2,276 matches
-
unui puto (miliardarul excentric Gonzalo). Cu alte cuvinte, regăsim și aici predilecția lui Gombrowicz pentru acele antinomii ale spiritului care conduc la dispunerea binomică a contrariilor (maturitate/ imaturitate, tinerețe/ bătrânețe, construcție/ demolare, formă/ negarea formei). Totuși, dincolo de un anumit punct, contrariile sunt depășite, din moment ce sub presiunea insuportabilă a circumstanțelor, orice poate deveni orice, scenariul uciderii este mai important decât uciderea, iar formele goale par să se legitimeze din perspectiva a ceea ce este mai real decât realul - simularea: "Când ne retrăgeam pe
Simulacru și putere by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17161_a_18486]
-
unic și trebuie Înțeles. Dacă nu putem să vedem deosebirile Înnăscute ale copiilor și să-i acceptăm așa cum sunt, vom considera că aceia care nu sunt ca noi, sunt cel puțin anormali. Când Înțelegem temperamentele, Înțelegem și de ce se atrag contrariile, de ce se formează anumite grupuri În clase, cine și cu cine este prieten, de ce unii sunt mai activi chiar dacă nu au cele mai strălucite idei sau de ce alții sunt obraznici și unii mai retrași, mai timizi. Dacă este greu să
MODALITĂȚI DE SPRIJINIRE A COPIILOR CU TULBURĂRI DE COMPORTAMENT. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Elena DRĂGAN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2176]
-
Ștefănescu, Preludiu, 182-190; Ungureanu, Proză, 157-165; Georgescu, Volume, 32-37; Georgeta Horodincă, Studii literare, București, 1978, 160-227; Regman, Explorări, 20-28, 192-200; Mioara Apolzan, Casa ficțiunii, Cluj-Napoca, 1979, 154-184; Florin Mugur, Profesiunea de scriitor, București, 1979, 154-175; Ion Vitner, Alexandru Ivasiuc. Înfruntarea contrariilor, București, 1980; Alexandru Ivasiuc interpretat de..., îngr. și pref. Constantin Preda, București, 1980; Steinhardt, Incertitudini, 144-149; Voicu Bugariu, Analogon, București, 1981, 108-116; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 220-225; Gorcea, Structură, 179-181; Manolescu, Arca, II, 220-254; Livescu, Scene, 171-176; Lăzărescu, Romanul, 249-267; Țeposu
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
punctul de vedere al Psihanalizei, și semnificația conflictelor morale din punctul de vedere al Psihologiei Morale. Redăm comparativ mai jos aceste aspecte. Tratat de psihologie morală Psihanaliză Psihologia Morală Complexe Conflicte morale Au origine exterioară. Reprezintă pulsiuni refulate, nesatisfăcute. Sunt contrarii principiului plăcerii Încarcă tensional viața psihică. Încalcă libera circulație a energiei psihice. Generează nevroze. Nevoia de catharsis. Au origine interioară. Reprezintă eșecuri, vinovății. Sunt contrarii responsabilității și datoriei morale. Încarcă conștiința morală. Încalcă normele morale. Generează suferință morală, nefericire, chin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
să admitem că, de fapt, conștiința este duală, dualitate pe care o resimțim ca pe ceva structural În ființa noastră, așa cum afirmă despre sine Faust. Doctor Faust, omul plenar, resimte această dualitate a naturii sale ca pe două tendințe opuse, contrarii, dar care totuși alcătuiesc ființa sa: conștiința morală a virtuților intelectuale și conștiința pasiunilor inimii. Dacă pentru Faust lucrurile par a fi mai clare, ele se complică În cazul lui Mefistofel. Modul În care acesta i se prezintă lui Faust
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Organon ș17961, 18426ț, traducere de Silvia Vieru și Antuza Genescu, ediție Îngrijită de Ofelia Lugojan Ghenciu, Editura Marineasa, Timișoara, 1999 (mai departe Organon). Îi mulțumesc dr.Daniel Hanc pentru a-mi fi procurat acest volum. 21. Dictonul alopat e contraria contrarii curantur. La acea dată, din opera lui Samuel von Hahnemann, fondatorul homeopatiei, tocmai apărea un volum de opere În traducerea lui Robert E. Dudgeon (Lesser Writings, London - New York, 1852). Iată ce scria Lafont: „În timpul plecării sale În Europa (1833-1837), Honigberger
