3,537 matches
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > FRUNZE DE TOAMNĂ Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1745 din 11 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Frunze de toamnă sunt sufletele noastre, -Suspin al soarelui prea aprig- Ne-nlănțuim pe-același ram, sihastre, Destine contemplând același frig... Culoarea toamnei se tot schimbă Din galben blând, în roșul stins de ploi. Doar gândurile-n vânt se plimbă Ca amintiri tăcute, sau ca vise noi... Ne-așternem sub tălpi de uitare, În graba anilor ce nu mai
FRUNZE DE TOAMNĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343252_a_344581]
-
întrebare prosteasca 'mi pui; Doar știi bine că eu nu am îngăduita această speranța! Adună'ți zdrențele. Mai bine te du și te culcă, esti jalnic! Rămân eu să curat pe aici!- Uite ce mizerie faci! În sfârșit liniște Pot contemplă în voie... Oare ce voiam?! Nici nu mai știu. A, da: să admir, să simt... De ce mi 'e imposibil?! Ce'i tâmpenia asta!? Încerc să privesc cerul nopții Dar văd cum stele se șterg una cate una Cum dispar în
UN SPAŢIU GOL... LIPSIT DE ORICE ÎNĂUNTRU de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343344_a_344673]
-
sculpturi ale lui Shiva de mărimi gigantice. Impresionant e desenul cu Trimurti sau capul triplu al lui Shiva, cănd zeul ia forma lui Brahma de creator, păstrător și distrugător. Mai e un bust central al lui Shiva cu ochii închiși, contemplând etern, poate cel mai expresiv din toată India. Sunt aici figuri reprezentându-l pe Shiva dansând, alta la nunta cu Parvati, una în care-l omoară pe demonul Andhaka, alta cu apariția lui Shiva că Ardhanari, unind ambele sexe în
PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343979_a_345308]
-
descrise în capitolul Litografii romă nesti - ”Monografii ilustrate ” - Cairo 2006. Mânăstirile și bisericile vechi sunt o prezență plăcută în capitolul dedicat monumentelor istorice alături de masă lui Traian și castrul de la Bivolari. Că și în Moldova turiștii dornici de autentic pot contemplă aici în județul Vâlcea încă pe locul lor schitul Ostrov, Bradu, Iezer, Păpușă, Troianu, mânăstirile Cozia, Cornetu, Turnu, Stânișoara, Horezu, Arnota, Bistrița, Surpatele, Dintr-un Lemn dar și un Athos românesc, cel de la Frăsinei aflat departe de lume, în vârful
650 DE ANI PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343988_a_345317]
-
din Istambul. De pe banca pe care s-a așezat prințesa Diana și de curand președintele american Clinton împreună cu fiica, Taj-ul ți se înfățișează grandios, făcut parcă special pentru a impresiona. Revenindu-mi în minte imaginea plină de tristețe a Dianei contemplând Palatul, realizezi că pe lume totul e trecător, nimic nu rămâne în urmă decât minunile create să dureze în timp. La intrare te întâmpină o alee principala însoțită de canalul de apă în care se oglindește spendid Taj-ul. Pereții interiori
TAJ MAHAL PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343981_a_345310]
-
trei slugi le-a poruncit deîndată Să se îmbrace cu cuviință-n peplu Ca la vecinii lui să dea exemplu: „Eu pentru voi, mă simt precum un tată, Iar dragostea-mi o răsplătire-așteaptă Și-așa aș vrea mereu să vă contemplu. Tu, fiind în vârstă, dau-ți cinci talanți; Mai ai voință să-mi mărești averea? Iar vouă, ai mei tineri dorobanți, Vă cântăresc, tot în arginți, plăcerea Să înmulțiți, pe cât lipsesc, ăști sfanți: Primu-un talant; doi-celălalt; asta mi-e vrerea
SONETELE DE LA MUNTELE ATHOS de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343209_a_344538]
-
descoperit această frumoasă imagine a lui Dumnezeu că Tata al neamului omenesc. Nimeni nu a gândit că Hristos, nimeni nu a vorbit că El, nimeni nu a trait slujind și iubind oamenii că El. De aceea Hristos merită a fi contemplat, imitat, nemaipunând în calcul și faptul că El este Mântuitorul nostru, Creatorul și Susținătorul vieții umane pe planetă pământ, oferind darurile Sale tuturor oamenilor. În aceste vremuri grele prin care trecem cu toții lectură Bibliei devine o necesitate vitală, iar rodul
CARTEA CARTILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343634_a_344963]
-
principale ale unui miel? Cred că slăbiciunea, nevinovăția de aici cred că vine asocierea lui Iisus cu acest animal de jertfă prin acest simbol al mielului de la templu ce se aducea ca jertfă ne este ilustrată iubirea și vulnerabilitatea divină. Contemplând acest adevăr ajung să înțeleg că întreg universul este condus de principiul mielului înjunghiat adică al iubirii ce se sacrifică și atunci doresc să trăiesc într-o astfel de lume ce este într-un vădit contrast cu cea actuală în
RĂSTIGNIT PRIN SLĂBICIUNE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377485_a_378814]
-
