1,533 matches
-
n-o angajeze serios. Dacă voi scrie vreodată o istorie, aceea va fi cea mai scurtă istorie a poeziei românești Fiecare critic literar își propune să scrie o istorie a literaturii... Regretatul Laurențiu Ulici propunea chiar o istorie inversă, din contemporaneitate până la origini, a literaturii române. Cum va arăta "Istoria lui Al. Cistelecan"? Nu cred că suntem chiar atât de persecutați de obsesia suverană a unei istorii. Am bănuiala că ideea unei istorii "inverse" vine din Călinescu și că Manolescu e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a unei istorii. Am bănuiala că ideea unei istorii "inverse" vine din Călinescu și că Manolescu e cel care a dezbătut-o, dar, în fine, nu poliția ideii, ci ideea în sine e importantă). O istorie se scrie, oricum, din contemporaneitate, cu gusturile și conceptele noastre. Dar a pune "materia" în racursiu nu e cel mai ușor lucru. Dacă voi scrie vreodată o istorie aceea va fi cea mai scurtă istorie a poeziei românești. Credeți că e nevoie de o "istorie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ultimii ani sub egida Academiei constați că lipsesc nu neapărat scriitorii afirmați înainte de 1990, ci mai ales cei de după. Un Vitalie Ciobanu, un Emilian Galaicu-Păun, alții, fie nu sunt prezenți, fie au o prezentare injustă. E aici și efectul de... contemporaneitate. Depinde cine a fost cooptat în echipa de cercetători din respectivele zone (Basarabia, Bucovina, Voivodina etc.) și cine a făcut la început lista mare. Cât despre scriitorii din exil, cei foarte mari sunt prezenți în discuții, în cărți deseori poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
plastic. Când apar cărți semnate de optzeciști ele înseamnă cu adevărat "ceva". E generația nouă în degringoladă? E necitită? A vrut să se rupă de "tradiție" și acum a ajuns în bălării? Cum vede criticul literar tânăr această aventură a contemporaneității lirice? Așadar, ai vrea să facem apologia optzecismului... Nu-i vorbă, o facem dacă vrei. Dar, și dintre optzeciști, unii au rezistat, alții nu. Iar mimetism a existat în toate timpurile. Sau, dacă nu mimetism, poezie... terestră și mă refer
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
reprezintă, spre a vă prelua cuvintele, nu numai niște "împliniri" ci și "provocări" adresate literaturii în curs, nefixate. E fără doar și poate un câștig pentru aceasta. Însă Istoria lui N. Manolescu e controversabilă mai cu seamă în capitolele închinate contemporaneității și, în cadrul acestor capitole, mai cu seamă prin comentariile asupra poeziei. Partea bună a unui asemenea "rău" o constituie dezbaterea ce se iscă, al cărei rod e chiar acest drum al interogației, al variantelor reconstituirii, necesar stabilirii și supraviețuirii valorilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
română cititori? Cât de pregătit este cititorul de azi ca să intre în dialog cu literatura momentului? Cât rău/ bine face școala de azi literaturii române actuale? Cât de deșteaptă/ proastă este atitudinea celor care întocmesc programele școlare și care evită contemporaneitatea literară? Am atins, parțial, aceste chestiuni într-un răspuns anterior. Literatura noastră mai are, din fericire, cititori, poate nu atât de mulți pe cât ne-am dori, însă foarte buni. Cititorul de azi este mult mai pregătit să înțeleagă mecanismele și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dialogurile, cuprinzând numeroase evocări, mărturii, analize care-i erau consacrate. Dincolo de ceea ce este convențional, vrând-nevrând, în astfel de întocmiri care își propun în primul rând să omagieze, caietul memorial confirmă ceea ce spuneam înainte: criticul continuă să fie o prezență a contemporaneității literare românești. Au contribuit la aceasta și cele două cărți postume ale lui Crohmălniceanu, de care am putut lua acum cunoștință: monografia Cercului Literar de la Sibiu, realizată împreună cu profesorul Klaus Heitmann de la Heidelberg, și studiul despre contribuția scriitorilor evrei la
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
începutul acestui an*, dar a cărei nedreaptă subapreciere, ca să nu spun chiar uitare, datează de mai demult. Autoare a treizeci de volume de poezie și proză, această poetă din generația mea nu a fost considerată printre cele mai bune ale contemporaneității ei literare, cum de fapt este. Lucrul s-a petrecut, ciudat, cu toată recunoașterea originalității ei de către critici cum sunt Lucian Raicu, Valeriu Cristea, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Gheorghe Grigurcu, Ion Pop, L. Ulici, Dan Cristea și de către alții a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în beneficiul imaginii pe care voiau s-o ofere și pe care scontau în consolidarea popularității, solicitând atașamentul afectiv al publicului iubitor, necondiționat, al poetului. Așa încât, Florina Ilis are perspectiva unor vieți paralele ale poetului, pe de-o parte, în contemporaneitatea lui, când mitul eminescu tocmai începea să se coaguleze ("Crezi că e ușor să fii