13,648 matches
-
Dame, cu și fără camelii! Madame Bovary și Don Quijoți, cârcotași de profesie, idioți și abulici, apocaliptici, predicatori și visători, sf-iști și realiști, revoluționari, exaltați, creștini și atei, pesimiști, patrioți și patrihoți, paranoici și panicarzi, moraliști și filosofi, judecători și condamnați, atoateștiutori și habarniști, analfabeți, la propriu și la figurat, ce-și dau cu părerea din cuibul vulpii... O varietate imensă de personaje, fiecare cu ideile, bucuriile, necazurile, visele și convingerile sale. Unii trăiesc clipa, alții trec pe lângă ea bombănind! Margareta
TABLETA DE WEEKEND (80): SEMNALE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375148_a_376477]
-
locurile de deportare din România. Într-o altă curte interioară se află grupul statuar «Cortegiul sacrificaților», care a devenit simbolul memorialului. 18 siluete umane se îndreaptă spre un zid, mânate de brațul unei figuri fără cap - imagine grăitoare a neputinței condamnaților și a absurdității dictaturii comuniste. Etapele instaurării și domniei dictaturii sunt prezentate prin documente, statistici, mărturii și exemple concrete. Urmărim alegerile trucate din 1946, distrugerea partidelor politice democratice, înlăturarea monarhiei, sovietizarea României, represiunile împotriva Bisericii, activitatea tentaculară a Securitătii. Cortina
MEMORIALUL VICTIMELOR COMUNISMULUI ŞI AL REZISTENŢEI de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372714_a_374043]
-
muncă. Cei care optau să lucreze în subteran erau lăsați să lucreze unde vor ei. Organizarea se făcea în colonie. Aici existau diverși capi de grup, ce coordonau și solicitau locul de muncă cel mai potrivit cu meseria și priceperea lor. Condamnații cu ani mulți ani de închisoare lucrau în brigăzi unde se muncea ,,la sânge’’. Înaintări grele și rapide, suitori de mare risc, unde civilii nici nu încercau în acea vreme. Deținuții știau că trebuie să înainteze, pentru a primi condiționalul
DESPRE MINERI ŞI MINERIT...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372789_a_374118]
-
durea, în lumea asta mare, Ar fi un zgomot surd și infernal. El, prostul, însă, are o dilemă De care pân' acuma n-am scăpat Și bună-ar fi de studiat ca temă Să poți să știi când e de condamnat. Când el o spune singur... n-are rost Să-l mai condamni, ci trage-nvățăminte! Că nu poți să-ți dai seama că ești prost, De n-ai avea măcar un strop de minte. Referință Bibliografică: Prostul... / Marin Bunget : Confluențe
PROSTUL... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373103_a_374432]
-
vă descopăr, să fiu surprins, sedus, convins de ceea ce faceți. Nu năvăliți asupra mea lacomi, interesați, gata să vă dedați la pripite exerciții de striptease. Am vorbit și cu alt prilej despre postura de „ghișeu“ la care mă simt, uneori, condamnat. Mulți par să creadă că stau, nefolosit, în spatele unui gemuleț mereu deschis și aștept, nerăbdător, să mă angajeze cineva: un textuleț de catalog, un brînci editorial pe vreo copertă a IV-a, un articolaș de circumstanță, o semnătură de protest
ARTICOL ȘI COMENTARIU de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379657_a_380986]
-
clădiri oficiale, erau mereu în atenția populației, îndemnând-o să și le însușească și să le respecte. Casa avea și un turnuleț în care fusese montat un clopot. Rolul său era acela de a înștiința locuitorii cetății despre existența unui condamnat la moarte care urma a fi executat în piața centrală. În anii 1775 și 1798 clădirea a fost mistuită de două incendii devastatoare. Recuperarea și refolosirea, imperative ale primăriei secolului al XIX-lea După ultimul incendiu care a distrus Casa
ALTĂDATĂ, ALEŞII ERAU MAI RESPONSABILI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379801_a_381130]
-
se luptă-n zare, Un catarg flutură-n vânt Năluciri albite care Se îngână ca-ntr-un cânt. * Dintr-o scoică rătăcită Se născuse o idee. În adânc pieri rănită Ca o osândită zee * În adâncuri nedeschise Sufletelor de uscat, Condamnaților la vise Ce nici nu-s, nici n-au plecat. Referință Bibliografică: Marină / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1727, Anul V, 23 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Daniela Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
MARINĂ de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374724_a_376053]
-
îmi torturează privirea mă uit la buruienile ce-au invadat pridvorul și la ochiul de apă înecat în fântână lampa s-a înnegrit sub grindă un păianjen obosit își devorează prada nimic nu seamănă cu ce a fost ca un condamnat îmi descifrez vina apoi îmi împreunez palmele pentru iertare Referință Bibliografică: acasă printre iedera urcată peste horn / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1689, Anul V, 16 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Teodor Dume : Toate Drepturile
