46,314 matches
-
formulată cu ajutorul grilei sincronismului, apare mult mai riguroasă, sub raportul faptelor istorice petrecute. Dihotomia real/ ideal își spune încă o dată cuvîntul. Orientările tradițonaliste, generoase în intențe, și-au vădit falimentul. Crima spirituală cea mai gravă s-a petrecut în regimul comunist, cînd joncțunea catastrofală dintre internațonalismul proletar și națonalism a produs efecte care perturbă astăzi o integrare firească și decentă în Uniunea Europeană, de exemplu. Aspectul cel mai deficitar al evoluței românilor în modernitate îl constituie organizarea socială coerentă în urmărirea unui
Sincronism și globalizare by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/13792_a_15117]
-
auzite la un post de radio, sau vreo fotografie de epocă, cu un imobil familiar, dar pus parcă într-un context straniu, să-ți umple sufletul cu o emoție greu de exprimat în cuvinte. Diabolizat, din rațiuni politice, în perioada comunistă, devenit principalul reper de civilizație al partidelor istorice, resuscitate după decembrie 1989, Bucureștiul interbelic este pentru mulți din cei de azi o realitate difuză, ca o adiere discretă de parfum purtată de ritmurile melodiilor (și ele redescoperite) lui Jean Moscopol
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
nepăsător" și gândindu-se la ce vor păț acum Gheorghe și Magherel. Trecutul legionar va deveni motiv literar cu frecvență importantă de apariție în construcția unor personaje; uneori acest detaliu biografic distruge brusc existențe, alteori explică comportamentul "dușmănos" la adresa puterii comuniste: o domnișoară "șefă de lucrări" medic cu "oarecare merite științifice", Cosmologea, Benone ( din Risipitorii), Beju, activist P.C.R. ( din Marele singuratic) etc. Atunci internatul se redeschisese și, până la încheierea anului școlar, probleme de acest gen n-au mai fost. Acum însă
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
nimic din ce s-ar fi petrecut atunci în mintea lui și nu oferea nici o sugestie asupra inteligenței sale" ( Conștiința unei generați). Pe acest tânăr Al. Cerna-Rădulescu îl angajează la corectura săptămânalului "de șarjă, teatru și humor" "Nastratin", iar poetul comunist Ștefan Popescu la "Institutul de statistică". Iată scrisoarea de recomandare a lui Geo Dumitrescu către Ștefan Popescu: "Iubite nene Ștef, Fără a fi într-o situație cu mult alta decât a individului ce ț se prezintă, îndrăznesc totuși a-ț
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
vor fi dosare", "vor cădea multe capete". În locul capetelor căzute, se vor ridica altele dintre tinerii săraci de la țară, precum al acestui Marin Preda care vorbește ca personajele sale. La Institutul de Statistică, Preda îl cunoaște pe un anume Pavel, comunist idealist, care umbla iarna fără palton și fără căciulă în semn de solidaritate cu comuniștii închiși în lagăr, cum ar fi poetul comunist Dumitru Corbea. Sergiu Filerot, care-i împrumutase o sumă importantă, este condamnat la moarte pentru un volum
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
Preda care vorbește ca personajele sale. La Institutul de Statistică, Preda îl cunoaște pe un anume Pavel, comunist idealist, care umbla iarna fără palton și fără căciulă în semn de solidaritate cu comuniștii închiși în lagăr, cum ar fi poetul comunist Dumitru Corbea. Sergiu Filerot, care-i împrumutase o sumă importantă, este condamnat la moarte pentru un volum de poezii "împotriva războiului din Rusia". Pentru Marin Preda întâlnirea cu grupul de scriitori comuniști va avea urmări dintre cele mai importante: după
