1,422 matches
-
considerare) Figura 3.1 - Planul unei sesiuni de instruire Probleme care necesită atenție Un alt scop al instruirii este descoperirea problemelor din planul de studiu sau cele privitoare la aptitudinile echipei de cercetare. Dacă Într-adevăr apar asemenea probleme, o consolare este faptul că ele vor fi mult mai puțin dificile dacă sunt dezvăluite la timp, Înainte de a demara colectarea datelor. În consecință, o echipă bună va depune eforturi pentru a se asigura că potențialele probleme sunt aduse la lumină În
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
între simbolul "Dumnezeu" și dumnezeul dogmatic, care este într-adevăr o pură iluzie, îl obligă să presupună că toate manifestările sublimante ale vieții umane culturile succesive, toate fondate pe simbolul "divinității" sînt simple subproduse ale sexualității refulate, un fel de consolare pseudo-sublimă pentru culpabilizarea plăcerilor sexuale. Este adevărat că Freud se opune în repetate rînduri în scrierile sale concluziei că, după opinia lui, unica salvarea societăților viitoare nu ar putea fi decît dezlănțuirile sadice și masochiste ale sexualității, ceea ce a devenit
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
direct la emoția în fața misterului, fără intermediul imaginației metafizice ancestrale a supraviețuirii după moarte. Cel mai periculos este să luăm drept realitate imaginea metafizică a unei judecăți după moarte Acceptarea subli-manlă riscă să decadă pînă la nivelul nevoii infantile a consolării. Greșeala răstoarnă total sensul moral ascuns în texte, sens care se referă la viața și moartea elanului animant și nu la moartea trupului și la viața în lumea de dincolo. Acest sens comun tuturor mitologiilor este: mai curînd mor trupește
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ci legate funcțional. Tentația de a contesta imanența justiției este cu atît mai mare, cu cît acesteia îi este opusă injustiția evidentă a inter-reacțiilor umane și se încearcă să se găsească acestei injustiții manifeste și presupuse a fi iremediabilă o consolare în credință și într-o justiție după moarte. Nu a existat tentativa de avansare a unei pseudo-dovezi a existenței personale a lui Dumnezeu,pretextîndu-se în cerc vicios că trebuie neapărat să existe un Dumnezeu real care să compenseze nedreptățile vieții
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ci constituie baza, fondul ancestral al întregii funcționări psihice, în lipsa unei hrane spirituale și sufletești mai naturale, omul avid de credință se simte atras de magie nu într-o măsură mai mică decît omul care caută în ea doar o consolare convențională. Mișcat pînă la nivelul profunzimilor magice, care astăzi nu mai sînt însă decît superstiții fără fond, el este înclinat să creadă că orice explicație naturală nu este decît profanare. Și totuși aici, ca pretutindeni profunzimea misterului nu poate fi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
n-ai parte”constatarea cu durere a destinului nemilos, care nu pare a favoriza de cele mai multe ori omul; r. 38 39 : „se vede că și lui Dumnezeu îi plac tot puișori de cei mai tineri” credință autoimpusă, cu scopul de consolare și de elogiere a persoanelor decedate, potrivit căreia mor oameni capabili, buni, plini de calități, la care ar râvni însuși Dumnezeu; p. 20, r. 4 5 : „mi-a spus nenea Martin dac-ai vrea d-ta să-i dai un
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
rândul său: * anxios-rezistent: Pare hiperkinetic, nu explorează mediul sau o face inconstant, la plecarea mamei este inconsolabil, iar la întoarcerea ei nu se lasă luat în brațe, ci se zbate, se lovește încercând "să scape", fuge departe, este rezistent la consolare dorind printr-o astfel de strategie să transmită toată nefericirea acumulată, de teamă că nu este înțeles corect în încercările lui de a face față stresului. * ambivalent: Copilul este anxios după despărțirea de mamă; este afectat în timpul separării; ambivalent, când
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
evadeze cel mai bine din exilul plin de tristețe al lumii actuale". Păcat doar că există o singură rezervă serioasă nu trebuie să fii prea bătrân. Matematica nu este un subiect contemplativ, ci unul creativ; nimeni nu poate găsi multă consolare în ea atunci când și-a pierdut puterea sau dorința de a crea; și acest lucru se întâmplă destul de repede unui matematician. E păcat, dar în acest caz nu are prea mare importanță și, oricum, ar fi o prostie să ne
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
sfîșietoare frumusețe". Sunt aici dezvoltate sugestiile emblemei mateine "Cave, age, tace" pe care le adîncește Ovidiu Papadima care îl percepe pe Mateiu ca "blînd și sfios singuratic, pe care viața îl lovise dur și își găsise supremul refugiu și suprema consolare în arta sa"; un refugiu consolator îl reprezenta și sarcasmul savurat pe care i-l observă în perioada berlineză Paul Zarifopol, îngîmfarea și disprețul, ura și amoralismul fiind elemente ale unui schelet exterior care îi susținea vulnerabila structură sufletească: "Urît
