2,825 matches
-
bleu, stelele aveau cele mai neașteptate culori, de parcă ar fi fost înfășurate în poleieli troznitoare 143 de ciocolată. M-am sculat fără nici un efort și am luat-o în sus pe alee. După câteva volute, am ajuns în parcul din fața conacului. Fântâna oglindea nebunia stelară ca și în nopțile trecute, dar nimfa dispăruse. Soclul era gol, acolo, în mijlocul apei negre, dând aceeași senzație violentă, dar greu de definit, pe care ai avea-o dacă te-ai privi în oglindă și n-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ca și în nopțile trecute, dar nimfa dispăruse. Soclul era gol, acolo, în mijlocul apei negre, dând aceeași senzație violentă, dar greu de definit, pe care ai avea-o dacă te-ai privi în oglindă și n-ai vedea pe nimeni. Conacul, cu cupola sa întunecată, cu zidurile fosforescente, cu ferestrele mute lucind fantomatic, părea mai ireal ca oricând. Curenții nopții învîrtejeau vizibil fumul alcătuirii sale. Era atât pustiu, atâta geometrie, așa atroce singurătate, că mi-am pierdut pentru câteva clipe/cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fantomatic, părea mai ireal ca oricând. Curenții nopții învîrtejeau vizibil fumul alcătuirii sale. Era atât pustiu, atâta geometrie, așa atroce singurătate, că mi-am pierdut pentru câteva clipe/cu un vuiet în urechi, cunoștința. Minuscul, față în față cu marele conac, cu infinita construcție, ne înfruntam în tăcere. Făcusem primii pași pe scara înghiocată când poarta centrală, sus, în capul treptelor, s-a deschis lent și o femeie a început să coboare încet, cu o mână pe balustradă. Am înghețat. Era
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
până la urechi, 144 "What's a nice kid Hke you doing in a place lîke this?" Ne opriserăm față-n față. Monstrul mă privea amuzat, mișcând șoldurile înguste. M-a luat de braț și s-a întors cu fața spre conac. Am urcat amândoi treptele și am pătruns pe ușa cu ochiuri de cristal. "Vino, vreau să-ți arăt ceva." Nu puteam fugi, nu eram în stare să mă-mpotrivesc, deși o teroare crescând până la infinit îmi topea țesuturile; simțeam însă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
obrajii ovali, puber slăbuț, cu ceva stingherit în privire și, în fine, adolescent sumbru, cu pete violete sub ochi, obraji scobiți, gura de o senzualitate arsă, nepotrivită cu austeritatea feței. Scara s-a oprit, spre confuzia mea, nu în holul conacului, ci într-o încăpere îngustă și înaltă, foarte înaltă, cu pereții vopsiți în același ulei vernil, cu un glob în tavan care abia-și putea trimite valurile de lumină murdară până jos. Podeaua era de mozaic și nu putea avea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
decolorase ușor către răsărit, dar stelele mai ardeau nestânjenite pe toată bolta. Luminile viziunii îmi pâlpâiau încă pe pereții craniului. Am intrat în părculeț, am trecut pe lângă statuia nimfei celei pudice din mijlocul havuzului și am urcat treptele scării de la conac. Am deschis încet ușa dormitorului. într-o lumină verzuie (pe fereastră se vedea un bec aprins în vârful unui stîlp), colegii mei dormeau, mulți îmbrăcați, respirând greu. Aerul era înăbușitor. Putea a bere și a ciorapi murdari. M-am culcat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Metamorfoza. Dacă m-aș fi așezat în spate n-aș mai fi reușit să cobor, fiindcă tot culoarul era ocupat de valize și genți așezate claie peste grămadă. L-am rugat pe șofer să aștepte și m-am repezit spre conac. Complet gol și părăsit, ca un imens ghioc pe o plajă pustie, ca un craniu din care gândirea și nebunia s-au volatilizat de mult, clădirea vuia subliminal, amenințător, cum vuiesc în copilărie locurile străine prin care ești silit să
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din nou în autobuz și privind prin geam peisajul banal, de țară, cu câmpii și dealuri mohorâte, cu vaci trase de câte un copil prin mușețelul de pe marginea șanțurilor, am ascultat unul după altul tot repertoriul de cântece și strigături. Conacul, statuia și parcul rămăseseră adânc în urmă, goale ca o capcană însîngerată. Câteva ore am privit numai pe fereastră, n-am întors capul nici o clipă spre colegii mei, care lălăiau exuberanți. Undeva în spatele mașinii răsuna neobosită vocea spartă a lui
