1,368 matches
-
a Basarabiei era rezervată unei constituante ce urma să fie convocată ulterior. Această pretinsă declarație nu reiese din nici un act oficial; în mod logic „Sfatul Țării” nu putea s-o facă pentru simpla rațiune că era el însuși o adunare constituantă; mai mult, membrii cei mai autorizați ai acestui vechi parlament al Republicii Moldovenești - și printre ei dl. Inculeț, care era președintele ei - opun afirmației mai sus enunțate o dezmințire categorică. Deci cu o autoritate deplină și integrală, „Sfatul Țării”, proclama
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Chávez a ieșit din închisoare și a călătorit de-a lungul și de-a latul țării pentru a-și lărgi baza mișcării pe care o crease. Deși MBR 200 a încurajat inițial abținerea la vot, pretinzând că o adunare națională constituantă ar trebui aleasă pentru a îmbunătăți instituțiile regimului, aceasta s-a răzgândit în 1997 și a creat un nou front electoral denumit Mișcarea a V-a Republică (MVR, pentru Movimiento Quinta República), care să candideze în alegerile naționale din 1998
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
populare care să susțină o agendă a schimbării instituționale radicale, dând efectiv cetățenilor posibilitatea directă de implicare în reformarea ordinii constituționale. Un element fundamental al campaniei electorale din 1998 a lui Chávez a fost promisiunea de a convoca o adunare constituantă a cărei menire să fie reconfigurarea instituțiilor democratice venezuelene, iar proaspătul președinte s-a grăbit să susțină această făgăduință după ce a fost instalat în funcție. În discursul său inaugural din data de 2 februarie 1999, Chávez a emis primul decret
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a grăbit să susțină această făgăduință după ce a fost instalat în funcție. În discursul său inaugural din data de 2 februarie 1999, Chávez a emis primul decret, prin care comanda organizarea unui referendum popular consultativ pe tema convocării unei adunări constituante. Deși la referendumul din luna aprilie au participat doar 37,8% dintre persoanele cu drept de vot, Chávez a obținut permisiunea neîndoielnică de a-și pune în aplicare planurile, 86,4% dintre alegători votând în favoarea alegerii unei adunări constituante (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
adunări constituante. Deși la referendumul din luna aprilie au participat doar 37,8% dintre persoanele cu drept de vot, Chávez a obținut permisiunea neîndoielnică de a-și pune în aplicare planurile, 86,4% dintre alegători votând în favoarea alegerii unei adunări constituante (vezi Tabelul 7.3). Aceste alegeri au avut loc în iulie 1999, într-o formulă electorală pluralistă care a permis susținătorilor lui Chávez să solicite 121 din totalul de 131 de mandate ale adunării 3. În semn de respingere a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
3. În semn de respingere a establishmentului politic și ca un simbol al dorinței de includere a unor voci noi în arena politică, funcționarilor publici nu li s-a permis să-și depună candidatura pentru a fi aleși în adunarea constituantă. Această convocare a unei adunări constituante menite a "pune baze noi" republicii reprezenta o modalitate clasică de exercitare a suveranității populare, ignorând în mare parte și, în cele din urmă, anulând normele și procedurile constituționale tradiționale. Constituția din 1961 a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
establishmentului politic și ca un simbol al dorinței de includere a unor voci noi în arena politică, funcționarilor publici nu li s-a permis să-și depună candidatura pentru a fi aleși în adunarea constituantă. Această convocare a unei adunări constituante menite a "pune baze noi" republicii reprezenta o modalitate clasică de exercitare a suveranității populare, ignorând în mare parte și, în cele din urmă, anulând normele și procedurile constituționale tradiționale. Constituția din 1961 a Venezuelei nu conținea nicio prevedere referitoare
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
republicii reprezenta o modalitate clasică de exercitare a suveranității populare, ignorând în mare parte și, în cele din urmă, anulând normele și procedurile constituționale tradiționale. Constituția din 1961 a Venezuelei nu conținea nicio prevedere referitoare la alegerea unei noi adunări constituante; atunci când i s-a solicitat să se pronunțe asupra acestei chestiuni, cu puțin timp înainte ca Chávez să preia mandatul, Curtea Supremă a refuzat să se exprime cu privire la necesitatea emiterii unui amendament constituțional în vederea alegerii unei asemenea adunări, cu toate că a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
constituțional în vederea alegerii unei asemenea adunări, cu toate că a recunoscut legalitatea desfășurării unui referendum popular pentru a lua pulsul opiniei publice în această privință 4. Tabelul 7.3 Referendumuri populare și de demitere a președintelui în Venezuela Vot Convocarea unei adunări constituante (1999) Adoptarea unei noi constituții (1999) Demiterea președintelui (2004) Aprobarea reformelor constituționale (2007) Aprobarea amendamentului constituțional (2009) Da* 86,4 71,4 41,7 49,3 54,9 Nu 13,6 28,6 58,3 50,7 45,1 * În