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
anormalitatea psihică. Atât normalitatea, cât și anormalitatea coexistă în persoană, deși sunt antinomice, prin natura contrarie a sensului lor valoric. Faptul de a le cuprinde pe amândouă denotă caracterul organizării ambivalente a sistemului personalității. Această ambivalență este supusă principiului echilibrului contrariilor, reprezentat în cazul corpului viu prin principiul vitalității. A fi sănătos sau a fi bolnav sunt două situații ontologice egal posibile de „a fi” ale persoanei umane. În virtutea principiului vitalității, persoana trebuie văzută și înțeleasă ca un sistem autoechilibrat care
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
patologicul, acesta din urmă fiind o formă a anormalului. Normalul este o „stare-situație” a persoanei, pe când anormalul apare ca fiind contrariul acestuia. Noțiunile de normal și anormal sunt opuse celor de bine și rău, având la bază o dialectică a contrariilor. Referindu-se la acest aspect, din punct de vedere moral, L.A. Seneca spunea următoarele: „Binele și Răul nu au sedii distincte în noi. Ele nu sunt altceva decât natura noastră înclinată către Bine sau către Rău”. Rezultă de aici că
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Pendularea persoanei umane între normalitate și anormalitate ține de însăși structura și tendințele dinamice ale acesteia, specifice naturii sale. Din punct de vedere structural și implicit dinamic, ființa umană nu este unitar organizată. Ea are un caracter ambivalent, oscilând între contrarii. Această dispoziție structurală ambivalentă, care se opune principiului imobilității, este reprezentată prin principiul vital. Principiul vital include atât normalitatea, cât și anormalitatea, ca forme egal posibile de a fi ale acestuia, specifice „corpului viu”. El este conform principiului afirmării și
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
toate concentrează în esența lor „dezacordul” și implicit „confruntarea” dintre ceea ce este perceput ca firesc și ceea ce este considerat nefiresc, primul element fiind acceptat, iar cel de-al doilea respins. Din această perspectivă, conflictul apare ca o confruntare dialectică a „contrariilor” în viața socială. Deși de o mare diversitate, cum spuneam mai sus, conflictele sociale pot fi clasificate în câteva grupe: a) protestele sunt forme ale conflictelor sociale organizate, care se desfășoară planificat, după un program prestabilit și care, de regulă
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
mai multe titluri diferite pentru o poveste citită. c) asociativă Găsiți cât mai multe asemănări între o prună și un măr (3 minute) Completați comparațiile (5 - 7 minute) Găsiți versuri potrivite (2 minute): Completați propozițiile ce sugerează răspunsurile logice prin contrarii (3 minute). 6. Repede față de încet este ceea ce este senin față de. d) expresivă Alcătuiți un text de maximum 20 cuvinte pornind de la cuvintele: toamnă, frunze, fructe, școlari. Alegeți-i un titlu potrivit (3 - 5 minute) Originalității: Găsiți un final pentru
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
coerență a viziunii. Ulterior, în Spectrul longevității. 122 de cadavre, se explică „mecanismul” imaginației poetice, care funcționează ca mod al transgresării limitelor materiei. Imaginația poetică are un rol fundamental nu doar pentru a sparge limitele, dar și pentru a uni contrariile. Iar poemele anului 1945 reușesc, cât se poate de firesc, acest miracol: îmbină jocul lingvistic și ritualul orfic, senzualitatea sălbatică și puritatea tragismului, o extremă concretețe, mai ales a percepției vizuale, cu cea mai esențializată viziune: „Nimeni nu va putea
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