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ani, energică, s-a născut și a crescut la București, trece de la una la alta fără nici o legătură, aveam mereu casa plină, oaspeți, slugi, a uitat ce voia să-mi spună despre fratele lui Nicolae, întâiul în clasă, iar la conac, Nicolae o ascultă cuminte, așezat corect pe canapea, fetița și băiatul se hârjonesc cu mâțele și pe doamna Angela n-o sâcâie defel gălăgia copiilor, cu tot aerul bătrânesc și vetust casa asta trăiește într-un fel anume, n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Nici o grijă! În costumul lui Hart, Shaffner & Marx Featherweight o să fie uscat și apretat... și gata să-i facă curte diseară la club!“ Vampa era strălucitoare. Avea trăsăturile Marthei - într-o versiune îndulcită și mai drăguță. În fundal, se vedea conacul familiei Sprague înconjurat de palmieri. Ramona rupse tăcerea: — Ce ai de gând să faci? N-am putut s-o privesc în ochi. Nu știu. — Martha nu trebuie să afle. — Mi-ai mai spus asta. Tipul din reclamă începea să arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
stepa desfundată din cauza ploilor de toamnă târzie. Clisa lipicioasă îngreuna tălpile cizmelor și ne făcea să alunecăm mereu. Distanța de vreo două sute de kilometri o făcurăm cu cinci zile peste timpul hotărât de mai înainte. „Boierul Costache ne întâmpină în fața conacului. Era un om de peste optzeci de ani, înalt și drept ca stejarul, cu mustața albă și răsfirată. Avea un nas ca un cartof, cu vinele ramificate și răsucite în jurul unui neg enorm, cu bogată vegetație în nările mari ca sâmburii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
încolo, nu aveți decât să radeți moșia, că nouă mii de pogoane de pământ și de pădure, tot pe locul lor vor rămâne, până când se va limpezi de partea cui revine „turta”. Cam în felul acesta cuvântase boierul Costache, în fața conacului moșiei Bejgani. Eu tălmăceam anapoda. „Degerăturile de la picioare le-am căpătat la vânătoarea din pădure. Era o iarnă cumplită cu ger siberian, în care timp de zece ore suportasem cele mai cumplite chinuri, în inima codrului nu departe de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pentru ce: Boierul Costache mi se plânse într-una din zile, că ofițerii batalionului s-au îmbătat ca porcii și că unul dintre ei îi furase sonda. „Scârboși!”, spusei destul de tare, pentru ca să fiu auzit de maior, care tocmai răsărise din spatele conacului. -Cum de îndrăznești să rostești cuvântul „Bosch”? mă întrebă comandantul, consternat. - „Am zis „scârboși”, domnule maior, și asta înseamnă pe nemțește „Eckelhafte”. - „Cu atât mai grav”, hotărî maiorul, și trecu mai departe, înspre biroul său. Din ziua aceea fui supravegheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fără a dezvălui prea mult din ce se petrecea pe dinăuntrul ei. Vocea ei avea un timbru jos și plăcut și nu o ridica niciodată. Era fără Îndoială o femeie de condiție bună, care ar fi făcut cinste unuia dintre conacele de la țară despre care lui Henry James Îi păcea să scrie, dar numai căsătoria i-ar fi putut aduce o astfel de poziție, iar firea Îi era la fel de Înclinată spre celibat ca și a celui care o angajase. Familia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să Îl aibă În pază. Minnie simte o lumină caldă răspândindu-i-se prin Întregul corp, În timp ce soarbe cu Înghițituri mici vinul gros, stacojiu. Relaxat de scotch, Burgess rememorează anii petrecuți În slujba dlui James, experiențele din America și de pe la conacele importante din Anglia. Chiar și Joan Anderson, de obicei taciturnă, devine aproape cochetă. — Pe vremea aia n-aveai mustață, Burgess, spune ea după una dintre anecdote. Îți stă bine cu ea. Da, chicotește el. Când a pornit batalionul În marș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și America, și apoi aruncate pe neașteptate În oceanul căsniciei, lăsate să Înoate sau să se Înece, stârnea profund imaginația și simpatia lui Henry. Cunoștea, desigur, mecanismul contactului procreator și, din operele ilustrate cu caracter erotic - colecția lordului Houghton din conacul de la țară Îl ajutase mult să se informeze -, se familiarizase cu variațiunile și perversiunile adăugate de ingeniozitatea și depravarea omenească. Dar Îi era cu neputință să se imagineze pe sine comițând oricare dintre aceste acte, chiar și pe cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
