3,116 matches
-
intens de pelerini nu era cu totul Întâmplător. Cum nu era Întâmplătoare nici relația constantă cu diverși soli ai Împăratului Chinei. Maestrul nu deținea detalii despre acele ținuturi Îndepărtate pe care nu le văzuse niciodată, dar avea datele esențiale care configurau clar o hartă a conflictelor și primejdiilor. În acel moment, Hoarda de Aur nu mai constituie un pericol pentru China. Nici o grupare de războinici mongoli nu mai putea amenința marele imperiu. Dar alianțele lui Mahomed al II-lea cu anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cè a vorbit foarte serios miercuri, error reporting = E ALL, Matei scrijelind cu unghia pe stratul subțire de gheațè care a înflorit pe geam din cauza frigului de afarè, amintindu-și brusc, fèrè nici o legèturè cu altceva, poate doar cu îndeletnicirea de a configura cu degetul hèrți imaginare pe suprafețe neobișnuite, Matei amintindu-și cu exactitate de față din tren pe care a întâlnit-o datè trecutè, O cheamè Diana! tatèl meu și cu tatèl ei lucrau împreunè în poliție, mè rog, în miliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
aș vrea sè intrèm pe fiecare din cele cinci instrumente de biruințè împotriva rèului, Accesându-le oare pe fiecare, aș putea sè le învèț, sè mi le însușesc, sè le deprind că pe un limbaj de programare și, apoi, descèrcându-l și configurându-l pe serverul Matei sè-l rulez în mod eficient cu filtre spam, antivirus și antirèu? Hmm, nu sunt convins cè un simplu click cu mouse-ul m-ar face mai apt pentru confruntarea cu rèul! Matei, declarat necombatant în lupta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
expresia unui „proiect” individual. „Al cui ești ?”, care însemna pînă mai ieri din ce neam te tragi ca să știu cine ești, aproape că nu mai are nici un sens astăzi. Lungul drum al rudeniei către individ pare să se fi încheiat, configurînd un alt soi de „sfîrșit al istoriei”. Această „privatizare” (tehnică și morală) a reproducerii a creat condițiile „planificării familiale” : copilul nu mai este dat de la Dumnezeu, ci este un proiect individual : este „copilul dorinței”, spune Gauchet. Ce poate fi mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
În spatele casei se mai află hambarul cu acaretul și tot felul de alte angarale. Am uitat ceva ? Casă, mîncare, bîrfă... Toate țin de spațiul domestic atribuit/impus femeii. Pe urmele acestor cuvinte și lăsînd imaginația să zburde dincolo de ele, se configurează astfel un adevărat matriă moniu, urmele unor preluări și domesticiri seculare ale căror eroine anonime au fost femeile. O viață privată strîngătoare, care a luat caimacul vieții publice războinice a bărbaților și a adunat grijulie ce era de păstrat din
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
străin și fantomatic, Anghelache fiind, din acest punct de vedere, locuitorul cu mînecuțe și în papuci al unui castel kafkian. Prin aceasta, Caragiale nu intră însă în spațiul metafizic al absurdului. Nimic nu-i este mai străin. Filosof sui-generis, el configurează o categorie existențială aparte, cu iz de specific național (sau regional...), ce ar putea fi etichetată ca derizoriu. Un derizoriu existențial, al condiției derizorii a vieții înseși, la fel de depărtată de „deșertăciunea” creștină ca și de „absurdul” raționalist. Un derizoriu al
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pe care o ridică. Așa s-au născut marile sisteme metafizice ale gândirii clasice, ale epocii iluministe, sau ale perioadei romantico-idealiste. Întrucât interogația filosofică nu poate rămâne fără răspuns, vom considera mai îndeaproape modalitățile în care ea s-ar putea configura. Despre modalitatea de răspuns prin rămânerea în întrebare, am vorbit deja și se va vorbi și mai înainte, acum ne oprim însă la alte două forme de răspuns: răspunsul metafizic abstract, adică răspunsul eterogen întrebării. Metafizica abstractă este răspunsul tipic
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pe de alta, demers dificil condiționat de prezumția de adevăr și deschiderea spre mărturia ce vine de sus, de instanța absolută și avertismentul limitei. Cu ce instrumente acționează filosofia în cadrul acestor limite? Care sunt formele clasice în care s-a configurat activitatea sa? Cum se prezintă ele în contextul culturii contemporane, prin intermediul căror metodologii se face ea interpreta crizei civilizației actuale? Înainte de a prezenta una din perspectivele pozitive de justificare a filosofiei în zilele noastre, ne vom opri să vedem, foarte
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
unei conexiuni cauzale-metafizice, în al doilea caz (în cazul individului) elaborarea noțiunii de substanță. Întreaga istorie a filosofiei grecești se dezvoltă în jurul acestor doi termeni, de la cosmologiile naturaliste ale presocraticilor, la marile filosofii finaliste, în timp ce reflecția asupra substanței se va configura ca idee la Platon și ca substanță la Aristotel. În conceptul grec de activitate teoretică sunt implicite câteva elemente importante pe care trebuie să le clarificăm. Acțiunea teoretică înseamnă, înainte de toate, descoperirea problemei. Prima reflecție se concretizează ca mirare în fața
