2,124 matches
-
au făcut și și-au găsit universul; și nu l-a putut uita niciodată Julius nici pe Rex, "câinele său". Așa că, în pofida oricăror sfaturi de bun simț, a insistat pe la oficialități să poată să treacă în republica soră, să-și consoleze întrucâtva unchiul (sau mătușa?) după ireparabila pierdere, să se joace cu Rex și să se cațere acum bărbat în toată firea în imensa coroană a nucului. Așa că, în pofida oricăror sfaturi de bun simț, a insistat la oficialități atât de mult
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
decât un erou, el a intrat în panteon, alături de sfinții religiei fiecăruia. Drept urmare, în momente de cumpănă, orice vandan se întreabă cum ar fi procedat în acea situație Blunk sau un alt erou legendar. (Dar mai ales Blunk!) Și se consolează cu pierderile de orice fel, amintindu-și de zagam, taurul cu aripi de grifon, trăind în infern cu misiunea de a transforma vinul în apă și metalele prețioase în plumb ordinar. Însă diferențele locale dintre diferitele mituri formatoare ale vandanilor
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
în subconștient legătura cu ceva ce ar fi fost "biserica suverană", adică autocefală ori poate că s-a făcut undeva în creierul său conexiunea cu sumerienii. Când, aflând mai multe, și-a recunoscut ignoranța în fața câtorva apropiați, aceștia l-au consolat că ei habar n-au nici acum despre acest subiect, dar scuze de felul " Nu poți să le știi pe toate" sau "Nu s-a născut încă nici computerul atotcunoscător, darămite omul atotcunoscător" nu reprezintă decât acceptarea mai blândă a
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
în care martirul comunică cu Împăratul ceresc ocolind mijlocirile clasice. Discursul despre suferință este motorul acestei simbolizări. El pune în scenă suferința și ajută la depășirea ei. Sfârșește prin a nu mai fi doar expresia suferinței, ci și adjuvantul ei. Consolează mai mult decât provoacă suferință 21. Și se îmbogățește de-a lungul secolelor de catastrofe care se abat succesiv asupra evreilor. Ceea ce nu înseamnă nicidecum, dimpotrivă, că viața evreiască în Evul Mediu se rezumă la o serie de persecuții. Este
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
convertirea. Și aici transpare o respingere tipică a eroismului prin martiriu, foarte îndepărtată de modelul așkenaz al fidelității față de iudaism. Această respingere, cum am văzut, era deja prezentă la Maimonide în Epistola despre persecuție, scrisă în exil pentru a-i consola pe cei convertiți la islam sub persecuțiile almohade din secolul al XII-lea. Într-adevăr, se întâlnesc puține martirologii evreiești în lumea musulmană 44. Specificitatea contextelor istorice și a experiențelor traversate nu este suficientă pentru a explica, de una singură
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în ciuda secularizării unor sectoare largi din lumea evreiască, aceasta continua să se situeze în eternul reînceput de tip religios. Nimic nu curma suferința, nici când cerul se mai însenina ici și colo. Ca și în trecut, retorica suferinței continua să consoleze, dar acum consola pentru faptul de a nu mai fi evreu ca odinioară. Intelectualii generației care părăsise ghetoul reînnodau legătura cu iudaismul lor studiind textele tradiționale și scriind istoria. Și în trecut memoria suferinței era memorie a iudaismului, legătură de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
sectoare largi din lumea evreiască, aceasta continua să se situeze în eternul reînceput de tip religios. Nimic nu curma suferința, nici când cerul se mai însenina ici și colo. Ca și în trecut, retorica suferinței continua să consoleze, dar acum consola pentru faptul de a nu mai fi evreu ca odinioară. Intelectualii generației care părăsise ghetoul reînnodau legătura cu iudaismul lor studiind textele tradiționale și scriind istoria. Și în trecut memoria suferinței era memorie a iudaismului, legătură de nedesfăcut cu el
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
au făcut și și-au găsit universul; și nu l-a putut uita niciodată Julius nici pe Rex, "câinele său". Așa că, în pofida oricăror sfaturi de bun simț, a insistat pe la oficialități să poată să treacă în republica soră, să-și consoleze întrucâtva unchiul (sau mătușa?) după ireparabila pierdere, să se joace cu Rex și să se cațere acum bărbat în toată firea în imensa coroană a nucului. Așa că, în pofida oricăror sfaturi de bun simț, a insistat la oficialități atât de mult
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