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
el însuși se va simț îndatorat față de cei care l-au ajutat să răzbată, nu va proceda așa cum îl sfătuise cândva Nichifor Crainic, ci, dimpotrivă, se va simț dator să se implice. Preda nu va pune niciodată în discuție regimul comunist, nu va suspecta niciodată legitimitatea sa, cărțile sale nu vor fi niciodată "subversive", ci, dimpotrivă, angajate în problematica vremii. Încă din 1945, Geo Dumitrescu îl menționează pe Marin Preda printre membrii "primei generați de la mahala și de la țară care refuză
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
Radu Boureanu, Maria Banuș, Eusebiu Camilar, Eugen Jebeleanu, Ioanichie Olteanu, Nina Cassian, Dan Deșliu, Petru Vintilă, Mihu Dragomir, N. Tăutu, Petre Solomon și Marin Preda. În 1946, poetul statistician, comunistul Pavel ca și poetul Caion sunt arestați chiar de regimul comunist. Preda însă își urmează steaua lui norocoasă, evită din instinct sau din pricepere dobândită, asemenea accidente biografice. Debutul în volum este unul adevărat, în ultimul an în care a mai fost posibil, 1948, povestirile selectate sub titlul Întâlnirea din pământuri
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
Georgescu sau ale lui Nicolae Moraru. Marin Preda înțelege lucrurile în felul său, așa cum rămăsese și la internatul Școlii Normale fără să plătească sau așa cum tatăl său amâna la nesfârșit plata impozitelor. Înțelege să beneficieze de avantajele oferite scriitorilor regimului comunist, dar să scrie așa cum vrea el, "să descopere lumea singur". Nicolae Moraru îl aduce la "linia partidului": "artistul burghez se consideră supraom, în sensul că se crede liber și nu vrea să servească nici o cauză. În realitate servește burghezia care
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
mai fost atât de strâns în ultimii ani de viață a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, breasla scriitorilor a luptat să obțină o relativă autonomie, restrângând amestecul partidului în creație. O libertate reală de inspirație, n-a existat vreodată în epoca dictaturii comuniste în România. De un relativ interval de relaxare a beneficiat parțial și G. Călinescu, căruia i s-au atribuit din nou onoruri, fiind ferit acum de grosolane atacuri și tratat ca o mare valoare națională. El a murit însă în
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
133). De altfel, la capătul acestui ultim eveniment, Monciu-Sudinski este obligat să plece din țară, alegînd exilul în Suedia (1978). După 1977 și reprimarea milițienească a mișcării Goma, metoda "exilării" semi-forțate a disidenților (prin presiune și șantaj) le oferă autorităților comuniste de la București o rezolvare politică eficientă a problemei intelectualilor "indezirabili", "recalcitranți" și cu "potențial dușmănos". Un scriitor care dispare Cine este, însă, Alexandru Monciu-Sudinski? Născut la 13 iulie 1944 la Turnu Măgurele, pedagog la Dragalina (1962-’63), student al Facultății
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
an, Monciu-Sudinski este împins să părăsească țara; în consecință, se expatriază în Suedia, la Stockholm. Citată de Mihai Pelin, fișa de Securitate a scriitorului emigrat îl prezintă în continuare ca pe un potențial pericol la adresa regimului Ceaușescu și a statului comunist: "«Fiind fără ocupație și cu o situație materială precară, poate fi instigat la acte protestatare»" (v. Pelin, op. cit., 2002, p. 221). Nemulțumirile politice la adresa "recalcitrantului" sînt însă mai vechi și ele vin nu numai din partea autorilor de fișe de Securitate