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
acestor referendumuri, cu excepția celui privitor la demiterea președintelui, votul exprimat prin "Da" reprezenta poziția pro-Chávez. Sursa: Political Database of the Americas, Georgetown University, la: http://pdba.georgetown.edu. Congresul, controlat de opoziție, s-a opus cu înverșunare alegerii unei adunări constituante, fiind conștient de faptul că o asemenea adunare își va asuma puterea legislativă care acum îi revenea. Cu toate acestea, Chávez, folosindu-se de mandatul plebiscitar și de cele 70 de procente ale ratei de susținere publică, s-a impus
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
că o asemenea adunare își va asuma puterea legislativă care acum îi revenea. Cu toate acestea, Chávez, folosindu-se de mandatul plebiscitar și de cele 70 de procente ale ratei de susținere publică, s-a impus. În momentul convocării, adunarea constituantă a pretins "putere supra- constituțională", revendicare aprobată ulterior de Curtea Supremă și s-a grăbit să dizolve cele două camere ale congresului național, precum și adunările legislative, eliminând astfel orice control instituțional asupra puterii executive exercitat din partea altor organisme alese prin
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
instituțional asupra puterii executive exercitat din partea altor organisme alese prin vot. În decembrie 1999, a fost elaborat proiectul unei noi constituții care a fost și aprobat cu o majoritate zdrobitoare de 71,4%, prin intermediul unui alt referendum popular. Din adunarea constituantă s-a desprins un comitet care a primit puterea legislativă în locul congresului național dizolvat. Noua constituție nu făcea referire la existența partidelor politice, în schimb accentua rolul direct, participativ și susținut al cetățenilor și al societății civile în procesul democratic
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
împreună cu seria de referendumuri populare asociate îmbunătățirilor aduse constituției. Multe grupări civice care aveau legături cu chavismul erau de asemenea activ implicate în dezbateri privitoare la reforma constituțională, elaborând, în cele din urmă, 624 de propuneri trimise spre analiză adunării constituante, mai multe de jumătate dintre acestea fiind incluse, sub o formă sau alta, în proiectul final al Constituției (García-Guadilla, 2003: 186). Cu toate acestea, la preluarea mandatului, pentru coordonarea proiectelor de lucrări publice și pentru furnizarea de servicii sociale, Chávez
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în timpul procesului de rescriere a constituției puterea plebiscitară pentru a eluda, apoi pentru a dizolva legislativul controlat de opoziție. De asemenea, el a pus la punct noi regulamente electorale care i-au asigurat propriei mișcări o majoritate strivitoare în adunarea constituantă. Noua constituție a întărit puterile executive pe mai multe direcții semnificative. Mandatul prezidențial a fost mărit și s-a permis realegerea președintelui. Acesta avea puterea de dizolva congresul, controla carierele militare și putea solicita organizarea unor referendumuri populare sau a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a întărit puterile executive pe mai multe direcții semnificative. Mandatul prezidențial a fost mărit și s-a permis realegerea președintelui. Acesta avea puterea de dizolva congresul, controla carierele militare și putea solicita organizarea unor referendumuri populare sau a unor adunări constituante. Refacerea ordinii constituționale permitea, de asemenea, noi alegeri în 2000, dând astfel MVR-ului lui Chávez ocazia de a obține o majoritate de locuri (vezi Tabelul 7.2), care i-a dat apoi posibilitatea de a-și mări puterea de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
dat apoi posibilitatea de a-și mări puterea de a conduce prin decrete. Aceasta din urmă a fost esențială pentru recurgerea la măsuri tot mai etatiste și naționaliste din punct de vedere economic la începutul anilor 2000. De asemenea, adunarea constituantă a dizolvat instituțiile legislative din provincii și a decretat vacantarea unor locuri în sistemul judiciar, care a dus la eliberarea din funcție a în jur de 200 de judecători. O lege pentru reforma justiției a fost adoptată în 2004 și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
