1,366 matches
-
tensiune Cu stilul paradoxal de gîndire, atît de fertil din punct de vedere spiritual, Europa modernă nu a pierdut legătura ; dimpotrivă, i-a dat o orientare și o productivitate cu totul speciale. Civilizația Occidentului se întemeiază pe exploatarea judicioasă a contrariilor în tensiune. Distanța severă, și chiar opoziția pe care creștinismul occidental le resimte între natură și supranatură ar fi legitimat, potrivit unei concepții destul de larg împărtășite, dreptul mai mult, responsabilitatea, datoria omului de a studia natura (cosmică și umană), de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
-i organiza și spori productivitatea, de a face istorie. Sprijinindu-și argumentația pe teme proprii lui Rémi Brague și lui Karl Jaspers, H.-R. Patapievici consideră că valoarea supremă a Europei rezidă tocmai în priceperea ei de a menține coprezența contrariilor, de a lucra în spațiul desfășurat de ele, privilegiind clasa valorilor de suspendare. Valoarea supremă a culturii europene e păstrarea contrariilor în condiții de suspendare, exploatînd fertilitatea cognitivă și umană rezultată din menținerea lor în tensiune.1 Pe asemenea polarități
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Jaspers, H.-R. Patapievici consideră că valoarea supremă a Europei rezidă tocmai în priceperea ei de a menține coprezența contrariilor, de a lucra în spațiul desfășurat de ele, privilegiind clasa valorilor de suspendare. Valoarea supremă a culturii europene e păstrarea contrariilor în condiții de suspendare, exploatînd fertilitatea cognitivă și umană rezultată din menținerea lor în tensiune.1 Pe asemenea polarități se întemeiază caracteristici esențiale ale modernității europene, printre care H.-R. Patapievici amintește conștiința istorică, întemeiată pe distanța/comunicarea dintre trecut
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
modernitatea tîrzie, destul exercițiu public al polarelor în tensiune, iar soluțiile de armonizare nu au, din principiu, caracter definitiv și omogenizant. Modernitatea tîrzie nu mai acceptă obiectivări ale unității (stat, partid, ideologie totalitară) care să anuleze ori să-și subsumeze contrariile în tensiune. Religia însăși nu mai adoptă un chip public înglobant, ci un chip polarizat : de prezență în societate, de retragere din totalitățile sociale. Pentru o conștiință atentă la sugestiile simbolice ale imediatului, nu oferă el oare destul material care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
disimulează un europocentrism dominator, și potențialitatea sa într-adevăr universalizantă, deschisă asupra tuturor indivizilor și culturilor, care demască și critică europocentrismul. Ceea ce este important în cultura europeană nu sunt doar ideile conducătoare (creștinism, umanism, rațiune, știință), ci aceste idei și contrariile lor. Geniul european nu rezidă doar în pluralitate și schimbare, ci se manifestă în dialogul pluralităților care produce schimbarea. Nu rezidă în producerea noului ca atare, ci în antagonismul dintre vechi și nou (noul de dragul noului se degradează devenind modă
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
diferențiate altfel decît printr-un exercițiu teoretic ce prezintă întotdeauna două alternative. Ambele participă la formarea ostracismului naționalist căruia rebelii statului i se sustrag mai mult sau mai puțin. Însă adeziunea și apartenența, expresii ale sentimentului național pașnic, reprezintă totodată contrarii ale naționalismului, soluții diferite pentru o abordare diferită a ideii de cetățenie sau de participare politică. Pentru a evita o simplă vorbărie însă, cel mai bine ar fi să considerăm aceste teorii drept simple puncte de reper. O întrebare esențială
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
înțelegerea textului? Nu cumva modul de exprimare constituie o manieră de a nu spune nimic decisiv, lăsînd astfel deschisă calea pentru populații și pentru conducătorii acestora, în perspectiva unui nou pact politic? Constituanții care se străduiesc aproape întotdeauna să concilieze contrariile ajung adesea la soluții neașteptate, pe care nici nu le bănuiesc. Fără îndoială este acesta și cazul constituanților spanioli cărora li se va aprecia, poate, clarviziunea. Două sînt principiile constituționale care se exprimă fără echivoc: preeminența cartei statului central în raport cu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
complexă de a respinge, de a descalifica și a dezautoriza vechile tabuuri ale acelei scientia sexualis, profilată în Occident din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Psihanaliza, ca metodă de investigație, funcționează pe baza tehnicii opoziției și a contrariilor. Nu ceea ce spune un om are vreo relevanță pentru un psihanalist, ci ceea ce el interpretează pe baza spuselor sale; ceea ce poate fi dedus sau interpretat din spusul său; ceea ce a scăpat intenției oamenilor! Prin tradiția creștină de interpretare și prin
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
