23,096 matches
-
ce se intersectează Oglindire, reflectare: orice activitate mentală mă trimite la oglinzi. După Plotin, sufletul e o oglindă ce creează lucrurile materiale, reflectând ideile rațiunii superioare. Poate de aceea eu, pentru a gândi, am nevoie de oglinzi: nu mă pot concentra decât în prezența imaginilor reflectate, de parcă sufletul meu ar avea nevoie să imite un model ori de câte ori vrea să-și folosească capacitatea speculativă. (Cuvântul, aici, însumează toate semnificațiile sale: eu sunt în același timp un om care gândește și un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Mediu, descriind portul Alexandria, amintesc de coloana ce se-nălța pe insula Pharos, în vârful căreia se afla o oglindă de oțel; în ea se vedeau la distanță imensă navele avansând în largul Ciprului, Constantinopolului și al tuturor teritoriilor romane. Concentrând razele, oglinzile curbe pot capta o imagine a totului. „Dumnezeu însuși, care nu poate fi văzut nici de trup, nici de suflet - scrie Porfir - poate fi contemplat într-o oglindă.“ Împreună cu iradierea centrifugă ce-mi protejează imaginea de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
redea și mișcarea opusă, prin care, din oglinzi, îmi vin imagini pe care vederea directă nu le poate cuprinde. Iată ceea ce mi se-ntâmplă să visez: din oglindă în oglindă, totalitatea lucrurilor, întreg universul, înțelepciunea divină ar putea să-și concentreze razele lor luminoase într-o oglindă. Poate cunoașterea întregului e îngropată în suflet și un sistem de oglinzi care să-mi multiplice imaginea la infinit, redându-i esența într-o unică imagine, mi-ar dezvălui sufletul întregului, ascuns în imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și pur mi se pare că surprind pe chipul ei imobil semnele acelei mișcări invizibile care este lectura, alunecarea privirii și a răsuflării, dar parcă și mai mult trecerea cuvintelor prin ea, curgerea sau oprirea lor, elanurile, întârzierile, pauzele, atenția concentrându-se sau risipindu-se, revenirile, acel parcurs ce pare uniform, dar de fapt e mereu schimbător și accidentat. Oare de câți ani nu-mi pot permite o lectură dezinteresată? De câți ani nu mai reușesc să mă las în voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu și-a spus părerea; și altădată tăcerea lui îmi slujise drept avertisment să nu mă las pradă unor conjuncturi pripite, omițând o serie de etape încă nesupuse verificării. Păstrând ca pe o comoară această lecție, am început să-mi concentrez atenția, pentru a culege senzațiile cele mai mărunte în clipa conturării lor, când sunt încă precise și necombinate într-un mănunchi de impresii difuze. Makiko, fiica cea mai mică a domnului Okeda, a venit să servească ceaiul, cu mișcările ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a venit să servească ceaiul, cu mișcările ei plăcute și grația ei copilărească. Când s-a aplecat, am văzut pe ceafă, sub părul strâns în vârful capului, un puf negru, ce părea să continue de-a lungul șirei spinării. Eram concentrat s-o privesc, când am simțit pupila imobilă a domnului Okeda scrutându-mă. Înțelesese, fără îndoială, că-mi exercitam capacitatea de a izola percepțiile asupra pufului de pe ceafa fiicei lui. Nu mi-am desprins privirea, fie pentru că impresia pufului moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ploii de frunze, fundamentală nu era atât perceperea fiecărei frunze, cât distanța dintre ele, aerul gol ce le separă. Credeam că am înțeles că absența senzațiilor pe o mare porțiune a câmpului perceptiv e condiția necesară ca sensibilitatea să se concentreze și temporal, așa cum în muzică tăcerea din fundal e necesară, ca din ea să se desprindă notele. Domnul Okeda a spus că în senzațiile tactile asta era fără îndoială adevărat: am rămas extrem de uimit de răspunsul său, căci mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în acest fel calculelor maestrului, ar fi aruncat o lumină calomnioasă asupra rămânerii mele în casa Okeda, discreditându-mă în ochii profesorilor universitari pe care contam ca să-mi schimb situația. Oricât de îngrijorat eram de aceste circumstanțe, reușeam să mă concentrez și să separ senzația generică a sexului meu strâns de sexul doamnei Miyagi în senzațiile parțiale ale punctelor individuale, supuse când presiunii mișcării mele alunecătoare, când contracțiilor ei convulsive. Această concentrare mă ajuta mai ales să prelungesc starea necesară