1,534 matches
-
criminale, criminalitatea fiind caracteristica internă a oricărei mulțimi". Aceasta din urmă se înscrie într-o tendință mai generală, nouă în epocă. De consemnat sînt eforturile de a crea o doctrină juridică, pentru a pedepsi actele colective contrare legii: " Ceea ce definește contemporaneitatea, scrie Fauconnet în 1920, este efortul de a introduce în dreptul penal principiul conform căruia mulțimea are o criminalitate, deci și o responsabilitate ce-i este proprie"111. Italianul Sighele prelungește teoria contemporanului său, Lombroso. El a dat cel dintîi un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
datînd din 1930: "Știu prea puțin despre voința de putere a oamenilor pentru că în mare măsură am trăit ca teoretician. Mă încearcă o permanentă uimire în fața vîltorilor acestor ultimi ani, care m-au antrenat atît de departe în actual, în contemporaneitate". Eu însumi, m-aș mai fi legat de această scriere? M-aș mai fi întrebat de ce Freud și-a consacrat ultimii ani ai psihologiei mulțimilor dacă istoria zilelor noastre nu ar fi copiat-o pe a lui, fără a o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cel puțin unul ostentativ erudit. Intenția scriitorului este însă destul de clară pentru ca o astfel de tehnică să nu fie privită cu suspiciune. Pasajele citate, oricât de plictisitoare ar părea în primă instanță, subliniază diferența netă dintre două lumi - aceea a contemporaneității lui Fowles și aceea aflată la o sută de ani distanță în urmă; distanță care deschide tocmai discuția asupra problemei libertății spirituale a individului nevoit să rămână permanent încorsetat într-un set de reguli prestabilite, a căror judecare îi este
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
contestabilii, psihopații și șmecherii care încurcau / încurcă lumea onestă a acestei frumoase arte C. Dinischiotu, Andriy Zholdak, Zoltan Schapira (care a transformat personajul Pristanda, în... doamna Pristanda!); cît de drept judecă greșelile de atitudine, diferite, pe care le sesizează în contemporaneitate ("mulți tineri își închipuie că regia românească a luat naștere odată cu revoluția din 1989"; "primul paragraf din Constituția teatrului este succesul"; "TV-ul nu formează actori, ci îi compromite" ș.a.m.d.). Fiindcă știu că maestrul e un meticulos, n-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
a lucrării, autorul ține cont de dezbateri teoretice actuale din estetică, îndeosebi cele dedicate problemelor complexe ale receptării, intenționalității în actele de creație, în conjuncție deplină cu tradiția patristică. Această parte se vrea a fi un posibil răspuns la provocările contemporaneității, dar și o încercare de clarificare a vechilor dezbateri cu privire la relația dintre autor-operă-receptarea sa, o revelare a semnificațiilor frumosului în ipostazele variate ale artei. Capitolul propedeutic despre arta ca reuniune de simboluri, prin conceptualizarea unor termeni ce țin de vocabularul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
3. Raportul părinți-copii sub semnul socialului 215 8.3.1. Șansele școlare și sociale 215 8.3.2. Continuitate și divergență axiologică 217 8.3.3. Copii adulți, părinți în vârstă. Schimburile intergeneraționale 219 8.3.4. Sistemul parental în contemporaneitate 225 8.4. Diversitatea familiei în societatea contemporană. Tematizarea „valorilor familiale” 227 Capitolul 9 Repere teoretice ale asistenței și terapiei familiale 9.1. Probleme ale grupului familial 235 9.1.1. Ce este o problemă familială și cine o consideră
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
speranța că va fi băiat? În societățile tradițional-rurale, fenomenul producerii de mulți copii din dorința de a avea un băiat este încă prezent. Un evantai larg de factori intercondiționali au determinat nu numai o descreștere a fecundității în general în contemporaneitate în țările dezvoltate, ci mai ales o scădere a numărului de copii născuți și crescuți în familia conjugală. Astăzi a crescut destul de rapid proporția copiilor femeilor necăsătorite, a celor rezultați din coabitare și a celor din familiile monoparentale ca urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
mici în structura schimbului, atât în mediul rural, cât și în mediul urban, comparativ cu formele de schimb din țările occidentale (Hagestadt, 1995; Hogan et al., 1993). 8.3.4. Sistemul parental în contemporaneitatetc "8.3.4. Sistemul parental în contemporaneitate" Considerațiile de până acum s-au centrat cu predilecție pe raporturile copii adulți (căsătoriți)-părinți în vârstă. Acestea au și cel mai mare volum și cea mai mare semnificație în totalitatea relațiilor de rudenie în societatea contemporană. Proeminența lor în
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