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și s-au despărțit figuri ca Mircea Eliade și Gershom Scholem. Prin Hayek, liberalismul clasic și-a accentuat partizanatul în favoarea tradiției Locke-Adam Smith, evacuând influența franceză, prezentă totuși printre inspirațiile englezilor și scoțienilor începând cu Hume. și nu e o consolare faptul că și Popper, care a lucrat la asta din timpul vieții, tratându-și oribil discipolii și încurajându-i pe cei mai mediocri și mai obedienți, a devenit tot un fel de guru; a fost nevoie de George Soros și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în românește, în pofida pedanteriei mele filologice, pentru a evita alte complicații într-o discuție și așa complicată (fiindcă... libertarienii, naturi individualiste prin excelență, polemizează și se divid în mereu mai multe grupuscule, urmând logica lor sectară până în pânzele albe). Am consolarea că, pe lângă canadienii din Québec, germanii au și ei un Libertarianismus acum (deși se spune, ca înainte, și Libertär), preluat ca atare de cehi. O bună introducere în problematică (deși oarecum pro domo) este volumul colectiv coordonat de Hardy Bouillon
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ei tocmai acolo unde ar fi fost mai multă nevoie de el, adică la femei, pe care le cunoaștem cât sunt de slabe și plăpânde.”120 Decameronul se dorește a fi o modalitate de evadare dintr-un univers mărginit, de consolare a gândurilor pesimiste ale femeilor, pe care altcineva nu s-a gândit să le analizeze sau să le privească cu gravitatea cuvenită, este o carte panaceu, un sprijin în momentele dureroase ale singurătății feminine 121, este și se vrea o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cei care vor istorisi aceste povestiri din suita Decameronului, grupul celor zece, brigata, au în componența lor șapte femei sau 120 Giovanni Boccaccio, op. cit., vol. I, p. 6. 121 „Noul interes, mai exact terapia la care Boccaccio se gândește, este consolarea pe care o aduce literatura: autorul <<prescrie>> propriul corpus literar ca un tratament medical pentru minte, care, la rândul ei, va ajuta la vindecare trupului.” Esther Zago, Women, Medicine and the Law in Boccaccio's Decameron, în Women Healers and
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
acestora le promite „bucuria desfătării” lecturii, dar și numeroase învățături („sfaturi de folos” 124 ), îmbinarea judicioasă a plăcutului cu utilul, așa cum stipulaseră autorii antici, îndrăgiți și imitați de scriitorii medievali și renascentiști. Cartea devine refugiu și alinare, remedia amoris 125, consolare, sprijin, sfat, ba chair modalitate de salvare dintr-o societate ce izolează și condamnă la solitudine femeile claustrate între zidurile caselor. Se evidențiază în acest cuvânt introductiv al Decameronului imaginea femeii care guvernează universul intim al autorului: ea știe să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Proemul este un procedeu retoric, prezent în fiecare operă boccaccescă, scrisă după Caccia di Diana, și care are rolul de a stabili o legătură cu cititorul, dar și cu realitatea concretă. „Naratorii boccaccești văd scopul literaturii ca un fel de consolare, sau o instruire în scopul aceleiași alinări. În Filocolo, naratorul speră să fie alături de cei care suferă din dragoste; în Filostrato scrie pentru a-și dezvălui propria durere și poate pentru a redobândi favorurile iubitei pierdute, și același lucru se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a-i alina propria durere legată de plecarea iubitei sale. Găsim convenționalul topos al învinuirii proprii: autorul a scris această lucrare în rime simple (folosind forma versului popular narativ, ottava), în limba florentină, într-un stil necăutat și a găsit consolare în actul creației.” Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 29. (trad. n.) 950 Ibidem, p. 30. 256 care evenimentele se desfășoară reprezintă tot o caracteristică a genului oral. În numai două strofe, tatăl Criseidei, Calcas, care este un profet, prevede căderea Troiei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
convingerile religioase există deosebiri enorme, Wittgenstein spunea că ele toate sunt impresionante, chiar și cele ale unor triburi sălbatice. Credea însă că religia viitorului se va dispensa de clerici. În ceea ce-l privește, accepta că va trebui să trăiască fără consolarea pe care ți o dă apartenența la o anumită confesiune.58 Dar credea că tocmai fiindcă religia se adresează sufletului, nu intelectului, ea își pierde o bună parte din substanță de îndată ce ceremoniile și ritualurile nu mai sunt privite cu seriozitate
