1,592 matches
-
ude străluceau, în spatele ferestrelor luminate ghiceai scene domestice. Era ora când se întîlnea de obicei cu Lia. Beau o cafea, se plimbau cu mașina până la Ploiești, luau masa undeva. Înainte de ea fusese Cecilia și mai înainte Dora... Același itinerar, același coniac sorbit încetișor pe canapeaua cu perne multe." Hm, începuse să devină monoton..." Auziră un chicotit și se răsuciră brusc. Un bărbat cârn, în vindiac îmblănit, cu o trusă de medic sub braț, le făcu un semn amical. ― Mai e nevoie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ăștia... Nici măcar o sută... Doar 50 de mii! Câte solde ar fi însemnat în '38?... Dă-le naibii de solde... 50 de mii de dolari. Fantastic! Am să mă stabilesc la Londra. O bibliotecă de cărți legate în piele și coniac fin... Altceva nu-mi doresc. Măcar doi-trei ani buni. Dacă mi-ar fi zis cineva acum câteva zile... Niciodată nu trebuie să încetezi să speri... Londra... Hotărât, e uluitor!" Panaitescu, așezat pe taburet, privea covorul. Mâinile îi atârnau. Izbutise să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
băga în gură câte două-trei felii de salam luate direct din hârtie. Nu avea răbdare să le curețe, înghițea totul cu un fel de disperare lacomă. ― Nu credeam că mi-e așa foame... Trase un gât lung din sticla de coniac atunci desfăcută și continuă: Mă așteptam să diger ceva mai de soi la parastasul lui Panaitescu. În fine, merge și asta... Cel puțin sânt liniștit! ― Oricum puteați fi liniștit, domnule Matei. ― Mă îndoiesc că Panaitescu și Valerica sânt de aceeași
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
demoni ai jafului sufletesc. Ne vor întineri mereu cu insolența lor, pretinzându-ne gratuitatea. * Amintirile fără sfârșit ale lui André Salmon ni-l înfățișează pe „Dom’ Ubu“ într-o cârciumă de pe Rue de Seine, comandând și consumând pe rând: „un coniac, o cafea, brânză de Gruyère, un compot de fructe, o jumătate de pui, o macaroană, un antricot, o ridiche de lună, un borș țărănesc“, în ordinea indicată. Patronul îl compătimește sincer: „Tinere, îți faci rău.“ Ce jignit a fost „Dom
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
dar și pe de-a-ntregul distrugătoare: pentru cine nu se poate desprinde de lumea de jos, a doua moarte garan tează infernul, focul gheenei. Această recapitulare îmi evocă bătrânele bordeluri de lux: la primul etaj - necesitatea și un păhărel de coniac; la etajul superior - destrăbălarea fastuoasă. Exact ca în poveștile noastre de dragoste, moartea devine actul final al efortului de seducție. Atâta doar că uneori ți se refuză îmbrățișarea sau totul devine murdar, alteori orgasmul e desăvârșit. * Nu iubi bucuria, rolul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
gît. Reclamele au început atunci să se „localizeze”, să facă apel la un „autohtonism” de rezervă care să promoveze (și) d’ale noastre, pentru noi. Din acest moment lucrurile încep să devină interesante ! Să începem cu „un studiu de caz” : coniacul. Dacă publicul-țintă îl constituie „masele”, referința de succes este prezentul național al mîrlăniei agresive. (Deși urăsc organic seria de reclame la coniacul Unirea, nu aș ezita nici o clipă să acord marele premiu la orice festival de [foarte] scurt metraj documentar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
noastre, pentru noi. Din acest moment lucrurile încep să devină interesante ! Să începem cu „un studiu de caz” : coniacul. Dacă publicul-țintă îl constituie „masele”, referința de succes este prezentul național al mîrlăniei agresive. (Deși urăsc organic seria de reclame la coniacul Unirea, nu aș ezita nici o clipă să acord marele premiu la orice festival de [foarte] scurt metraj documentar acestor fini cunoscători ai sufletului românesc actual.) Pentru elitiști și alți rafinați, dimpotrivă, referința nu poate fi găsită hic et nunc, în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și să privești flăcările în cămin. În zorii zilei de sâmbătă, conu Costache le putea face pe amândouă. Începuse să fulguiască și privise o vreme pe fereastră, către Calea Victoriei. Acum se uita la flăcări. Își terminase cafeaua turcească, dreasă cu coniac franțuzesc, ca să-i treacă supărarea cu dispariția cufărului, trecuse cu ochii peste anunțul din Universul, remarcase fără să se mire că a fost plasat între două reclame tâmpite. Oare ce prestigiu are Poliția, dacă cererile ei sunt puse lângă un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