Repaosul vocalei, București, 1970; Vârsta cretei, pref. Al. Protopopescu, București, 1970; Poemul întâlnirilor, București, 1971; Sentinela aerului, București, 1972; Ucenicul nicăieri zărit, București, 1972; Heraldica mișcării, București, 1973; Poezie neîntreruptă, pref. Nicolae Balotă, București, 1976; Ancore lucii, București, 1977; Armonia contrariilor, București, 1977; Legea gravitației, Iași, 1979; Culminația umbrei, București, 1980; Cât vezi cu ochii, București, 1983; [Texte], în Avangarda literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu, București, 1983, 507-547, 659-674; Un ocean devorat de licheni, urmat de Poemul regăsit, cu
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
comparabil în parte cu Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov. V. cultivă și aici absurdul oniric, ficțiunea realizând relativizarea aspectelor antinomice, pentru a dovedi precaritatea convenției realului. Realitatea pare traversată continuu de o mișcare destinată să proiecteze o punte între contrarii. Se creează un senzațional absurd, care în ultimă instanță aduce destrămarea iluziei prin transformarea elementelor ficțiunii (personaje, evenimente, obiecte etc.) în opusul lor. Protagonistul-narator are o existență ce adună simboluri cu valoare alegorică, privind, dincolo de umorul imediat, dramatismul condiției umane
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
impune deci, posibila imagine a auto-procreerii, cu care Marea Divinitate feminină a fost dotată, sau pe care si-a însușit o ca principală divinitate a Preistoriei vechi. Pe binecunoscutul altar de la Trușești (reprezentat în numeroase lucrări care tratează dualitatea (“coincidența contrariilor”), sau pe vasele de la Dumești, Ghelăiești, Trușești, Scânteia, toate aparținând culturii Cucuteni, sunt reprezentate cele două entități ale cuplului antropomorf (Monah, D., 1992, fig. 3/1; 4/1; Monah D., 2001, p. 181), ca element al comuniunii celor două principii
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
stimulează iscodirea sugestiilor propuse de text. Rezultă un fel de litanie în tonalitatea și cu recuzita descântecului popular, în versuri scurte, cu rimă uneori căutată. Salamandra („Lacerta salamandra salamizah”, precizează, cu ironic-afectată pedanterie, poetul) comportă o valoare simbolică multiplă, reunind contrariile, mediul acvatic și combustia. La S. ea revine obsesiv, în imagini de viermuială, conotând teluricul și umidul, tina sau mâlul cleios, pe care le animă cu o fervoare colcăitoare. Nuntirea, fecundația și germinația, petrecute la limita dintre elementele neînsuflețite (noroiul
STRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
idea nevoiei umane fundamentale, aceea a Împlinirii afective care oferă individului sentimentul de siguranță a spațiului vital (cuplu, familie, grup social), la toate nivelele existențiale (fizic, psihic, spiritual). Jung descria psihicul ca o “...anima media natura, o ființă unificatoare a contrariilor, care nu este niciodată Întegră În individ fără raportarea față de o altă persoană”. Individul neraportat nu dispune de o totalitate, căci nu o poate atinge decât prin suflet, care nu poate exista la rândul său fără cealaltă latură a sa
COMPORTAMENTUL SOCIAL-AGRESIV CA MANIFESTARE A FRUSTRĂRII AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
autoreglare ale „sistemului personalității”. Fiind ipostaze egal posibile ca disponibilitate ale persoanei umane, normalitatea și anormalitatea se înscriu în ordinea ontologică a acesteia. În mod firesc, deducem de aici că „sistemul personalității” este organizat dialectic, după principiul complimentarității antinomice, al contrariilor, în asemenea măsură încât se poate vorbi despre o „balanță normal/patologic” de a cărei funcționare depinde atât starea de echilibru, respectiv sănătatea mintală, cât și starea de dezechilibru, respectiv boala psihică. Dacă nu ar exista această modalitate dialectică de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