poussa un cri, frappée, comme de la foudre, par la sensation qu’elle appelait.“ Henry auzise țipătul acela de mai multe ori, prin pereții subțiri ai camerelor ieftine de hotel, din spatele ușilor dormitoarelor În timp ce străbătea cu lumânarea coridoare Întunecate din marile conace de la țară, de prin umbrele care umpleau noaptea arcadele podurilor din Paris, fără a avea o imagine mentală clară a ceea ce Însemnau ele. Acum știa. Maupassant se pricepea să scrie, indiferent cât de impur i-ar fi fost subiectul. Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
piesă, Doamna Vibert. Intriga era vag inspirată dintr-o poveste a unui relativ obscur scriitor francez, Henri Rivière, pe care o citise În La Revue des Deux Mondes cu douăzeci și cinci de ani În urmă și o transferase În decorul unui conac englezesc de țară. Tânărul erou era Îndrăgostit de pupila tatălui său, moștenitoarea unei averi. Fosta amantă a tatălui, dna Vibert, Își făcea apariția pe neașteptate, aducându-i cu ea pe fiul lor nelegitim și pe un tutore cu intenții perfide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
casă (care se dovedea, În realitate, mai dificilă decât anticipase) și se apucă să scrie o comedie cu titlul provizoriu de Doamna Gracedew. Eroina eponimă - rol destinat lui Ellen Terry - era o văduvă americancă frumoasă și bogată, cu gust pentru conacele istorice englezești precum Summersoft (un fel de Osterley), unde era amplasată acțiunea. În decursul unei singure după-amieze, ea salva casa din mâinile unui filistin cu vederi Înguste, care deținea ipoteca, o Înapoia proprietarului de drept și accepta să se mărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Fenimore și ca pe un gest de penitență, căci compania lor i se părea plicticoasă). Avea o invitație primită mai demult și pe care nu o mai putea amâna politicos multă vreme, de a vizita familia Humphry Ward la noul conac din Hertfordshire. De asemenea, intenționa să meargă să Îi vadă pe Du Maurier-i la noua adresă din Oxford Square, dar chiar În ziua plecării din Torquay primi o scrisoare de la Folkestone, unde se hotărâseră, În cele din urmă, să Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ninsă, dar încă întunecoasă, cu căni de tablă atârnându-mi și pe dreapta, și pe stânga. La dus am mers în pas alergător, acum nu mai înaintez decât agale. Ascuns în pădure, dar semnalat de ferestre luminate, se află un conac care seamănă cu un castel și în care - așa se bănuiește - sunt încartiruite gradele mai înalte. O dată mi se pare că am auzit dintr-acolo muzică. Astăzi, sunt sigur uneori că era un cvartet de coarde care exersa ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în spatele lentilelor rotunde și aburite ale măștii de gaze, repetând-o în cele mai mici detalii. Pe drumul de întoarcere de la baraca în care e bucătăria mă opresc, sunt acoperit de brazii încărcați de zăpadă. E drept că văd licărind conacul în depărtare, dar conacul nu mă vede pe mine. Cât e de tăcut. Numai răsuflarea mea se aude. Acum vărs din conținutul celor două căni câte două degete de cafea în zăpadă, pun cănile jos, mă piș ca să le refac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aburite ale măștii de gaze, repetând-o în cele mai mici detalii. Pe drumul de întoarcere de la baraca în care e bucătăria mă opresc, sunt acoperit de brazii încărcați de zăpadă. E drept că văd licărind conacul în depărtare, dar conacul nu mă vede pe mine. Cât e de tăcut. Numai răsuflarea mea se aude. Acum vărs din conținutul celor două căni câte două degete de cafea în zăpadă, pun cănile jos, mă piș ca să le refac conținutul, în fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a rămas un gunoi lexical rezistent, care și astăzi mai poate fi accesat pe internet. Mai limpede, fiindcă e relatabil, îmi este un eveniment din afara frecușului zilnic. Câtorva recruți, printre care și mie, ni s-a ordonat să mergem la conacul care semăna cu un castel, care îmi păruse atât de misterios în timpul curselor matinale. Pretutindeni în holul de la intrare, în care se afla și un pian, atârnau trofee de cerbi și tablouri bogat înrămate cu scene de vânătoare care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
verifice) registrele contabile ale lui Izedin; vorbeau de ele când ai intrat tu, care ai crezut că vorbeau de mici romane și poeme. Cine știe ce șahăr-mahăr făcuse trezorierul; dar sigur e că l-a omorât pe Abenhaldun și a pus foc conacului, pentru ca nimeni să nu-i vadă registrele. S-a despărțit de voi, a dat mâna cu fiecare, lucru pe care nu-l făcea niciodată, ca să fiți siguri că plecase. S-a ascuns prin apropiere, a așteptat să plece ceilalți, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]