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
intoleranța pentru opozițiile dualiste, cum este de exemplu cea dintre suflet și trup. Ca o consecință a acestei atitudini, asistăm la o reîntoarcere la o formă de ingenuitate și spontaneitate în care, vitalitatea, atât de importantă în domeniul corporal, se configurează ca fiind terenul specific în care își au originea expresivitatea și relaționalitatea. Accentul pus pe exprimarea liberă și interesul pentru mijloacele expresive, în concretețea lor fizică și ca purtătoare de mesaje sensibile, este un aspect simultan al acestei atitudini. Exaltarea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pare să fie suficientă pentru a vorbi de ceva original. Cu toate acestea, originalitatea, sau ceea ce deschide, în contextul mai vechi, perspective noi, este tocmai considerarea unitară a temelor din perspectiva unei lupte pentru sens. În lumina acestui criteriu se configurează, în termeni noi, motivații, judecăți, metodologii de persuasiune și de terapie. Răspunsurile la întrebările indicate rezultă ca fiind noi, cel puțin sub anumite aspecte, întrucât se nasc dintr-o nouă mirare în fața realității și a vieții. Profilul semantic este un
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și în prezentarea acestui ideal sunt repetate moduri tipice ale reflecției religioase: ceea ce este propus ca absolut rezultă mai mult din îndepărtarea condițiilor comune ale experienței decât din indicații pozitive. Lumea simbolică, poetică, originară a experienței hippy, spre exemplu, se configurează prin intermediul unui soi de teologie negativă. Este contestată lumea istorică pentru o revenire la un eden vitalist, recunoscut mai ales prin contrapoziția dialectică cu «tristețea sufocantă» a unei lumi organizate în jurul ideii de funcționare. Universul vitalist și emotiv ce colorează
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
unei experiențe a sacrului. «Noua graniță» este o experiență folosită nu doar pentru a indica conținuturi și mijloace noi pentru a ajunge la sens, ci și un nou spirit ce caracterizează acest angajament. În cazul nostru, acest spirit nou se configurează ca abandonare a certitudinilor metodologice pure furnizate de cunoașterea științifică pentru aventura sau «frumosul risc» al interpretării. O atitudine, deloc secundară, a ariei culturale a scientismului și a contextului psihologic ce-l însoțește, este și închiderea în certitudini metodologice. În
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
asupra unui punct important ce caracterizează teoria metafizică a statului ideal. Experiența politică cauzată direct de teoria pură, este o experiență a exercițiului absolut al puterii, iar societatea, asupra căreia o atare putere ar trebui să se exercite, s-ar configura ca o «societate închisă», cum observă Karl Popper. Din puritatea ideii nu poate să coboare decât o republică ideală în care varietatea experienței concrete este depășită, contrazisă, transfigurată într-o unică soluție posibilă. Întrucât realitatea nu este, de fapt, acea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
raportul filosofului cu puterea, poziții ce par să depășească conflictul, să elimine neajunsul și să împrăștie dificultățile. Totuși, e vorba de soluții ce doar presupunem că sunt diferite, mult mai mult decât sunt efectiv astfel. Pe plan operativ soluția se configurează, cu siguranță, în mod diferit, deseori în situații opuse, însă pe fondul experienței politice a filosofului, solitudinea și libertatea rămân, chiar dacă pot dobândi forme destul de diferite de manifestare. Structura activității politice a filosofului poate să fie reprezentată în diferite moduri
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cel care dă sfaturi, care sugerează soluții, care anticipă conexiuni și prefigurează consecințe. Mai complex este conceptul de «principe» întrucât el poate include nu doar monarhul sau tiranul, ci și acel loc al exercitării puterii care, conform expresiei gramsciene, se configurează ca «principe modern». Noul principe este partidul; într-o accepție și mai largă, chiar independent de gândirea lui Gramsci, cuvântul «principe» poate indica poporul însuși. Ceea ce trimite la o altă expresie gramsciană, cea de «intelectual organic», un intelectual conectat organic
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
vedere. Condiția filosofului nu se schimbă, așadar, prea mult, fie că vorbim de raportul său cu partidul sau cu statul. Angajare și mărturie Având prezentă situația complexă și multiplele posibilități în care, datorită unor logici interne și rațiuni efective, se configurează prezența politică a filosofului, spre care model se poate îndrepta astăzi atenția noastră pentru a-i găsi o justificare morală și un criteriu comportamental? Cum se justifică și cum ar trebui să se exprime prezența celui care se ocupă de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