în locul meu, domnule Eminescu? îi explică, la un moment dat, Titu Maiorescu Să scrutezi timpul? Și să înțelegi ce e mai bine din perspectiva eternității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în gruparea acestora. Deși, ca și ceilalți reprezentanți ai pedagogiei sociologice din România, a fost preocupat în special de problemele școlii rurale, Stanciu Stoian n-a rămas cu privirile îndrepte dominant spre trecut, ci a căutat să se integreze în contemporaneitate. Evident, localismul educativ presupune cunoașterea locului, a satului în care fiecare școală își desfășoară activitatea. Cunoașterea însă trebuie să se înfăptuiască după reguli științifice puse la îndemînă de metoda monografică gustiană. Numai după ce avea să cunoască viața satului în toată
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
metodelor active, E.D.P., București, 1981. 22. V. ȚÂRCOVNICU, Învățămînt frontal, învățămînt individual, învățămînt pe grupe, E.D.P., București, 1981. 23. A. DANCSULY, "Relația profesor elev în perspectiva unei educații moderne", în vol. A. DANCSULY și D. SALADE (sub red.), Educație și contemporaneitate, Editura Dacia, Cluj, 1972. 24. Cf. DAN POTOLEA, a) Explicația și predicția comportamentului didactic al profesorului, "Revista de pedagogie", 4/1979; b) Stilurile pedagogice dimensiuni structurale și incidența cu procesul de învățare la elevi, "Revista de pedagogie", 12/1987; c
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
1989. 25. A. CHIRCEV, Educația moral-politică a tineretului școlar, E.D.P., București, 1974. 26. O. ȘAFRAN, Instruirea morală, E.D.P., București, 1971. 27. D. SALADE, R. CIUREA, "Aspecte genetice ale educației morale", în vol. ANDREI DANCSULY, DUMITRU SALADE (sub red.), Educație și contemporaneitate, Editura Dacia, Cluj, 1972. 28. MARIN C. CĂLIN, Datoria morală și procesul educației, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978. 29. Adoptăm termenul de colectiv în accepțiunea de grup social, în care pe baza unei activități comune s-a instituit un
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dansuri, coruri și ansambluri în costume multicolore, îmbătându-ne de muzica lor uneori precară, dar mai cu seamă de prezența lor neașteptată și incre dibilă alături de noi, cei pierduți la capătul unei lumi uitate de Dumnezeu, de istorie și de contemporaneitate... Teatrul de Artă din Moscova, ansamblul de dansuri al lui Igor Moiseev, ansamblul forțelor armate ale URSS-ului, cu neuitatul Vinogradov, Opera Mare din Pekin peste care domnea atotființătorul și imponderabilul Împărat al Maimuțelor, dar mai ales, dar mai ales
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
găsit corespondentul muzical în realitățile noastre socialiste lupta maselor pentru construcția unei noi orânduiri. Recentele dezbateri cu privire la activitatea ideologică reprezintă pentru mine un imbold pentru a continua aceste drumuri, pentru a dărui iubitorilor de artă lucrări adânc pătrunse de spiritul contemporaneității.“ (Contemporanul, 24 septembrie 1971) „Slujitorii artei sunetelor, călăuziți de Programul ideologic al partidului, sunt antrenați, cu toate energiile de care dispun, în realizarea unor opere vibrând de patosul dragostei de țară și de partid care să îmbogățească patrimoniul național. Călăuzit
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
României pe calea socialismului.“ („Epoca de aur“, Scînteia, 26 ianuarie 1986) „Suntem în permanență sub presiunea profundelor idei și realizări științifice cu care tovarășa academician doctor inginer Elena Ceaușescu ne înzestrează capacitatea de a înțelege și parcurge fenomenele cultural-științifice ale contemporaneității și îndeosebi interdependența dintre viață și cunoaștere.“ (Nobil însemn al dăruirii. Omagiu tovarășei Elena Ceaușescu, Editura Eminescu, 1987) „Pentru această vreme în care scrisul nostru cunoaște, la tensiuni înalte, strălucitoarele impulsuri de a crea, ne exprimăm întreaga recunoștință față de tovarășul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
înfăptuirilor și aspirațiilor oamenilor muncii, patosul strădaniilor întregii națiuni care clădește societatea socialistă multilateral dezvoltată și se îndreaptă cutezător spre zările comunismului. Definitorie pentru toate etapele de evoluție a vieții și creației noastre muzicale, legătura cu activitatea poporului comportă în contemporaneitate raporturi noi, calitativ diferite față de epocile trecute, raporturi noi dinamizate de sensul profund revoluționar, fundamental progresist, de conținutul militant educativ, patriotic și umanist pe care îl implică civilizația și cultura României socialiste.“ (Muzica, aprilie 1975) PURCARU Ilie „Adresându-se fiecăruia
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