decât un erou, el a intrat în panteon, alături de sfinții religiei fiecăruia. Drept urmare, în momente de cumpănă, orice vandan se întreabă cum ar fi procedat în acea situație Blunk sau un alt erou legendar. (Dar mai ales Blunk!) Și se consolează cu pierderile de orice fel, amintindu-și de zagam, taurul cu aripi de grifon, trăind în infern cu misiunea de a transforma vinul în apă și metalele prețioase în plumb ordinar. Însă diferențele locale dintre diferitele mituri formatoare ale vandanilor
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
în subconștient legătura cu ceva ce ar fi fost "biserica suverană", adică autocefală ori poate că s-a făcut undeva în creierul său conexiunea cu sumerienii. Când, aflând mai multe, și-a recunoscut ignoranța în fața câtorva apropiați, aceștia l-au consolat că ei habar n-au nici acum despre acest subiect, dar scuze de felul " Nu poți să le știi pe toate" sau "Nu s-a născut încă nici computerul atotcunoscător, darămite omul atotcunoscător" nu reprezintă decât acceptarea mai blândă a
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
un bărbat. În catagrafia orașului Botoșani, din anul 1832, Profira Cananău este trecută "văduvă" și șede la Botoșani, la Enache Hagi Enciu, "văduvoi și supus austriecesc"70. La Bănești, aga Grigore n-a stat ca un pustnic, ci s-a consolat cu soția lui Iurașcu. Aceasta, pornind cu trăsura din Sarafinești, nu se mai oprea la vad, căci Donțu murise; se ducea direct acasă, la aga Grigore, mai ales că de cînd acestuia îi plecase soția, n-avea de ce se păzi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
sufletul căreia e vie prezența unei fantome absente! Mai mult decât atât, ca și cum ar vrea să cristalizeze într-o metaforă poetică tragismul fantomei rămase inaccesibile și tăcute, în aceeași piesă no e introdusă povestea regelui din Kan. Incapabil să se consoleze după moartea iubitei sale, nobila doamnă Ri, regele pune să-i fie pictat chipul pe un perete al pavilionului Izvorului Liniștit. Petrecându-și zilele și nopțile în fața acestei imagini, el se jeluiește neîncetat, tot mai nefericit în dragostea lui, căci
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vedetă pe care îl dorește acesta) și sarcina mamei pe de altă parte și nașterea unui bebeluș, care vindecă în sfârșit depresia mamei, pot reactualiza angoasele sale de pierdere: de două ori el nu mai este copilul care își poate consola mama, o dată pentru că nu mai are vârsta potrivită și a doua oară pentru că altcineva este în locul său. În plan psihopatologic, este posibil să emitem ipoteza că nașterea acestei surori a reactualizat o trăire a pierderii, deschizând calea spre o depresie
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
populație majoritar sârbească și rămăseseră acolo, pe când soțul, fugar, fusese Înrolat În milițiile naționale croate. - În privința familiei, ostașul era liniștit. Înțelegi, domnule Faulques? Mama și fiul erau În siguranță. Când Își căra pușca, trăind mizeriile și spaimele războiului, el se consola, știindu-i la adăpost. Dumneata, care ai fost martor, cu bilet dus-Întors, al atâtor nenorociri, Înțelegi ce vreau să spun. Nu-i adevărat? Ușurarea de a ști, când totul arde, că În ruinele lumii nu ard și cei dragi. Faulques
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și motivul. Ca să ne Înțelegem, spunea, trebuie să pătrundem universul; și ca să pătrundem universul, trebuie să ne Înțelegem pe noi Înșine. Dar de atunci au căzut multe ploi. Divorțând de natură, noi, oamenii, ne-am pierdut puterea de a ne consola În fața ororii care ne pândește aici, alături. Cu cât observăm mai mult, cu atât mai puțin sens are totul, cu atât ne simțim mai deconcertați. Uite că, din pricina ciufutului de GØdel, nici măcar nu mai putem să ne refugiem În singurul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu atât mai puțin sens are totul, cu atât ne simțim mai deconcertați. Uite că, din pricina ciufutului de GØdel, nici măcar nu mai putem să ne refugiem În singurul loc pe care Îl credeam sigur: matematica. Dar, atenție. Dacă nu ne consolăm În urma observării, putem găsi consolarea În faptul Însuși al observației. Mă refer la actul analitic, științific, inclusiv estetic, al observării. El este - lăsându-l pe Gödel deoparte - aidoma procedeelor matematice: sunt atât de sigure, clare și inevitabile, că Îi liniștesc