ACASĂ PRINTRE IEDERA URCATĂ PESTE HORN de TEODOR DUME în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374777_a_376106]
-
dumneavoastra prin activitatea de cota 0 (poduri, borduri, canalizări, asfaltări, pavaje, pietruiri, mozaicuri, etc,) pe care o desfășurați de ani de zile, cu succes, pe „grei” bani publici și nu numai, la Primăria din Oradea, sunteți și veți fi de condamnat, dacă nu de lumea vremurilor de astăzi... cu certitudine de cea de mâine pentru neîmplinirile superioare. Și dacă pe lângă meritele administrative incontestabile pe care le aveți la cota 0 veți rămâne în „Memoria locului” - pozitiv, bine apreciat, nu ar fi
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE PRIMARUL REALES AL MUNICIPIULUI ORADEA de CORNEL DURGHEU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375598_a_376927]
-
dragoste pentru ea, dar nu era sigur că acest lucru mai contează. Privea tot mai des către ușă, împins de imboldul imperios de apuca taurul de coarne. Demult, liniștea domnea în casă, semn că toți dormeau, așa că porni ca un condamnat să-și înfrunte soarta. Deschise ușa dormitorului, dar scoase un strigăt și sări în lături, speriat. În cadrul ei, Lea stătea pregătită să bată, dar își retrase mâna instinctiv, speriată la rândul ei, de reacția băiatului. - Cris, scuză-mă că te-
DILEME ( FRAGMENT 32) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375660_a_376989]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > CONDAMNAȚII LA IUBIRE Autor: Antonela Stoica Publicat în: Ediția nr. 2268 din 17 martie 2017 Toate Articolele Autorului CONDAMNAȚII LA IUBIRE Eu nu vreau să-ți fiu doar una dintr-o mie de cadâne În seraiul fără nume, așteptând s-apară
CONDAMNAȚII LA IUBIRE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375689_a_377018]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > CONDAMNAȚII LA IUBIRE Autor: Antonela Stoica Publicat în: Ediția nr. 2268 din 17 martie 2017 Toate Articolele Autorului CONDAMNAȚII LA IUBIRE Eu nu vreau să-ți fiu doar una dintr-o mie de cadâne În seraiul fără nume, așteptând s-apară Luna... Și nu vreau să-mi dai o stea, să rămâi doar cu suspine Și toți îngerii din
CONDAMNAȚII LA IUBIRE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375689_a_377018]
-
toți îngerii din tine să se mute-n poala mea... Vreau de dragul meu să mori și să mor de drag de tine, Levitănd printre ruine, să ne încarnăm în flori... Pe-o planetă ideală, făr-angoase, altercații Să ne fim noi condamnații la iubire ancestrală! Fiincă-n lumea înfierată cu pecetea îndoielii Noi ne suntem prizonierii la iubire dezolată... Să ne amețim pe rând, cu o promisiune vagă, Să hrănim o viață-ntreagă, îngerul din piept, flămând... Ne visăm doi zei nebuni, dintr-
CONDAMNAȚII LA IUBIRE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375689_a_377018]
-
Cât de albă ar părea, n-admit vina, ci speranță, E în ultimă instanță, armă împotriva mea... Nici măcar nu mai visez la iubiri ca o vâltoare În Tăceri tulburătoare, rime-n van halucinez... Antonela Stoica 12 Martie 2017 © Referință Bibliografică: CONDAMNAȚII LA IUBIRE / Antonela Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2268, Anul VII, 17 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Antonela Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CONDAMNAȚII LA IUBIRE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375689_a_377018]
-
cu nici o grațiere. Eu vreau să mor. Încurcătură, singurul caz din istorie când s-a întâmplat așa ceva. Au fost chemați cei mai buni juriști care au spus: - Grațierea este atributul constituțional al președintelui și nu poate fi revocat de nimeni. Condamnatul refuza însă cu încăpățânare să semneze de luare la cunoștință și atunci au fost chemați alte somități în materie. Nimic asemănător în jurisprudență. Aceștia au invocat drepturile omului în toate chestiunile care îl privesc. Grațierea se oferă, nu se dă
E GREU SĂ NE MÂNTUIM? de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362111_a_363440]
-
o iotă și respingeau asemenea afirmații cu indiferență sau după caz, cu îndârjire. Alții spuneau că acesta nu murise, deci nu era practic o înviere ci era vorba doar despre un caz de supraviețuire, dar recunoșteau că torturile îndurate de condamnat și răstignirea acestuia erau elemente care nu prea lăsau șanse de supraviețuire. Unii vorbeau despre înviere ca de o înscenare pusă la cale de adepții învățătorului după ce furaseră trupul mort al condamnatului. Erau și oameni, puțini însă, care erau convinși
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