prevadă și să disciplineze circumstanțele. Și tocmai din această cauză prezența sapiențială a filosofului este cu atât mai necesară. Filosoful nu mai are pe plan programatic garanția susținerii omului politic, prezența sa rămâne, totuși, una care nu abandonează acest domeniu, configurându-se ca un apel ce merge dincolo de orizontul în care au loc incertitudinile alegerilor sau ale conflictelor. Figura sa are ceva din înțeleptul care se raportează cu detașare la realitate, dar nu o detașare asemănătoare ataraxiei antice, ci una dispusă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
este prin natura sa un opozant, unul care nu se poate identifica cu puterea, care este întotdeauna un garant în fața ei, apără mentalitatea critică, se face un tribun al plebei lumii ideilor, și nicidecum un guvernator. Propunerea noastră de a configura acțiunea politică a filosofului și a delinea impactul acesteia asupra puterii prin adoptarea expresiei «angajament și mărturie» nu este departe de imaginea «intelectualului anorganic» despre care vorbea Lévy. Sigur, în perspectiva tânărului filosof francez există o referință mai directă la
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
referit, amintind de Horkheimer și Adorno și de «noii filosofi» francezi, este reprezentativ pentru modul în care a fost îmbinat imanentismul sistematic, mândria filosofiei moderne, cu ideologia și rezultatele depersonalizante, pur funcționaliste ale concepției științifice a gândirii, așa cum s-a configurat ea începând cu iluminismul. Ideologie, depersonalizare, aplatizare, conformism, dictatură și revoltă irațională, toate acestea par să marcheze apusul dramatic al unei gândiri apărute la începuturile eliberării omului. În tot cazul, filosofia nu se identifică cu filosofia iluministă și cu consecințele
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ne apare astăzi, înainte de toate, ca exercitare a unei opoziții, pe de o parte față de orice formă de închidere într-o epistemologie reductivă, pe de alta față de folosirea pur ideologică a puterii. Ca propunere în fața constatării pierderii sensului, s-a configurat răspunsul formulat în termenul de luptă pentru sens. Domeniile în care se desfășoară această luptă sunt cele în care elanul vital se află astăzi într-o stare de urgență: corporalitatea, descoperirea existențială a comunității, experiența sacrului, cel puțin sub forma
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
raportul existent la nivelul structurii situațiilor importante ale naturii umane: «homo simbolicus» sau «metaphoricus», «homo ermeneuticus», «homo viator». Terminologia este preluată de la Ricoeur și Marcel, dar o vom folosi cu toată libertatea. Omul aflat în tensiunea dintre logică și existență configurează urgențele existențiale (ale existenței singulare sau colective, private sau cu relevanță istorică) folosindu-se de o creație complexă de simboluri și elaborări metaforice, de metafore «vii», adică ce au tendința să conducă spre necunoscut decât să îmbogățească ceea ce se cunoaște
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Logicile se înmulțesc iar dialectica poate să fie înțeleasă în multe feluri. Căile de acces la ceea ce se află dincolo de nivelul analitic par astăzi foarte greu de parcurs doar rațional. Pe plan istoric raportul dintre filosofie și creștinism s-a configurat în mod variat; vom fixa în trei momente esențiale tipologia acestui raport: sinteza tomistă; raționalizarea hegeliană; teologia practicii. Poziția sfântului Toma este cunoscută: între filosofie și credința religioasă există un raport de distincție și nu de separare. Așa numitele «preambula
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
al filosofiei, pe de alta se restrânge într-o teologie, care în activitatea sa specifică, asumă metodologiile specifice gândirii filosofice nemetafizice: tehnicile analitice și operativitatea specifică practicii. Ținând cont de situația teoretică contemporană și de modelele după care s-a configurat istoric raportul dintre creștinism și filosofie, putem să enunțăm o propunere metodologică pentru a ajunge la o posibilă filosofie creștină actuală. Spațiul propunerii este delimitat, pe de o parte, de distincția tomistă dintre gândirea filosofică și Revelația creștină, distincție în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ale unei filosofii religioase ca propedeutică a unei eventuale filosofii creștine. Condițiile de posibilitate trebuie căutate pe terenul total autonom al reflecției filosofice. Ele constau în recunoașterea unor limite epistemologiei ce se consideră exhaustivă și în modalitățile în care se configurează întrebarea existențială cu privire la sensul vieții și al lumii, cerință ce nu poate fi satisfăcută de cunoașterea științifică. În această etapă a metodei, elaborată la granițele epistemologice unde cunoașterea științifică se întâlnește cu experiența existențială, apare o a doua fază pe
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]