mărci poștale intitulate “650 de ani de la întemeierea Statului Moldovenesc”, precum și diverse conferințe și activități ce implică și elevi ai școlilor de pe teritoriul Republicii Moldova (concursuri de desene pentru copii, introducerea unui curs de lecții cu tematica „Moldova - trecut și contemporaneitate”, conferințe internaționale pe tema împlinirii a 650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei, sădirea a 650 de stejari în Chișinău, plantarea Aleii domnitorilor Moldovei). Festivitățile desfășurate începând cu 30 ianuarie 2009, când a avut loc un concert festiv la Palatul
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
originală, în 5 capitole, articulate logic și științific, capabilă să ofere informații despre o mulțime de lucruri căutate sau dorite cu privire la istoria creștinismului antic, raporturile sale cu Imperiul roman și cu celelalte realități istorice, politice, religioase, civile etc. situații inerente contemporaneității lor. Pr. dr. Sebastian Diacu, O.F.M. Conv. Introducere examinează o instituție fundamentală a Imperiului cu rol deosebit în apărarea frontierelor și civilizației antice, a propagării sale și a romanității; deși era în mare parte păgână, armata romană nu a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștină datorită atitudinilor teoretice și practice din partea puterii imperiale și a Bisericii timpurii, care începeau să se înscrie într-o situație diferită față de perioadele anterioare, marcând o rupere de trecut în primul caz ori a unei continuități specifice ideii de contemporaneitate istorică instituțională în ambele cazuri. Renunțând la măsurile predecesorilor săi față de creștinism, Constantin vedea în acesta posibilitatea redresării politico-militare a Imperiului, în urma falimentului tetrarhic alunecat de la unitatea aparentă la anarhia evidentă. Atitudinea de fond a Bisericii față de statul roman nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în literatura contemporană română (2001) dovedește existența unei „vocații a modernității” de la Mihai Eminescu și I.L. Caragiale până azi. În fine, un volum reunește, în 2001, studii despre arta portretului în proza contemporană și un excurs, mai amplu, care privește „contemporaneitatea” lui Homer. În literatura de imaginație, I. a debutat cu proză scurtă, Trecuta vârstă a Julietei (1969) reunind schițe de inspirație realistă și fantastică, nu străine de anume subtilități psihologice. Ca și în următoarea culegere, Insula (1971), textele sunt învăluite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
poetul, constructor de universuri proprii, își asumă suferința de nevindecat a întregii umanități (...) sau frigul existențial, stare neomodernă, cu configurări în întreaga operă a lui Nichita Stănescu, marchează și discursul liric al Anei Blandiana, ca o pecete de intranzitivitate cu contemporaneitatea, cu o realitate tangibilă" (Vezi Georgeta Adam, Ana Blandiana: Imaginarul liric sau pasul dintre materie și spirit, în "Pro Saeculum", nr. 3, 2007, p. 31). 74Vezi Iulian Boldea, Neomodernismul poetic românesc, în "Observator cultural", nr. 223, iunie 2004, p. 15
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
legile ei fundamentale, numai jalonată circular de fantezia pură. Față de primul volum, întâlnim aici o înclinație sensibilă spre comentariul abstract, recursul la mecanismele imprevizibile ale amintirii pentru a da realului contururi semnificative" (Ibidem, p. 3). 140"care mută istoria și contemporaneitatea în conștiința sa de creator, silit să depășească tiparele comune și să inventeze simboluri noi pentru a prinde în universul său estetic spiritul unei epoci și pentru a-l raporta la constantele fundamentale ce se desprind din substanța sufletului omenesc
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dramatism și dramaticitate. Prin piesele la care ne-am referit, dar și prin altele asupra cărora nu ne-am oprit acum, Constantin Popa își demonstrează mai mult decît convingător talentul de dramaturg și capacitatea de a trata teme grave ale contemporaneității și obsesii proprii subsumate respectivelor teme. Pentru el, a scrie teatru sub semnul acestor obsesii pare fi un demers cu scop catartic. Anca-Maria Rusu De la Secu' la Sala Studio. Admirabil "autodenunț" la Teatrul Național Iași Cum n-avem dramaturgie? O
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Stanley Rosen și probabil că noi sîntem de acord cu el. Una dintre problemele pe care Însă puțină lume, În România și nu numai, se gîndește să (și) le pună atunci cînd așază În pagină sau În urechi idei despre contemporaneitate, societate, cultură, idei, politică și În general despre condiția umană a zilelor noastre, este cea a lui „noi”. Asta se Întîmplă și poate pentru că puțină lume aduce În discuție probleme să le spunem ideologice altfel decît implicit, În texte a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literatorii/criticii români, deși ar fi de remarcat o anume confuzie În rîndul discursurilor lor, determinată printre altele de frecventarea anumitor bibliografii, prea anglo-saxone sau prea franceze. Mă interesează cu atît mai mult diferențele culturale care fac distincte discursurile despre contemporaneitate emise de cultura franceză de cele produse de “anglo-saxoni”. Deoarece nu cred că tradiția nu-și pune amprenta pe ele așa cum nu cred că, deși se anunță de o vreme, că momentul declinului “caracterului național” a venit. Diferențele dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