sa este Pământul, patrimoniu moral al neamului, impetuos și adesea violent când era vorba de cele rele ce bântuie țara, călăuzit de un mare patriotism. Nu este presupusa descoperire a vreunui pământ necunoscut, ci de pământul copilăriei de unde el va contempla pe rând: Luna, Soarele, Luceferii. Originalitatea lui Eminescu este un proces complicat de înrădăcinare, devenit pentru prima oară în anul 1870, un manifest pe care-l găsim în poezia Epigonii. ,, Când privesc zilele de aur a scripturilor române, Mă cufund
REGAL EMINESCIAN LA ICR BEIJING de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377483_a_378812]
-
inima, o rană deschisă și ea -pe cine aleargă prin deșertul iubirii un cal care fuge rănit la picior mai ușor, mai repede dacă lasă sânge să curgă? - altădată un cuib gol azi, o statuie cu aripi de înger... El contemplă statuia zeiței îi așterne la picioare trandafiri. Ea, împietrita cu inima rănită de dor pe pod aurit, sub cerul roșu din amurg întoarce clepsidra, pașii îi curg lacrimi pe obrajii timpului. Și trece, statuie de marmură rece cu un sân
STATUIA ZEIŢEI de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377534_a_378863]
-
Mai cred că Homer nu și-a pus problema cititorilor săi. A construi ceva frumos și durabil este în firea noastră, a oamenilor. Eu asta am încercat să fac și sunt împăcat cu mine, cu lumea și cu cerul”. Poetul contemplă în poemele sale priveliști de o rară frumusețe, cetatea visurilor și gândurilor sale își are temelie din focurile existențiale ale lumii. Aspiră la absolut însetat de seninătate, iar privirea sa este fascinată de îngeri care se ivesc din adâncurile lumii
ILARION BOCA ŞI LUMINA DIN CUVÂNT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378353_a_379682]
-
clipă gândurile se adună într-o formă fericită Au sunat colindătorii clopoțeilor de nea o strigare din vecie care vine-n viața mea Am s-ascult măcar o dată ce îmi cântă zorile când în inima-mi de piatră au crescut mirările Contemplând albastrul sacru ce unește veșnicia picăturile de vorbe își găsesc temeinicia Prin Cetatea lăudată a luminilor din sine se preumblă viața toată regăsindu-mă pe mine În eter sfântă strigare înveșmântă veșnicia toate sufletele-s dalbe adorându-Te pe Tine
COLIND HIERATIC XVI-REGĂSIRE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378442_a_379771]
-
se-agață de ceruri. Dar viața nu-i visul stivit în picioare Ca frunza căzută demult în decoruri. Sunt apă și dor, speranță, trădare Lumini ce se-aprind în miezul de noapte. Mă culc să adorm fără loc în picioare Contemplu în noapte visând o chemare. Sunt glasul ce urlă departe-n neant Un cântec pierdut fără sânge în urme. Al visului nobil, sihastru garant Eu sunt vestitor al zilei de mâine. Îmi place să cânt iubirea-ntr-un vis Pe
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
einen Segen: Bisschen dichten, dann und wann! INVITAȚIE Prietene, de vii în țara mea, Și vrei să afli totul despre ea, Ascultă-o rapsodie de Enescu, Citește un poem de Eminescu, Privește „Pasărea Măiastra”, Ori mergi la marea cea albastră, Contemplă „Gânditorul” din argilă, El în istorie e prima filă ! Admira cerul, de-i senin ori înnorat, Spre el drapelul țării mele-i înălțat. Urca pe munți, coboară spre câmpii Și prinde-te în jocuri de copii. Mănâncă borșul românesc cu
POEZII BILINGVE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378570_a_379899]
-
adunate împreună Au spus-o și poeții odată pe la colț de stradă uitată Dar parcă nimeni n-a auzit sau poate că n-au înțeles încă? Ce poți spune când lacrimile se preling în nisipul fierbinte ca somnul? Stai și contempli ca o columnă de sare amară Ca femeia lui Lot cea plină de regrete eterne De te vei uita prea adânc în trecut cu resentimente uitate Să nu te mire că fruntea îți va prinde rădăcina din urmă Acum parcă
COLIND HIERATIC X-COLIND DE SFÂRŞIT DE LUME NEBUNĂ. NEBUNĂ.. NEBUNĂ... de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378611_a_379940]
-
închinare pro-memoria scriitorului Gib. I. Mihăescu din Drăgășani, ca și mine” Titlul cărții, „La brat cu Andromeda” este bazat pe un artificiu creator inspirat, menit să atragă atenția asupra semnificațiilor lumii celeste din romanul de debut din 1930[1], lume contemplată cu atâta pasiune de Gib. Mihăescu, dar modificând simbolul inițial de la care a pornit acesta. Astfel, în viziunea lui Gib. Mihăescu, constelația Andromedei este întruchiparea unui ideal de puritate morală și frumusețe fizica feminină, irealizabil, în contrast cu eroinele dezamăgitoare din lumea
AL FLORIN ŢENE – LA BRAŢ CU ANDROMEDA de EMIL ISTOCESCU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378982_a_380311]
-