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și similitudinea legăturii dintre îngrijirea parentală și dezvoltarea socială a puiului la oameni și la animale. Așa cum orice mămică își sprijină și își apără copilul în lumea umană, la fel și mama puiului de cimpanzeu rămâne un aliat și o consolare de-a lungul adolescenței acestuia. Procesul de dezvoltare socială la cimpanzei se desfășoară pe o durată ceva mai mare de zece ani și constă în câștigarea independenței în mod treptat prin însușirea abilităților locomotorii, prin lungirea duratelor explorării mediului și
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
trebuie să reprezinte o părticică a responsabilității sociale comune: „Legile nu opresc pe nimeni să trăiască după pofta inimii, dacă indivizii nu-și dăunează unul celuilalt” (Democrit). * „Ce urăsc cel mai mult? - Răul din mine...” (M. Proust) Există și o consolare pentru cel care este conștient de „răul” din el: „Nu-i atît de rău cel care se crede, sincer, astfel” (A. de Chesnel). „Nu pot condamna În mod absolut, decît cei care ar fi inocenți la modul absolut”. (A. Camus
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
trebuie să-l dea vieții sale: „Un om care nu crede În nimic, este un monstru al naturii căci trăiește, fără să știe pentru ce și moare, fără să știe ce va deveni. În această lume, el este lipsit de consolarea speranței, iar În cealaltă, va fi tulburat de certitudinea suferințelor eterne” (Johan Oxenstiern). * „Pentru numele lui Dumnezeu! dați-mi-l pe tînărul care are destulă minte ca să se facă de rîsul lumii!” (R.L. Stevenson) Într-o primă fază, nonconformismul produce
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
stat. Cuplul a fost condamnat la moarte, apoi au fost grațiat și, după șase ani de încarcerare în Turnul Londrei, au fost eliberați cu permisiunea de a se retrage la reședința lor de la țară. Profund rănit, regele și-a căutat consolarea în brațele lui George Villiers, care mai târziu a devenit celebrul duce de Buckingham. Roger Lockyer, biograful ducelui, crede că relația a devenit oficială în 1615, argumentându-și afirmația printr-o scrisoare trimisă de către duce, în care menționa evenimentul:„dacă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Champlain, cel care a pus bazele teritoriilor canadiene. Ideile sale privind crearea unui stat național puternic și o politică externă agresivă au ajutat la fundamentarea sistemului de politică internațională. în ultima oră de viață, Richelieu i-a spus regelui:„Am consolarea că vă las regatul în cel mai înalt grad de glorie și reputație pe care l-a avut vreodată“ și l-a invocat pe Sfântul Eustațiu să-i ceară lui Dumnezeu să-l pedepsească dacă ar fi avut vreodată„o
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
acestea au un efect dramatic asupra relațiilor interpersonale. Chiar dacă, la prima vedere, avem o viziune globală, totuși unii specialiști au demonstrat faptul că: • după doliu și pierderi, prezentăm mai degrabă tristețe și lacrimi (simptome ce facilitează legătura cu ceilalți și consolarea, reparația socială); • după eșecuri, suntem mai degrabă victime ale rumirațiilor, ale oboselii, pesimismului și culpabilității (simptome care ne împing spre repunerea în discuție ca oameni și ca ființe utile/ valoroase) (André, 2009). Depresia este o tristețe de tip special: durabilă
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
umorului, autoironia; • considerația și susținerea partenerului; • tandrețea, candoarea, delicatețea; • purtarea grijulie; • iertarea, onestitatea, cinstea, principialitatea, onoarea, rușinea. Între toate acestea, majoritatea cercetătorilor au ajuns la concluzia că cele mai importante abilități pentru întreținerea și menținerea relațiilor interpersonale sunt: ascultarea, conversația, consolarea și rezolvarea onestă a conflictelor (Smith, Jr., 1992): Ascultarea Ascultând ideile, sentimentele, căutările, problemele (celuilalt), încercăm să deducem motivele, contextele, împrejurările deciziilor luate și ale faptelor comise. Este important să ne concentrăm pe mesajul interlocutorului; astfel, puterea noastră de înțelegere
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
este schimbul plăcut și liber de experiențe, de aprecieri, de proiecte (de viitor), indiferent de ordinea acestora. Se cuvine ca, în cazul acestora, dezvăluirile (verbale, intenționate) despre noi înșine să fie în concordanță cu nivelul de apropiere (afectivă) în raport cu partenerul. Consolarea (susținerea) În cazul consolării, implicarea în relația cu celălalt este mai profundă (decât în cazul conversației). Ea are drept obiectiv alinarea sau micșorarea stresului emoțional resimțit de celălalt. Unii au darul de a face ceea ce trebuie exact (atunci) când trebuie
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]