de supraviețuire, dar recunoșteau că torturile îndurate de condamnat și răstignirea acestuia erau elemente care nu prea lăsau șanse de supraviețuire. Unii vorbeau despre înviere ca de o înscenare pusă la cale de adepții învățătorului după ce furaseră trupul mort al condamnatului. Erau și oameni, puțini însă, care erau convinși de învierea Fiului lui Dumnezeu. Genarius Muso nu-și mai găsi noul stăpân pe afară în toiul nopții privind stelele, ci bătând din curiozitate la ușa acestuia auzi vocea sa poftindu-l
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
mânăstire nici nu știam dacă exiști în această viață zăludă doar gândul ți-l ghiceam pe cer când uneori îmi urai noapte bună am ucis atâtea iubiri și-am plecat mereu mai departe să te chem să te strig păcătos condamnat la singurătate am știut că nu sunt eu trupul ce-l port după mine că voi fi iar și iar doar un vis pustiit fără tine te-am găsit prea târziu sub o stea obosită de atâtea renașteri m-ai
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
mânăstire nici nu știam dacă exiști în această viață zăludă doar gândul ți-l ghiceam pe cer când uneori îmi urai noapte bună am ucis atâtea iubiri și-am plecat mereu mai departe să te chem să te strig păcătos condamnat la singurătate am știut că nu sunt eu trupul ce-l port după mine că voi fi iar și iar doar un vis pustiit fără tine te-am găsit prea târziu sub o stea obosită de atâtea renașteri m-ai
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
represiuni sîngeroase; armata este cea care trebuie să le vină de hac răzvrătiților. Represaliile se desfășoară după indicațiile lui losif al II-lea. Mai mult de 600 de persoane vor fi aduse în fața justiției. Împăratul va grația mare parte din condamnați, dar conducătorii, Horea, Cloșca și Crișan, vor fi arestați și executați în public, trași pe roată, în fața țăranilor aduși din sate. Pentru a scăpa de supliciu, Crișan se sinucide în închisoare. În inima țăranilor, supliciul "căpitanilor", scrie istoricul David Prodan
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
al Partidului Comunist, înainte de a fi trimis de Stalin în posturi diplomatice care îl îndepărtează de centru (Moscova), ca ambasador la Londra, apoi la Paris. Opozantul Racovski va fi deportat la Astrahan (pe Volga), apoi arestat, inculpat pentru spionaj și condamnat, în martie 1938, împreună cu Buharin. Condamnat la 25 de ani de închisoare, el moare într-un lagăr de concentrare în 1941... Între 1905-1907, el scrie două lucrări: una în românește, intitulată Domnia arbitrarului și a lașității, și alta în franceză
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
precumpăni, o spunem cu părere de rău că orice politică națională încetează și că lupta egală în țară și Parlament n-ar mai fi decât manipulul unor ambiții personale, al unor apetituri pe cât de nesățioase pe atât de vrednice de condamnat. Dar dacă Austria ar câștiga pe cât nu se cuvine, ar avea d. Boerescu dreptul să zică că a aflat nervul cestiunii și că ne-a convins că cheia armonizării intereselor austriace cu cele române a aflat-o dumnealui? Deie-ni
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
comisiunea de apel, tot atât de cunoscătoare, vine și ea și confirmă o asemenea monstruozitate. Astfel bietul proprietar, pe lângă regretul de a fi avut imprudența a cheltui o sumă atât de însemnată pentru o locuință într-un oraș mic, se vede și condamnat a plăti și procente urcate pentru capitalul pierdut fără utilitate. În cazul acesta recensimîntul a fost aplicat ca o pedeapsă asupra nesocotinței unui om care și-a pierdut în mod nepractic averea. În genere însă arbitrariul și nesocotința au mers
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Camil Petrescu, nu mă asculți și faci tot posibilul să mori. Da, dar vreau să mor pe ideile mele... Ce moment cutremurător (dar și întremător) execuția Mareșalului Antonescu de către slugile rușilor! După prima rafală, Mareșalul se prăbușește (împreună cu ceilalți trei condamnați). Antonescu se ridică și strigă: Mai trageți, călăilor, căci nu sînteți în stare să mă omorîți așa de ușor! Orice comentariu sună a impietate. 19 iunie A împlinit, alaltăieri, un an jumate. Este "forțat" să meargă pe jos. Cînd apare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
viață liberă (și libertină) dăduse romane capitale, Castelul de nisip, Clopotul, Timpul îngerilor, Marea, Discipolul, predase filozofie la Oxford, iat-o acum, într-un amurg de neimaginat, băbuță cu minte rătăcită, alături de nu mai puțin celebrul ei soț, John Bayley, condamnat, prin dragoste, să-și plimbe pisicuța prin coridoarele sordide ale unui Alzheimer devastator. Încă un Bartender's, da? Da. Filmul. Contrapunct dramatic al clipelor tinere și nebune, cu momentele de tristă demență ale de-acum bătrînilor. Aici excelența scenariului, regiei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]