urmează: a) normalitatea ca sănătate; b) normalitatea ca utopie; c) normalitatea ca medie; d) normalitatea ca proces. Noțiunile de normal și anormal pot fi considerate ca noțiuni opuse la fel ca binele și răul, având la bază o dialectică a contrariilor. Noțiunea de normal este însă echivocă. Ea poate fi considerată și din punct de vedere statistic, prin reprezentarea grafică a distribuției sub forma „curbei lui Gauss”. Normalitatea ideală variază în raport cu normele valorice ale modelului socio-cultural. Conceptul de normalitate, desemnând starea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dirijate de conștiința morală. Dacă Eul se află sub influența conștiinței morale, actele sale sunt conforme cu valorile și normele morale și vor avea un caracter pozitiv. Dacă Eul se află sub influența conștiinței nefericite, perverse, actele sale vor fi contrarii cu valorile și normele morale și vor avea un caracter negativ, ducând la suferințe morale. Ori de câte ori Eul pregătește sau întreprinde o acțiune, el trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte la care trebuie să facă apel pentru a răspunde: ce
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
poziție de „complementaritate” și nu una de opoziție, ele situându-se de o parte și de alta a stării de echilibru sau a „normalității ideale”. De aici se poate conchide că cele două curbe A și N sunt echivalente dar contrarii ca semnificație. Ambele apar ca „situații vitale”, egal posibile de „a fi” ale personalității umane. Mai mult chiar, ele, prin situația lor în raport cu „linia de echilibru a normalității ideale”, se vor raporta permanent la aceasta, nefiind în fond, din punct
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
problemei Dezvoltarea cunoștințelor teoretice într-un domeniu atrage după sine numeroase modalități de utilizare practică a datelor științei respective. Primite inițial cu interes și entuziasm, ulterior rezultatele practice ale cunoștințelor științifice ridică probleme noi, neprevăzute, adesea chiar stânjenitoare sau chiar contrarii intențiilor noastre. Datorită acestor aspecte legate de neprevăzutul cercetării și al cunoașterii științifice, se impune o anumită rezervă privitoare la modalitatea de utilizare a descoperirilor și cunoștințelor științifice, o anumită responsabilitate pe care orice cercetător sau specialist și-o asumă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unui pericol perceput prea brusc sau care e prea intens și pare insurmontabil, în așa fel încât, dintre cele două reacții de salvare (luptă și fugă), nici una nu ajunge să se declanșeze. Amândouă rămân blocate în corp, iar intențiile lor contrarii produc un spasm ce blochează motricitatea. E ca și cum pornirile spre luptă și fugă, acționând în sens invers, s-ar anula reciproc, paralizând orice reacție și creând astfel o stare letargică. Această formă convulsivă a răspunsului la un șoc emoțional duce
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
liceu sau facultate pricinuite de „originea socială nesănătoasă”, biografii sociale deviate datorită acelorași cauze. Ambivalentul se complace într-un comportament defensiv, adoptă de nevoie sau agreează compromisul, identifică - în context sau în existența proprie - justificări pentru atitudinea de împăcare a contrariilor, pentru gestul autoconservării. Un exemplu de „ambivalent” e medicul veterinar, actualmente pensionar, care și-a început cariera în timpul războiului, după studii de succes și un doctorat la Institutul Pasteur din București. Ca debutant, în vremea monarhiei (precizarea sa) avea un
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Pedepsele, evidențiază o anumită monotonie, la care se adaugă ezitările de ordin stilistic. Se pot distinge influențe din Geo Dumitrescu, Dimitrie Stelaru, Nichita Stănescu, însă versurile includ de pe acum o vibrație autentică și o tensiune puternică. În continuă pendulare între contrarii, confesiunea se desfășoară ambiguu, implicând un mare grad de relativitate: „În ora de geometrie tăiam copaci,/ și priveam cercurile,/ dar nu priveam cercurile,/ ci niște păsări în cercuri,/ dar nici păsări în cercuri nu erau” (Lecție). Germinativul (sâmburele), concentrarea sugerată
VLAD-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290601_a_291930]