intelectual "tratează" cultura și producțiile scriptice ale unei societăți. Sufletul se opune trupului, materiei brute și mlăștinoase de fapte și evenimente, dar totodată devine un element activ în menținerea formei sale. În realitate, toată această dialectică, toată această "filosofie a contrariilor" este sortită eșecului, atunci când avem de a face cu... sexualitatea. Sexualitatea "topește" dialectica. Nevoile noastre organice sunt expresia unui suflet imaterial și a unui trup material. Avem un suflet și un spirit ce mențin și conferă vitalitate carnației. Avem o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a constituit gradual. Aceste norme de comportament sexual și politic au fost elaborate de către o serie de spirite a căror experiențe de viață au fost contrare teoriilor acestora. Să ne amintim de Sf. Augustin sau de Machiavelli! Pe terenul acestor contrarii de sorginte istorică s-a putut întemeia filosofia dialectică hegeliană. De aici și principiul, ce încă ne guvernează, că progresul societății nu se poate realiza decât printr-o serie de contradicții, de lupte și de confruntări care, în final, ne
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
lui Hegel, "producerea" și "reproducerea vieții" constituie un proces dialectic 139. Oricum, ar fi în folosul regimului politic să nu intre în coliziune frontală cu societatea, cu diverșii ei indivizi. Iluzia că disputa dintre oameni, seriile umane de opoziții și contrarii sunt producătoare de mai bine, conform formulei hegeliene (teză-antiteză-sinteză), nu ne-a adus decât în pragul unui faliment moral, de gândire și de politică globală. Din perspectiva politicului, secolul XX ar fi util să-l privim ca pe o dialectică
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și de politică globală. Din perspectiva politicului, secolul XX ar fi util să-l privim ca pe o dialectică globală între comunism și liberalism. Dialectica își găsește finitudinea în reformarea unui proces de civilizație rămas nereformat: capitalismul. Nu opozițiile și contrariile creează progresul uman, ci o serie de invenții, descoperiri științifice, idei originale și inovații tehnice care, de altfel, merg mână-în-mână una cu cealaltă, se află într-o complementaritate de gândire și de acțiune. Nu știu în ce măsură gânditori ce au creat
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
la o critică a puterii în toate formele ei de manifestare și la a vedea în eveniment "un raport de forțe care se inversează, o putere confiscată, un vocabular reluat și întors împotriva utilizatorilor lui..."199. Tehnica opozițiilor și a contrariilor, a cunoașterii ca sabie cu două tăișuri îl aduce pe Foucault într-o concepție dialectică despre trecut și istorie. Nu sunt de acord cu Foucault atunci când se pronunță pentru o istorie vehement opusă față de puterea politică, văzând peste tot în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
factori de ordin estetic și urmăresc să afle „dominante” și permanențe, pentru a surprinde „o dinamică globală a valorilor”. Particularitățile fundamentale ale literaturii române sunt definite prin investigarea modului în care creatorii concep spațiul și timpul, sacrul, natura, alteritatea, coincidența contrariilor, voința de a trăi, capacitatea de a cunoaște, dorul, solarul și nocturnul, tragicul. La scriitori din diferite perioade sunt analizate modalitatea de construire a epicului, tipologia personajelor, raporturile dintre tradiție și inovație, tehnica artistică și cunoaștere, dintre folclor și scrisul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
discipline: pledoaria impresionistă fie pentru, fie împotriva unei opere. Simultaneitatea tezelor pro și contra, propusă cu nonșalanță pentru romanul lui Mircea Eliade, transferă instantaneu actul critic în sfera bâlciului caragialesc al "moftului", al inconsecvenței și al derizoriului derivat din coincidența contrariilor. Și, la fel cum puteam desluși în intenția marelui său înaintaș, abil dirijor al temelor "cu variațiuni", contradictoriile opinii critice din Nu pun în evidență relativismul valorilor și constituie pentru un receptor obiectiv "spectacolul absurd al labilității ideilor"189. Spectacol
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a spiritului uman și tăcerea universului, prin formulări de tipul: ironia este "o mărturisire a debilității spiritului uman în fața caracterului incomprehensibil al lumii și vieții"131. Ca strategie retorică fundamentală în parodierea multireferențială, ironia lui Urmuz convertește înțelesurile fățișe în contrariile lor. Identificată în numeroase expresii clișeizate precum "rezolvarea chestiunii muncitorești", "garanția și controlul Marilor Puteri"132, "inimă caritabilă"133 etc. distorsionate sau golite de semnificație prin plantarea în contexte inadecvate, ironia iese uneori la iveală doar prin suprapunerea informațiilor biografice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cea modernă. Platon vrea să ne conducă dincolo de aspirația continuă, dincolo de lumea schimbării, în care poate fi vorba doar de străduință. Afectele trebuie înlocuite cu claritatea intelectuală și starea sufletească să-și găsească liniștea în invariabilitate. Pentru Bruno însă, jocul contrariilor și tensiunea pe care o comportă sînt tocmai expresia realității adevărate, fiindcă tocmai bogăția vieții și infinitatea lumii ne aduc cu ele schimbările permanente și marile contraste. Pe cît de puțin are, pentru el, o limită universul exterior, la fel de puțin