aceiași și că fluidul din prima zi trecea și-acum între ei. — Necazuri! spuse polițistul în loc de orice salut, iar Generalul ridică doar din sprâncenele albe, cu peri crescuți în dezordine. Nu risipea nici unul vorbele. Conu Costache acceptă și cafeaua, și coniacul și le combină, turnând câteva picături de coniac în cafea, à la manière de Marghiloman. Povesti pe scurt despre cele două cazuri care-i dădeau de furcă și nu păreau să ducă nicăieri, se înfundau unul mai rău ca altul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și-acum între ei. — Necazuri! spuse polițistul în loc de orice salut, iar Generalul ridică doar din sprâncenele albe, cu peri crescuți în dezordine. Nu risipea nici unul vorbele. Conu Costache acceptă și cafeaua, și coniacul și le combină, turnând câteva picături de coniac în cafea, à la manière de Marghiloman. Povesti pe scurt despre cele două cazuri care-i dădeau de furcă și nu păreau să ducă nicăieri, se înfundau unul mai rău ca altul, pe zi ce trece. Între timp multe gazete
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
simplu intermediar, era Rareș Ochiu-Zănoagă: primise două chei identice, puse separat, în două portmonee de antilopă. Pe una o ținea la el, pe cealaltă i-a încredințat o, din prudență, avocatului Movileanu. Costache se întrerupse și sorbi din cafeaua cu coniac, zâmbind ușor. — Cunoașteți un avocat bun, specializat în divorțuri? Generalul, care era obișnuit să asculte totul până la capăt înainte de a pune vreo întrebare făcu două semne: unul din cap, care însemna da, și unul din mâna dreaptă, care însemna, mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
prea duhnește a sublim. Poezia actuală e ca muzica. Nu este obligatoriu să înțelegi ceva din conținutul ei. Oricărui cronicar de artă îi pot înmuguri gânduri de ayatolah. Cu ceai de sunătoare nu poți recepta o poezie scrisă la temperatura coniacului. A rupe condeiul unui scriitor e ca și cum ai ucide o căprioară când bea apă. Disprețul artei este combustibilul frigului. În artă contează drapelul, nu solda. Poezia - o împărtășanie a orelor de taină. Arta încearcă o îmblânzire a abisurilor din noi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
alții pe Bachus. Unii scriitori își comentează sub pseudonim cărțile. Așa cum vârstnicii își dau singuri de pomană. Succesul poate genera aroganță. Dar și falsă modestie. Nu s - au descoperit încă scrisori anonime de felicitare. Unii poeți caută stelele doar în coniac. Suntem atât de păcătoși și din vina celor care au populat lumea cu prea multe ispite. Cea mai multă energie o consumăm pentru regizarea aparențelor. S - ar putea scrie oricând un eseu despre rolul cârciumii în literatură. Cel mai rapid
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
destule reziduuri. Instinctele nu vor renunța de bunăvoie la putere. Capitalismul are un metabolism extrem de eficient. Poate transforma și sentimentele în bunuri de consum. Fără otrăvurile cărnii, viața ar fi probabil mai puțin comestibilă. Unii poeți caută stelele doar în coniac. Nu se știe deocamdată, câte etaje are subsolul condiției umane. Ieșirea din timiditate se face uneori prin mitocănie. Mizantropul fuge de toți, misoginul, de toate. Nimic nu e mai e comic decât suferința cabotină. Înjurătura - o vulgaritate răcoritoare. Unii sunt
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de Petre Ispirescu cum ar putea să creadă unii cârcotași! Dintr-un pocal de cristal, le-ar fi sorbit pe toate picătură cu picătură și nu s-ar fi săturat. Zece scofâlcite anemice, cu țigara în colțul gurii, păhărelul de coniac în mână, partenerul de sex în față și început de gheb în spate, nu fac cât una singură cu schiuri sau patine. Oare aceste ființe rebegite vor mai putea face copii, vor mai apuca vârsta a treia? Nu-i prea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și Costică Bidaru au fost invitați acasă la Mișu Borza pentru a-i prezenta logodnica și a pune la cale detaliile căsătoriei. Împreună la braț, înarmați cu o sticlă de șampanie și cu o cutie mare de fondante umplute cu coniac, proaspeții căsătoriți au intrat pe aceeași poartă pe care intra singur cu atâta plăcere când era elev. Pe atunci, în timp ce-și scria temele, știa că în camera de alături era Mia, fata-înger cu care se va căsători după ce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și când mai constatam că ea pregătise deja, între timp, și cina și mă aștepta cu muzica preferată, cu un vin deți săreau plombele, strâmbam din nas, a glumă, foarte scurt. Beam, la o cină scurtă, un ceai îmbunătățit cu coniac, după care o cafea-nechezol dacă mai găseam prin cămăruța confecționată ad-hoc dintr-un șifonier vechi și șchiop, apoi stăteam la taclale, tolăniți pe canapea, în jurul vinului cu pricina. Mai interesant era faptul că, în momentul în care voiam să pun