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
recompun tristele și adevăratele realități sociale ale anilor ’60-’70, ascunse și edulcorate de realismul socialist oficial. Din acest punct de vedere, prozele absurde ale lui Monciu-Sudinski reprezintă, poate, cel mai bun indicator (literar, premonitoriu) al imploziei viitoare a sistemului comunist. Spre iritarea metodiștilor culturali și disperarea cenzurii comuniste, absurdul Rebarborului nu rezultă din cine știe ce construcție auctorială speculativă, ci din absurdul intrinsec al realității socialiste. Decupată cu un masochism trist, aceasta se reasamblează firesc într-o narațiune proletariană și inginerească de
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
60-’70, ascunse și edulcorate de realismul socialist oficial. Din acest punct de vedere, prozele absurde ale lui Monciu-Sudinski reprezintă, poate, cel mai bun indicator (literar, premonitoriu) al imploziei viitoare a sistemului comunist. Spre iritarea metodiștilor culturali și disperarea cenzurii comuniste, absurdul Rebarborului nu rezultă din cine știe ce construcție auctorială speculativă, ci din absurdul intrinsec al realității socialiste. Decupată cu un masochism trist, aceasta se reasamblează firesc într-o narațiune proletariană și inginerească de tip social-verité. De altfel, bruta proletară și inginerul
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
a-l duce pe Ursescu la doctor, bărbatul pare mai degrabă fericit că a reușit să ocupe singur, blocîndu-se pe dinăuntru, un compartiment întreg! Pentru a-și apăra teritoriul feroviar proaspăt cucerit, el e chiar dispus să susțină valorile maternității comuniste, invocînd argumentul locurilor rezervate pentru "mama și copilul". În plus, abandonarea elevului bolnav "în coada mulțimii" (lăsat să se descurce cum o putea) îi stîrnește un amuzament teribil, comparabil doar cu entuziasmul izbîndei locative în fața asaltului navetiștilor. Scena tragi-comică a
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
al povestirilor, creînd rupturi de ritm și pauze, tensiune și relaxare, suspans și eliberare, iar, la nivelul personajelor, făcînd să încolțească psihologia abisală din cea rudimentară și invers. Se obține astfel una din cele mai tranșante radiografii epice ale perioadei comuniste (comparabile, ca acuitate, doar cu prozele autobiografice ale lui Paul Goma). Din această perspectivă, încărcate de referințe socio-politice directe, dure și exacte, atît Rebarbor, cît și volumele ulterioare de "reportaje în proză" ale lui Monciu-Sudinski oferă o dublă alternativă ficțională
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
lumea anilor ’50-’60-’70, ar face-o mai degrabă din Rebarborul lui Monciu-Sudinski, decît din prozele colectivizării și industrializării ale "obsedantului deceniu" (pline de activiști omenoși și infailibili, tineri superdotați și muncitori titanici mergînd benevol și entuziast pe șantierele comuniste) sau din romanele politice șaptezeciste (bîntuite de activiști cu probleme de conștiință, care discută cu nevestele sau amantele despre putere și adevăr, libertate și necesitate, critică și autocritică). De altfel, Rebarbor poate fi considerată prima carte de proză din literatura
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
se ocupă și de ei! Cum, în realitate, sistemul produce la scară națională rebuturi sociale, "Omul Nou" devine un ratat generalizat, la limita supraviețuirii, făurit de acțiunea și "conștiința" securiștilor, activiștilor și metodiștilor de Partid: o epavă a unei societăți comuniste oricum defecte de sus pînă jos.