România: cum să pui marxismul În relație cu undergroundul???) O altă miză, În fine, a cărții lui Ruffel este redeschiderea dialogului cultural cu America. „Deznodămîntul, scrie Ruffel, refuză obișnuitele discursuri ale sfîrșitului care Încearcă să definească și chiar să creeze contemporaneitatea În două versiuni: una euforică centrată pe prefixul post-, dezvoltată În lumea anglo-saxonă În mai multe forme (postmodernism, poststructuraloism, postcolonialism etc.); o versiune exorcizantă - conjuratrice - În același timp neliniștită și ușurată, al cărei teritoriu de elecție a fost Franța.” Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fi acordată muștelor abia cu 132 de ani mai tîrziu, În 1989, de Jean Echenoz, În romanul său Lac. În următorii ani, musca devine o prezență familiară În ficțiunile franceze, simptomatică În același timp: pentru moartea „subiectelor mari”, pentru mizeria contemporaneității, pentru penuria de autentic. Pe de altă parte, musca redeschide un spațiu vital evacuat din literatură În anii 1950 sub acuzația de convenție burgheză, umanizează, printr-un aparent derizoriu efect de realitate, o colonie de personaje participante la doar două
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
aceste practici - promotorii noilor tehnologii. Taberele se delimitează net: pe de o parte, cei ce acordă întâietate perenității situației - situația primează! - și mijloacelor deja repertoriate cu care e aplicată în scenă; de cealaltă parte, cei ce doresc o infuzie de contemporaneitate pe platoul de joc, ale cărui urme de vechime sunt înlăturate și ale cărui mijloace, la fel de vechi, sunt contestate. Modul de a pune în scenă supravegherea constituie, mai ales în privința teatrului clasic, răspunsul dat dilemei „rămânem ca în trecut sau
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
acest sens pe: Irina Mavrodin, Ioana Bantaș, Valeria Boiculesi, Violeta Zamfirescu. O ipostază a liricii feminine ar fi și căutarea esențelor, care, așa cum remarcă Al. Piru, începe cu Maria Banuș 2 și atinge punctul culminant cu Ana Blandiana. Abordarea problemelor contemporaneității după modelul dat cândva de Maria Banuș 3 și Veronica Porumbacu o vom descoperi în participarea la istorie, la frământările ei, poetele nepătrunzând însă prea adânc în substanța acesteia, sensurile ei etice nedezvăluindu-li-se complet. Pe această linie se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
istoria Traciei. Apariția "Zoosophiei" (1967) a generat multe discuții, provocate de fructificarea deosebită a limbajului, de invenția teribilă de cuvinte, de rima rară, de parodia naivă prin care Ion Gheorghe reprezintă istoria, geografia, zoologia, științele naturii, cu aluzii permanente la contemporaneitate. Ion Gheorghe traduce istoria așa cum îi vine în minte, cu oameni, întâmplări, fără o logică a spațiului și a timpului, istoria este cea a lui Ștefan, Ion Vodă, Decebal, Basarab, Bogdan, Neagoe, importanți în războaie pentru închegarea și consolidarea neamului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în acest mod ce constituie ameitatea (faptul de-a fi de fiecare dată al meu, cum spune Sartre) mea. Conștientizarea faptului că subiectivitatea noastră este una construită contextual ar conduce la un raport mai adecvat cu sine și cu ceilalți. * Contemporaneitatea este caracterizată de posibilități crescute de de-subiectivizare, oamenii fiind mai dispuși să schimbe, sub presiunea societății sau a științelor, chiar ceea ce pare mai personal. Semn că tăria subiectului a scăzut, alunecând mult către intersubiectivitate. Știința, în acest caz, tinde
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
cea mai puternică mediatoare a raporturilor cu bărbații. Relațiile de putere sunt multiplicate și pe această cale astfel încât nu se știe niciodată cine pe cine domină. Să ne întrebăm cărei vârste istorice îi este tributar modul nostru personal de cunoaștere. Contemporaneitatea în gândire este atributul doar a câtorva, care dau contur noilor moduri de abordare. * Mă simt învechit nu atât prin vârstă cât prin dificila ajungere din urmă a prezentului în ceea ce privește modul de a gândi; încă nu am reușit să parcurg
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de a-ți alege contemporanii, de a-ți selecta jaloanele momentului care ești. Raportarea noastră la timp este una preponderent afectivă; ne situăm în timp în funcție de anumite simboluri modelate afectiv, ele constituind indicatoarele care dau mărturie de existența noastră. Intervenția contemporaneității în organizarea propriilor alegeri, redată spre exemplu de ideea că putem opta pentru evenimentele cu care ne considerăm contemporani, adică alegem simbolurile timpului nostru, arată că raportarea noastră la timp este una predominant afectivă. * Preluând ideea că totul în Univers
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]