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ironie și humor. Descrie humorulîn modul cel mai deslușit, în dialogul său Ewin, după cum urmează: "Aici, tragicul și comicul se găsesc încă alături, nedespărțite... Totul se află în humor într-o singură curgere și pretutindeni, întocmai ca în lumea obișnuită, contrariile trec unul într-altul. Nu există nimic ridicol și comic în humor care să nu aibă un element de demnitate sau nu poată trezi melancolia. Nimic nu este sublim și tragic în lumea aceasta de jos a vieții pîmîntești trecătoare
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fericire și prăbușirea violentă sînt strîns legate între ele. Există, în această privință, posibilitatea unui sentiment total, în care puteau să intre, ca elemente, niște stări sufletești opuse. Grecii par să se fi oprit însă la relația succesivă dintre aceste contrarii, între lumină și întuneric, fericire și nefericire, fără ca factorii opuși să ajungă să se afirme în același timp, putînd intra astfel într-un sentiment total (cf. § 6). În dialogul Filebos, Platon discută mai multe sentimente amestecate fără ca modul în care
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ființei. Când creează forme, artistul visează Forma, principiu spiritual, iar lucrarea lui se situează în miezul și în prelungirea Creației. Într-o atare perspectivă, arta apare ca o mistică de tip special, fruct al lucidității intensificatoare până la extaz. Totuși, împăcarea contrariilor într-o viziune senină, echilibrul visat nu par posibile. Poetul nu află dreapta cumpănă între extreme, astfel că elogiul limitei, măsură și formă impusă „oarbelor energii”, alternează cu spaima de limitare. Definirea poetului, ca „un senzitiv al modului doric”, închide
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
umane și animale depinde de oameni: se parcurge sistemul non-verbal (gest, mimică, postură) și sistemul verbal (cuvinte), din perspectiva unui timp simultan (gestul divin) sau timp succesiv (gestul uman: Adam numește animalele, deci posedă cuvântul), demersul fenomenului referindu-se la contrarii (deosebirea dintre Dumnezeu, care știe ce este binele și răul și Adam și Eva care doar stau în Paradis), cu trimiteri spre control (Dumnezeu este stăpânul absolut, poate controla cunoașterea oamenilor și îi poate alunga pe Adam și Eva din
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
fizici, mentali, psihologici). În linia imaginarului s-a format astfel conștiința relației cu Celălalt, conștiința relației unui paradox, a unei vieți înainte de naștere și a unei vieți după moarte. Dimensiunea din imaginar a sacrului, a relației cu Celălalt, a unirii contrariilor, presupune preexistența și fixarea unei divinități, Unul, divinitate numită DESTIN, FATUM, SOARTĂ, URSITOARE, MÂNĂ etc. Mâna este un centru. Centrul nu este opoziție statică, ci un focar, de unde purcede mișcarea lui unu către multiplu, al interiorului către exterior, al nemanifestatului
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
numea la romani și digitus medicinalis (deget medical), deoarece medicii antici, iar apoi și vracii, și farmaciștii Evului mediu, amestecau cu el diferite unsori tămăduitoare și tot cu el le aplicau pe rana bolnavului. 9. Poate și în virtutea legii inversării contrariilor, specifică gândirii mitico-simbolice, în care noțiunile de mic-mare, slab-puternic se inversează, piticul din basm dovedindu-se mai isteț și mai puternic decât uriașul, degetul cel mic de la mână (auricularul) este învestit cu deosebite însușiri magico-profetice. El era dedicat zeului Hermes
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
ritualică, declanșând mitic, momentul originii comunicării. Producerea sensului parcurge sistemul non-verbal (gest, mimică, postură) și sistemul verbal (cuvinte) din perspectiva unui timp simultan (gestul divin) sau succesiv (gestul uman: Adam numește animalele, deci posedă cuvântul), demersul fenomenului referindu-se la contrarii (deosebirea dintre Dumnezeu, care știe ce este binele și răul și Adam și Eva care doar stau în Paradis), la control (Dumnezeu este Stăpânul Absolut, poate controla cunoașterea oamenilor și îi poate alunga pe Adam și Eva din Paradis) și
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
maternă; invazia miraculosului se prelungește spre o a doua înțelegere a mâinii, drept o prelungire a propriei ființe. Prin intermediul mâinii, copilul controlează întâlnirea cu celălalt și realizează că intră în lumea unică a ființelor umane. Ca adolescent, omul percepe unirea contrariilor și mâna devine o cale pentru îmbinare, o formă de unire prin forța ei cu celălalt, ori cu un virtual drum către infern ori paradis. Ființa matură știe că, dincolo de direcțiile celor trei cărări din palmă (a vieții, a inimii
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]