guvernare într-o manieră dictatorială au fost abandonate din pricina presiunii internaționale care a forțat guvernul să revină la un sistem electoral (Ferrero, 1993: 34-7; McClintock și Vallas, 2003: 136-138)13. La finalul anului 1992 au fost organizate alegeri pentru adunarea constituantă (CCD), urmate în 1993 de un referendum pe tema constituției și de alegeri prezidențiale în 1995. Pe lângă rescrierea constituției, CCD va funcționa și ca un congres interimar până la organizarea alegerilor legislative în 1995. Cu toate că acești pași au fost pe placul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de susținere publică a rămas constant peste 60% de-a lungul perioadei 1992-1995 (Carrión, 2006: 128-129), ceea ce i-a permis să câștige succesiv majorități electorale. Coaliția Noua Majoritate/Schimbarea '90 a obținut o majoritate absolută de locuri în noua adunare constituantă, care i-a permis lui Fujimori să domine noul corp politic și să impună unilateral o nouă constituție care creștea autoritatea executivului și realegeri prezidențiale (Conaghan, 2005: 56-9). În 1995, Fujimori a fost reales cu o mare majoritate de voturi
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ca o putere constituită, care, de regulă, se cristalizează printr-o constituție formală care definește modul în care ar trebui exercitată puterea politică. Prin contrast, actorii populiști văd "poporul" ca o entitate activă, sau după cum o numea Kalyvas (2005), puterea constituantă, adică principalul actor din cadrul unui regim democratic în privința (re)creării și actualizării normelor și regulilor legale de nivel superior care reglementează exercițiul puterii. Ca un adaos la acestă observație generală, este important de analizat dacă populismul chiar are un efect
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Parlament, nici de vreun partid sau de vreo organizație locală (Tanaka, 2005: 278). Această situație a generat un blocaj pe care Fujimori la rezolvat printr-o lovitură de stat (autogolpe). În 1992, după dizolvarea Parlamentului, acesta a format o adunare constituantă care a lucrat la proiectul unei noi constituții și care a funcționat ca un congres interimar până la organizarea alegerilor legislative în 1995. Într-un sistem parlamentar, executivul are întotdeauna nevoie de susținerea majorității legislativului. Astfel, de vreme ce Mečiar nu deținea singur
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a-și justifica proiectul, în mod formal cel puțin, s-au pus în slujba voinței majorității, a Națiunii. Pe această bază majoritară ei pretindeau să reconstituie noțiunea de drept și, nu fără paradox, să remodeleze poporul. În ceea ce-i privea, constituanții americani se preocupau mai curînd de a prezerva dreptul atît împotriva uzurpării regale cît și contra exceselor majoritare. Și dacă nu puteau combate ideea lordului Acton că "sistemul parlamentar [...] presupune unitatea poporului 167", evitau cît puteau de mult acest aspect
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
172 Așa încît, observă François Furet, acest popor național "nu este un dat sau un concept care trimite către societatea empirică. Este legitimitatea revoluției, cum însăși definiția sa o spune: orice putere, orice politică depinde de acum înainte de acest principiu constituant imposibil de materializat".173 Națiunea este un tot politic stăpînit cu anticipație, expulzînd din mijlocul ei pe acei francezi care, deși locuiesc pe teritoriul francez, nu mai sînt considerați demni de a-i aparține; un tot divizat pe deasupra, pentru zeci
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sosit goi pe malul Orinocului pentru a forma acolo o societate: sîntem o națiune veche; avem o organizare preexist-tentă. Atît cît este posibil trebuie să acordăm toate acestea cu Revoluția și să salvăm tranziția". Cît despre Robespierre, el reproșează Adunării constituante din 10 august 1791 de-a fi ridicat poporului suveranitatea efectivă sub acoperirea unui mecanism de reprezentare obligatorie prevăzut de viitoarea Constituție. Această plîngere acoperă însă o preocupare mai puțin generoasă și anume aceea de a prezerva puterea secțiunilor populare
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ridică la 13 martie, Praga și Budapesta o imită, Berlinul se revoltă la rîndul său la 18 martie. Popoarele par să triumfe peste tot. La Francfort se inițiază un parlament național alcătuit din dietele diferitelor state ale Confederației germanice. Declarîndu-se constituant acesta anulează Dieta vechii Confederații. La Berlin, Frédérich-Guillaume IV capitulează imediat în fața insurecției, acordînd supușilor săi prusaci dreptul constituirii unei adunări pe baza sufragiului universal, drept compensație pentru insurgenții omorîți de soldații săi. Însă parlamentarii de la Francfort nu știu să
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
micro-naționalismelor Unificarea Germaniei și cea a Italiei încheie faza de formare a marilor State-Națiuni europene și va marca, spre 1870, o cotitură a naționalismului ale cărui consecințe vor persista pînă la războiul dintre 1914-1918. Pînă atunci, sub influența inițială a constituanților americani se va răspîndi ideea necesității unui prag ce trebuie să asigure dezvoltarea naționalităților admisibile între puteri. Acest prag era supus mai întîi rațiunilor economice, expuse în mod special de către List în Germania. În virtutea acestei concepții era necesar să se
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]