elemente prozodice și vocale) și nonverbale ale actorilor educaționali. Performativitatea comunicării didactice este evaluată de către elevi, dar și de profesor, în funcție de rezonanța afectivă a relației educative și de rezultatele obținute. Efectul relației educaționale depinde de ecoul
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
cele de natură lingvistică/semantică) sunt adevărate. Acest fapt capătă o importanță deosebită În comunicarea reală, În dialogul public, În special, fiind un mijloc frecvent utilizat de oamenii politici În manipularea interlocutorilor și a opiniei publice. Din punct de vedere comunicațional, presupoziția este „locul de dezbatere și de confruntare a subiectivităților” <ref id = "29" > Ibid., p. 30 </ref>.(traducerea mea). Presupoziția, prin caracterul ei insidios, modifică, deseori, raporturile dintre vechi și nou, dintre asertat și presupus. Ceea ce În mod normal constituie
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
a fi un act În sine, suficient sieși, rupt de viața reală, scos În afara fluxului neîntrerupt al acțiunilor specific umane În care oamenii Învestesc toate capacitățile, dorințele și emoțiile lor. TB se situa la polul opus. În cazul său, performanța comunicațională era ireproșabilă. Avea un talent Înnăscut de a se contopi cu enunțul, de a-l face parte integrantă a unui eveniment din viața sa reală. Beneficia de o capacitate extraordinară de a „citi” interpretul (direct și indirect), ceea ce-i conferea
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
interpretate optim doar În contextul general al producerii lor și doar de către receptorul căruia enunțul i-a fost, intenționat, adresat. Emițătorul și receptorul capătă o greutate mult mai mare În procesul de interpretare a enunțului, nu atât prin competențele lor comunicaționale, cât prin unicitatea lor ca entități psihice. Mesajele care se vehiculează Între P și B, În Înregistrarea nr.1 , sunt afectate dramatic de toate cele trei tipuri de context identificate de TS Cazacu: general, al emițătorului și al receptorului. Fără
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
o face (situație prea puțin prezentă), oferă informații trunchiate, bine cenzurate, derutante, false, de complezență; • conținutul mesajelor schimbate este preponderent cognitiv, informațional; • interesul participanților se centrează pe informații disponibile; ei nu doresc să se dezvăluie altora; • se prefigurează veritabile strategii comunicaționale; ele au un caracter oarecum unitar, omogen. Participanții își aleg cu grijă cantitatea și conținutul mesajelor, ca și momentul emiterii lor. Restrângerea comunicării intenționate, voluntare între partenerii aflați în competiție "provine scrie M. Milcu (2005) din presupoziția fiecăruia că el
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
se constituie astfel doar într-un pretext pentru analiza propriei maniere de a comunica și pentru căutarea/exersarea de "soluții" de optimizare a "interpretării", în varii contexte, a oricărui rol ne-am asuma la un moment dat în jocul vieții comunicaționale. Partea I Comunicare discurs teatru: coordonate teoretice și aplicative Planul general al comunicării este avut în vedere, în lucrarea de față, din perspectiva relaționării acestuia cu planul discursului și cu implicațiile particulare aferente diferitelor forme de manifestare a universului teatrului
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]