observației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Citești; nu-ți desprinzi ochii de pe carte, de la un aeroport la altul, căci dincolo de pagină e golul, anonimatul escalelor aeriene, al uterului metalic care te conține și te hrănește, al mulțimii trecătoare, mereu alta și mereu la fel. Mai bine concentrează-te asupra celeilalte atracții a parcursului, îndeplinită prin uniformitatea anonimă a caracterelor tipografice: puterea de evocare a cuvintelor te convinge, și aici, că survolezi ceva și nu neantul. Îți dai seama că e necesară o doză bună de inconștiență când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ei, îi recunosc: sunt de la Secția D. Cum de au rămas aici? Ce fac? Credeam că-i suprimasem și pe ei când am suprimat personalul tuturor serviciilor. De ce se pun între mine și Franziska? „Am să-i suprim!“ mă gândesc, concentrându-mă. Da de unde: sunt tot acolo, în mijlocul drumului. Aici erai, mă salută. Și tu ești de-ai noștri? Bravo! Ne-ai dat o mână de ajutor și acum totul e în ordine. — Cum? - exclam eu. - Și voi vă ocupați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
încredințându-ne conducerea practică a ceea ce a rămas... Lumea va reîncepe așa cum vrem noi... Nu, mă gândesc eu, lumea care aș vrea să-și reînceapă existența în jurul meu și al Franziskăi nu poate fi lumea voastră; aș vrea să mă concentrez, gândindu-mă la un loc în toate amănuntele, un loc unde mi-ar plăcea să mă aflu cu Franziska în momentul acesta, de exemplu o cafenea plină de oglinzi, în care se reflectă policandrele de cristal și o orchestră cântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ramotswe va căpăta ceea ce merită. Totul îi era clar. Menajera se întoarse în bucătărie și începu să curețe niște cartofi. Acum că amenințarea venită din partea lui Mma Ramotswe se diminuase - sau se va diminua în curând -, era dispusă să se concentreze asupra stăpânului ei încăpățânat, care nu era decât o mămăligă, ca toți bărbații. O să-i pregătească un prânz pe cinste. Avea în frigider carne - carne pe care, mai devreme, plănuise s-o ia acasă cu ea, dar pe care acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
a prins-o poliția. N-a reușit să-i ducă. Domnul J.L.B. Matekoni și Mma Ramotswe fură de acord în după-amiaza aceea că viața le devenea amândurora prea complicată și că ar trebui să-și dedice restul zilei activităților lejere, concentrându-se asupra copiilor. În acest scop, domnul J.L.B. Matekoni îi sună pe ucenici și le spuse să închidă service-ul până a doua zi dimineață. — Voiam de mult să vă dau liber să învățați, le spuse. Ei bine, puteți lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mult de Dumnezeu, Dumnezeul pe care Îl adorau cei pe care el Îi renegase, și prefera să-și facă o idee clară despre cum era alcătuită lumea, din care nu cunoștea decît cîteva porturi, coaste și imensitatea oceanelor sale. Se concentră așadar asupra a două volume de geografie, „cărțile-pilot”, asupra unei istorii groase care făcea referire la timpuri despre care nici măcar nu bănuise că ar fi putut exista și asupra unui tratat de botanică prin care Încercă, zadarnic, să obțină o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dacă ne descoperă, n-or să poată intra aici decît În șir indian. Nu-ți fie teamă. — Niña Carmen nu făcu nici un comentariu, pentru că nu-i trecuse nicicînd prin minte să-i fie teamă de englezi. Toată teama ei se concentra asupra faptului că, peste numai două luni, trebuia să nască un copil În peștera aceea, fără alt ajutor În afara celui pe care i l-ar fi putut da fiara cu chip de om care-i stătea Înainte. De multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
foarte serioasă ca să spargă linia de apărare din Moldova, pentru asta aduseseră forțe noi de pe frontul de la Salonic, acolo lucrurile stăteau prost, Serraill nu putea sau nu mai voia să miște nici un deget și asta le permitea Centralilor să-și concentreze forțele și să încerce o ultimă și zdrobitoare lovitură, România urma să dispară de pe harta războiului și, cine știe, poate și a Europei, iar, în al doilea rînd, știa că este căutat. I se dăduse de urmă, cineva vorbise ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bine". Nu era mai bine, în fiecare zi era tot mai rău. Dacă ar fi fost numai dintele și amorțeala care îl asalta cînd îi era lumea mai dragă, poate că ar fi trecut peste ele și s-ar fi concentrai asupra muncii, a Serviciului. Dar apăruse această idee, acest gînd, care-l chinuia mai mult decît toate celelalte necazuri timpul care îi fusese dat era pe sfîrșite. Și, ca să-l folosească bine, cît mai bine, hotărîse să reducă din somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