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
stoic din anii revoluției urmat de contrajurnal, Pitești, Ed. Paralela 45. Se vor acorda două premii. DIC}IONARE/ EDI}II CRITICE/ ANTOLOGII. Mircea Coloșenco - Nichita Stănescu, Opere, vol. I, II, III, București, Ed. Univers Enciclopedic l Cicerone Ionițoiu, Victimele terorii comuniste. Arestați, torturați, întemnițați, uciși. Dicționar, vol. II, III, IV, București, Ed. Mașina de scris l Virgil Petrovici, Pădurea spânzuraților, un film de Liviu Ciulei, București, Ed. Tehnică l Cornelia Pillat - Ion Pillat, Opere, vol. IV, București, Ed. Du Style. Se
Nominalizări pentru Premiile Uniunii Scriitorilor pe 2002 () [Corola-journal/Imaginative/13900_a_15225]
-
și Eugen Ionesco ( al cărui precursor a fost) începeau să se afirme pe scena europeană. După o fructuoasă carieră de diplomat, desfășurată în principal în capitalele țărilor scandinave în deceniul al patrulea al secolului trecut, Grigore Cugler temîndu-se că mișcarea comunistă ar putea cuprinde întreaga Europă hotărăște să părăsească vechiul continent. Instinctul lui "apunakist" îl duce la Lima, în Peru, unde se stabilește la începutul lui 1948. De ce tocmai Peru? Ulrica Cugler mi-a povestit că soțul ei a luat un
Grigore Cugler omagiat în Peru by Dan Shafran () [Corola-journal/Imaginative/13928_a_15253]
-
presa vremii, mai ales în acel ziar pe care "lumea bună" nu-l citește, Le Figaro - la fel cum constantă e polemica lui cu intelectualitatea occidentală pătrunsă de ideologia stîngii, respingerea interpretărilor în cheie militantă a propriilor piese, denunțarea amăgirii comuniste (și, din anii ’60, maoiste). Dacă Note și contranote e concentrată asupra experienței dramaturgice și a concepției lui Ionescu despre teatru, Antidoturi e cartea unui Ionescu implicat în demascarea "împăratului gol", a gîndirii colective pe cale să-ngroape individualismul, cartea unui
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
după tiparul sovietic, prestigiul de care se bucură clasicul, ortografiat întotdeauna cu majusculă, maestrul către care se îndreaptă generații de tineri scriitori în căutarea îndrumării, cel în consistența căruia tradiția se întâlnește cu încrederea în inevitabilitatea progresului pe care partidul comunist/ bolșevic /muncitoresc îl ipostaziază, pe scena istoriei. Odată avangarda domesticită sau eliminată din scenă, misiunea de a exprima, oracular, geniul național îi este încredințată și, împreună cu ea, sarcina de a apăra și ilustra un regim care închide un ciclu istoric
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
celebrează, poematic, nașterea unei utopii moderne, care nu datorează nimic atât de detestatului individualism burghez. Antifascismul și mai apoi lupta postbelică pentru pace, animată de aceeași omniprezentă obsesie a progresului, schimbă polaritatea proiectului politic, descifrând în tiranie apoteoza libertății. Democratismul comunist își face intrarea pe scena universală, în această secvență polemică direcționată de clasic împotriva șovăielnicilor omologi burghezi. Căci "în Uniunea Sovietică legile se fac de jos în sus, în sânul clasei muncitoare, decurgând din condițiile sale de existență și de
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
îndepărtat al lecturii pe care Iosif Vissarionici Stalin o propunea, în urmă cu aproape un deceniu, atunci când popoarele lumii de la răsărit se pregăteau, într-o atmosferă de sărbătoare, să întoarcă definitiv o pagină din istoria umanității. În 1945, editura partidului comunist român oferea românilor, în tiraj de masă, lucrarea fundamentală a generalissimului, "Problemele leninismului", în al cărei sumar expunerea asupra proiectului constituțional de la 1936 figura la loc de cinste. Intelectualului român, partidul îi deschidea o cale către mântuire, după rătăcirea din
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
oferă ca anticipație profetică. Manifest închinat noii libertăți regăsite, textul lui Sadoveanu deconstruiește miturile pe care se întemeiază lumea veche, a cărei dispariție definitivă proiectul constituțional de la 1952 o consfințește, dincolo de orice ambiguitate. Iluziile timpului sunt raportate la claritatea crezului comunist. Modernizării deceptive îi corespunde un tipar educațional care profită "copiilor chiaburilor și funcționarilor de la sate", singurii care au acces la școlile superioare. Critica junimistă este recontextualizată partinic și anatomia României vechiului regim ca o țară devorată de racila "birocratismului" este
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]