implicațiile ei majore, să imprime atât vieții noastre politice și sociale, în genere, cât și mișcării noastre cultural-artistice, o orientare precisă, un puternic și dinamizator impuls creator, odată cu limpezimea multor probleme cu care se confundă, la noi și în lume, contemporaneitatea.“ (Teatrul, 9 septembrie 1978) BRATU Horia, critic literar, reprezentant al proletcultismului Misiunea criticului reperist (nota V. I.) „Criticul literar azi, la noi, trebuie să fie responsabil într-un grad mai înalt decât oricând. El are o funcție socială precisă, în cadrul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
patrie se măsoară prin devotamentul față de socialism, față de centrul vital al națiunii, Partidul Comunist Român. Tovarășul Nicolae Ceaușescu a subliniat în repetate rânduri că există o singură măsură a spiritului revoluționar - fapta revoluționară. Există o singură măsură a patriotismului în contemporaneitate - și aceasta este fapta, fapta concretă pusă în slujba îndeplinirii sarcinilor economice, a dezvoltării continue a avuției naționale, a proprietății socialiste.“ („A fi patriot astăzi“, Scînteia, 20 martie 1988) CIOLCAN Geo, publicist și versificator „Astăzi, când senin spre creste cu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
1987) NEAMȚU Leonida, scriitor „Independența câștigată acum un secol a trebuit apărată an de an și zi de zi, și a fost consolidată definitiv în epoca socialismului, epocă în care Primul Bărbat al țării, și unul dintre marii oameni ai contemporaneității, președintele Nicolae Ceaușescu, cu uimitoarea sa clarviziune, clocotitoare energie, luminoasă abnegație a știut să spună ferm că România aparține românilor și că nimeni, niciodată, nu va mai călca independența și suveranitatea țării.“ (Steaua, ianuarie 1978) NEDEL Aurel, pictor „E minunat
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
chiar aceste titluri). Numai că timpul nu stă pe loc, istoria n-o fac (și n-o scriu chiar) numai cei bine intenționați, așa că cititorul devine volens-nolens confidentul autorului-narator și află multe lucruri care nu sunt la locul lor în contemporaneitate. Dumitru Dascălu, alias Vasile Fetescu, omul care a slujit școala o viață de om, devine martorul realităților contemporane ale școlii românești, strecurate cu grijă între rândurile cărții și atunci nostalgia lui după anii de activitate la catedră capătă un temei
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Godfather sunt marile excepții care pledează pentru ceva mai înalt : că cinematograful e artă, că poate tatona perenitatea, că poate avea o detentă transcedentă. Dar cinematograful real, cel de zi cu zi, cel despre care vorbim tot timpul, are miza contemporaneității. Dacă nu face o bună impresie în primii doi ani de la premieră, un film e mort. Apoi, mai e ceva. Nu cred și sunt sigur că ești alături de mine în privința asta că marca sigură a capodoperei este paloarea sumbră, sprânceana
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
bine informată și originală prin cîteva scînteieri de simțire și formulări foarte reușite. Îți mulțămesc mult pentru participare. Aproape am uitat interviul din Cronica. Să nu crezi că trăiesc numai în lumea lecturilor din marii clasici și neglijez cu totul contemporaneitatea. Dimpotrivă mă interesează și o urmăresc aproape cu patimă de la o zi la alta. Dacă aș avea talent și timp, aș redacta un jurnal minuțios și cu cel mai mare respect pentru veracitate. Peste zece ani ar constitui o lectură
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Probleme: ceva despre Camilar și Udești, ceva despre Suceava unde am studiat amîndoi, ceva despre Iași unde am trăit un timp toți trei; în sfîrșit ceva despre Ateneu, Bacău și perspectivele sale de dezvoltare intelectuală, sau, oricare alte aspecte ale contemporaneității. Nu sînt fotogenic și nu-mi place să-mi văd poza în ziare. Deci: vom renunța la fotografie. Ceea ce mă interesează în special este să știu cît pot să mă extind, adică de cît spațiu grafic dispunem, socotind după numărul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
caragialiană ne oferă astfel o primă ambiguitate, o vedere generatoare de confuzii minore, dar cu consecințe majore, dar și altceva mai puțin clar per speculum in enigmate cum spune Epistola Apostolului Pavel către Corinteni, atunci când încercăm să gândim raportul cu contemporaneitatea și cu identitatea profundă. La fel, Coriolan Drăgănescu în Tempora, din liderul revoluționar al mișcărilor studențești devine odiosul inspector de poliție, sau Mișu Poltronul din farsa tragică 1 Aprilie din lașul absolut devine cel care fără ezitare, dintr-o lovitură
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
formală să devină «orga- nic»”. Altfel spus, este o reprezentare „frumoasă” care se folosește în mod armonic de deformare. În mod clar nu sunt printre primii care reflectă asupra resorturilor care fac din Caragiale un contemporan însă, această chestiune a contemporaneității mi se pare strâns legată de cea a identității. Înainte de a analiza această relație care nu este numaidecât evidentă, mi se pare nece- sar să trec în revistă câteva explicații relevante în exegeza caragialiană privitoare la contemporaneitatea operei lui Caragiale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]