altă interpretare decît aceasta pe care ai notat-o în raport?" Leonard Bîlbîie se prefăcea destul de bine că se gîndește, că pune în cumpănă ceea ce s-a întîmplat și după cîteva momente de tăcere ridică privirea. Mihai Mihail era foarte concentrat, foarte atent la expresia lui, ochii galbeni se făcuseră ca două lentile strălucitoare în lumină, ei, parcă așa aduce din nou cu Mihail de altădată, cu Mihail din poveștile care circulau din birou în birou, avea ceva de linx, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că nu există nici o posibilitate de a mai recupera ce ni s-a furat. Îi privi pătrunzător pe cei din jur, ca și cum ar fi căutat un raspuns sau o reacție. Cea de-a doua, că din acest moment să ne concentrăm toate eforturile către construirea unei nave mari, cu care cei mai destoinici navigatori și cei mai viteji războinici să plece pe mare, si sa nu se intoarca fără să fi recuperat ce-i al nostru și fără să fi spălat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lui Farepíti, ca și cum ar fi vrut să dovedească în acest fel ca munca lui nu va începe cu adevarat decât în ziua când Marele Maestru Constructor va hotărî să lanseze vasul și să i-l înmâneze. Totodată, era și foarte concentrat în studiul tatuajelor care acopereau corpul bestiei și care constituiau singură pistă de care dispuneau pentru a-și face o idee despre locul de origine al acestui popor de sălbatici. Atât Miti Matái, cât și Roonuí-Roonuí și cei mai înțelepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
celorlalți printr-un semn să facă liniște totală, arată spre babord și spuse: — Ia seama la valurile astea, ascultă cum se lovesc de chila. Ce concluzie tragi? Băiatul, nedumerit, studie câteva minute valurile mărunte care loveau chila dinspre babord, isi concentra auzul, încercând să distingă vreun sunet care, câtuși de puțin, șase deosebească de clipocitul monoton al mării, insă sfârși prin a ridica din umeri, recunoscându-și neștiința. N-am nici cea mai mică idee, recunoscu. Miti Matái dădu de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Miti Matái și chiar dac-aș ajunge să învăț, tot n-aș ști cum să aplic cunoștințele... Arată spre chila stânga a catamaranului și întreba aproape agresiv: Ți se pare ca valurile astea sună altfel decât celelalte? Bună femeie se concentra, străduindu-se să perceapă vreo nuanță diferită în clipocitul valurilor care se loveau de scânduri, dar până la urmă ridică din umeri, recunoscându-și neștiința: — Pentru mine, un val nu e decât un val, răspunse. Dar eu nu visez să devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
loveau de scânduri, dar până la urmă ridică din umeri, recunoscându-și neștiința: — Pentru mine, un val nu e decât un val, răspunse. Dar eu nu visez să devin părintele copiilor Maianei. Dacă aș visa așa ceva, adaugă, probabil că m-aș concentra până când aș sesiza diferența dintre valurile astea și cele de ieri sau de săptămâna trecută. Tapú Tetuanúi încerca să găsească cuvintele prin care să-i arate cât de mult îi mulțumea pentru interesul pe care i-l dovedea, insă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
unul dintre norii aceia îndepărtați, care se zăreau în partea stângă a vasului. —Acolo. — Dar eu nu văd decât un nor! protesta băiatul. Navigatorul-Căpitan îi adresa o privire lungă și mustrătoare: —Te-ai uitat bine la el? întreba. Celălalt se concentra și mai mult, mintea lui caută un amănunt cât de mic care să-l deosebească de orice alt nor din această lume, iar în cele din urmă nega convins: Nu observ nici o diferență. —N-o observi, pentru că nu te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înspre uscat, insă celelalte două aveau acum un aspect impresionant, datorită faptului că peste patruzeci de războinici vâsleau cu forța în fiecare dintre ele. Miti Matái o dădu la o parte, fără prea multa considerație, pe prințesa, ca să se poată concentra asupra acestei noi probleme și să poată evalua adevărată gravitate a situației în care se găsea acum Marara. Mai rămăsese doar o oră și ceva până la căderea serii, dar era evident că, în ritmul incredibil în care se apropiau dușmanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]