care plutești. Nu ai uitat privirea întâlnită și-acele linii curgătoare ce duceau spre ea, cu-atât de mult timp în urmă. Toată speranța ți-e în așteptare, punctul de pornire al iubirii eterne. O viziune, dincolo de tot ce-ai contemplat, ți-a fost de-ajuns să o iubești, o înmugurire repetă crisalida, în timp ce durerea ți-e greu de suportat. Prin focul trezit, trecători suspendate în spațiu, se îndepărtează cu fiecare popas. Pentru ea, visul tău zăbovește, adâncit în zidurile sfinte
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
Deci crucea nu era decât un instrument de tortură pe care erau pedepsiți tâlharii și dușmanii imperiului roman. Însă datorită faptului că Iisus a suferit pe cruce, ar putea fi privită ca un monument al jertfei ce trebuie să fie contemplat pentru a înțelege măreția jertfei Sale. Iar eu în acea noapte când mă îndreptam în căutarea împărăției întunericului și mi s-a prins manșeta pardesiului în acea cruciuliță din cimitir, și mai clar realizez acum că de fapt în mod
CUMPĂNA DIN NOAPTE (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379140_a_380469]
-
plăcut va fi să revin pe aceste meleaguri, cu Adelina, să revedem locurile acestea minunate, priveliștea ca-n basme, unde ne vom reîncărca memoria cu frumusețea naturii și puritatea gândurilor. Iar din Observatorul de pe vârful muntelui vom avea prilejul să contemplăm minunata noastră stea albastră și norocoasă. FINAL Referință Bibliografică: Puterea razei albastre (10) - FINAL / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2040, Anul VI, 01 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
ceresc, căutând o explicație unitară. De fapt, era prima mea lucrare științifică pe care trebuia să o susțin și pe care am redactat-o cu multă atenție și cu multă migală. După ce am terminat-o, am început s-o mai contemplu sub diferite aspecte, mândru că reușisem să scot la capăt pe cont propriu o ... Citește mai mult Puterea razei albastre (8) În luna mai a aceluiași an a fost organizat de către Universitatea din Brașov un simpozion științific, având ca temă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379967_a_381296]
-
ceresc, căutând o explicație unitară. De fapt, era prima mea lucrare științifică pe care trebuia să o susțin și pe care am redactat-o cu multă atenție și cu multă migală. După ce am terminat-o, am început s-o mai contemplu sub diferite aspecte, mândru că reușisem să scot la capăt pe cont propriu o ...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379967_a_381296]
-
internării în spital am dorit să mai trec odată pe la Observatorul meu, să mai văd toate acele podoabe luminoase de pe cerul de catifea neagră, precum și blestemata mea stea albastră. Am urmărit cu multă atenție cadranele telescoapelor, privind în obiectiv și contemplând, rând pe rând, sclipitorii aștri ai cerului, sursele atâtor mistere necunoscute. Cât am stat astfel în fața telescopului, nu știu. Însă, în puterea nopții, mă pomenesc că aud bătăi timide la ușa de la scara ce urca la mansardă. Cine putea fi
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (7) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379957_a_381286]
-
că ești un binecuvântat!" Tot ce e viu va trebui să moară, Pământu-și cere partea înapoi, Un bob voi fi sub brazda de afară, Dar sus în cer, voi fi lăstar de soi. Chiar și atunci, tăcut, în așteptare, Voi contempla în noapte, liniștit, Căci promisiunea Domnului e mare Și îndurarea Lui nu s-a sfârșit. Pe ulițe e liniște deplină, Natura doarme, totu-i nemișcat, Cuvântul mi-e în noapte o Lumină, El îmi conduce pașii ne-ncetat. Și când nu
VORBEȘTE CERUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381859_a_383188]
-
cu o fotografie veche, îngălbenită de vreme, cu marginile scorojite, căreia nu-i mai vedea utilitatea. Era doar o imagine a pulberii; trecute și viitoare. Încet, înțelegerea prindea contur: ceea ce-i lipsea cu adevărat realității pe care o tocmai o contempla, era... magia. Magia dorinței, descântecul speranței. Cum de nu își dăduse seama până atunci că, numai acestea puteau să dea culoare și chiar viață, lucrurilor? Și-acum, unde, în ce colț al lumii se ascunseseră?. Își simți mâinile - adânc băgate
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
albastru pe-al său val./ trupul sălciilor plecate/ în amurgul stins la mal./ în vara sau în toamna pastelată/ cu visu-mi curgător de doruri,/ răsfrânt o lacrimă se-arată/ în cuvinte și-n pasteluri.” (Acuarelă) În poemele sale, Constanța Abălașei-Donosă contemplă peisaje fermecătoare care grăiesc prin coloristică. Întrucât poeta este o fină cunoscătoare a culorilor și știe cum să le îmbine în cea mai armonioasă manieră, reușește să pună în valoare natura prin realizarea unei legături între elementele acesteia și culori
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]