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
e Teatrul Z., nu?” Capitolul II. Sunetele prelungi de corn 1. 13 noiembrie ’80. Inginerul Zincă, șeful abatorului de păsări, și alții chefuiesc nopți întregi la separeul restaurantului, după ora închiderii, făcând scandelberg cu milițienii cheflii (Șșșșșt!), pe chile de coniac. Abia după aceea își fac timp și de fetițe. Oare omul e născut să fie chiar și circar? Ajung la concluzia că lectura acestor rânduri modeste, din jurnal, oricum, mă mișcă tot mai mult. Alcătuiește ea însăși oare, o rană
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Ce să zic de ce anume? Cum de ce? De țimărul ăsta, omule... Intim. Foarte intim-corectează Valy-Nu te știe nici pasărea, să fiu al dracului! Mă crezi? Eu nu cred că nu te știe nicio pasăre subliniez cuvântul pasăre zâmbind incisiv. Un coniac? Schimbă el drăguț vorba cotrobăind pe după niște cartoane cu acuarele, ca să dea de sticlele de diferite mărimi și cu etichete în engleză, cu băuturi. Nu zic că nu-l gust. Gheață n-am. Însuși dialogul dintre noi părea un fel
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ore din moment ce am luat în calcul și spălarea pereților bazinului, nu fusesem bruiat deloc. În răstimpuri, mă spălam pe mâini și, odihnindu-mă pe unul din fotoliile de pai din verandă, sorbeam licorile pe care mi le lăsase doamna K.: coniac, cafea, vin, pepsi-cola (pe care n-o cumpărai decât pe sub mână, cu pile mari), etc. și ronțăiam biscuiți și covrigei de casă. Când să cobor însă pentru ultima rundă de spălare a fundului de bazin, aud poarta descuindu-se. Atunci
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
așeză din nou tacticos, pe dormeză, nu departe de desuuri, picior peste picior, și-și aprinse o țigară. Întinse păhărelul, ciocni cu Gerard, fără să-l privească în ochi. Îi privi doar mâna ce ținea paharul și întoarse conținutul de coniac pe gât în jos. Ochii înlăcrimați de tăria lichidului îi licăreau parcă forțat, ca și cum ar fi căutat cu sete, mai multă lumină. Cercul se închide - zise Valy reapărut de după paravan, gata îmbrăcat pentru plecare. Cercul nu se mai închide - replică
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dar și micile snoave, improvizate, la picior, minciuni cum le mai numeau unii dintre prietenii lui Titi Americanu', când acesta povestea la bar (orășelul nostru avea, e adevărat, numai un singur bar și acela select; era să uit), la un coniac și o cafea, cum din cauza vitezei, într o curbă periculoasă, și-a văzut numărul din spate al mașinii Dacia 1110 sau cum în armată la marină, scufundându-se în apă cu țigara aprinsă la ordinul comandantului de pluton, la revenirea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Până și barmanul, știind ce urmează, uită să servească clienții însetați și ascultă cu luare aminte. Titi este gata de târguială. Semn bun. Sceneta este pe începute. Și ce dați de băut? - își țuguie el gâtul lungind nota. Ce vrei: Coniac. Vodcă. Vermut. Cinzano. Bere. Cabernet. Coniac. Cuba Libri. - înșirau care mai de care dintre suporteri, bunătățile. Titi inspiră cu emoție totuși, înghite a poftă și povestește: Într-o vară, așa dovleci ni s-o fo’ făcut în cucuruz, colo, la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
uită să servească clienții însetați și ascultă cu luare aminte. Titi este gata de târguială. Semn bun. Sceneta este pe începute. Și ce dați de băut? - își țuguie el gâtul lungind nota. Ce vrei: Coniac. Vodcă. Vermut. Cinzano. Bere. Cabernet. Coniac. Cuba Libri. - înșirau care mai de care dintre suporteri, bunătățile. Titi inspiră cu emoție totuși, înghite a poftă și povestește: Într-o vară, așa dovleci ni s-o fo’ făcut în cucuruz, colo, la delnița primită de bunicu’ de la ceape
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cunoștință de creștinismul domnului Eckman. Nu era nevoie de aluzii discrete privind mersul la biserică sau la capelanul ambasadei, ci doar un „Vrei să te speli cumva pe mâini, drăguță?“ venit din partea soției ori Întrebarea lui prietenoasă, după cafea și coniac, adresată bărbaților. Dar despre Stein Myatt nu știa nimic. — Păcat că nu coborâți la Buda, din moment ce sunteți atât de mare amator de crichet. Încerc - oh, din răsputeri! - să formez două echipe la ambasadă. Un bărbat cu o față tot atât de mohorâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]