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și inevitabile, că Îi liniștesc intelectual pe cei care le cunosc și folosesc. Sunt analgezice, aș spune. Așadar, ne Întoarcem la un Aristotel cam maltratat, dar Încă util: Înțelegerea, inclusiv strădania de a Înțelege, ne salvează. Ori, cel puțin, ne consolează, deoarece transformă oroarea absurdă În legi senine. Continuaseră să mănânce și să tăifăsuiască despre toate acestea, pe când Faulques punea Întrebările adecvate și asculta răspunsurile În tăcere, ca un student interesat de expunerea profesorului. Pe atunci nu știa, dar toate acelea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nu schimba lucrurile prea mult: fisura Își urma, În tihnă, progresul implacabil. Pe când Își curăța griul și albastrul de pe degete cu o cârpă și un pic de apă, Faulques a privit resemnat crăpătura din perete. La urma urmelor, s-a consolat, totul făcea parte din criptogramă. Zigzagul din haos și sensurile lui oculte. Și natura, și-a amintit, avea pasiunile ei. Din această perspectivă, a privit multă vreme traiectoria fisurii: punctul ei de plecare de la limita superioară a frescei și drumul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
uscase, Întărind-o - și s-a apropiat de zid până a ajuns lângă Markovic, cu brațele Încrucișate. Privind ceea ce privea și celălalt. Desenele erau acceptabil de elocvente, a hotărât În sinea lui. Cu toate că nu se stima excesiv ca pictor, Îl consola certitudinea că avea ceva mână pentru desen. Și, la urma urmelor, tușele pestrițe și expresive Închideau Într-adevăr În ele războiul. Erau dezolare și singurătate: cea a morților. Toți morții pe care Îi fotografiase În decursul vieții păreau să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ce funcționează în mod tradițional în ezoterism. Brațul drept este cel care acționează, care comandă, care asistă (a fi mâna dreaptă a cuiva), care ține arma sau care lovește. Brațul stâng este considerat a fi cel ce creează, dar și consolează, liniștește și repară. Cotul constituie o articulație foarte importantă și deci foarte semnificativă, deoarece prin îndoirea cotului omul a putut să ducă mâncarea la gură și deci să-și dobândească independența. Un astfel de vis pune în discuție libertatea, autonomia
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
se află plasat mai prost decât ei în ce privește statutul sau oportunitățile (dar nu numai; vor continua lista cu gradul de inteligență, corectitudinea, frumusețea, sănătatea, și așa mai departe). Pe la 1860, imigranții germani din Statele Unite își deplângeau condiția mizeră, însă se consolau spunându-și singuri că „măcar nu suntem ca irlandezii”. Irlandezii, desigur, își aleseseră propriul lor grup față de care se simțeau superiori. Aceia care sunt percepuți drept marginali, fie de către cunoștințe, fie de către grupurile sociale, sunt mult mai expuși abuzului, inclusiv
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
îi gătea nevastă-sa... Se despărțiseră de vreo lună, după ce o prinsese în pat cu bodyguardul copiilor; eu eram din nou singură, lui nu-i puteam reproșa decât vârsta, mi-am zis în gând: „Ce-ar fi dacă...“; l-am consolat, i-am zis și eu cum mi se cuplase extraterestrul numărul patru cu o prietenă chiar la mine acasă, a fost rândul lui să mă consoleze... Din vorbă în vorbă, am ajuns destul de repede în dormitorul meu. Acum știu că
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
reproșa decât vârsta, mi-am zis în gând: „Ce-ar fi dacă...“; l-am consolat, i-am zis și eu cum mi se cuplase extraterestrul numărul patru cu o prietenă chiar la mine acasă, a fost rândul lui să mă consoleze... Din vorbă în vorbă, am ajuns destul de repede în dormitorul meu. Acum știu că n-am făcut o afacere prea bună. Și calculele astrale mă avertizaseră: cu un Rac alcătuiam un cuplu incompatibil, inconsistent, dar atunci n-aveam de ales
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
la un moment dat mi-a făcut o limonadă, mi-a dat și un test de sarcină, dar eu n-aveam timp de prostii, l-am trimis înapoi la moroii lui... Închei repede povestea cu tocana: era groaznică; m-a consolat el că de vină a fost sarea, că era expirată și stricase mâncarea, apoi a comandat niște pizza. Tocana a ajuns în coșul de gunoi și s-a grăbit să-l golească, mirosul era insuportabil; el e de vină: n-
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
toți pereții de tencuială. (Încercaseră ei să dea jos doar vopseaua, dar nu mergea - negreala nu se ducea, iar mirosul de ars era parcă tot mai pregnant; râcâiseră primul centimetru de tencuială, tot fără folos; în cele din urmă se consolaseră cu gândul că trebuie dat jos totul, până la placa de beton, dacă voiau ca bucătăria și încăperile adiacente să mai poată fi folosite.) Pe băieți îi știam din vedere, locuiau în baraca de lângă casă; îi și urâsem la un moment
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]