4,926 matches
-
autorului, ale acestora, el referindu-se în special la atacurile contra lui Diodor din Tars și a lui Teodor din Mopsuestia ca și la nașterea și consolidarea monofizismului. O a treia parte evocă și evaluează perioada cea mai recentă a controversei, începând cu înscăunarea la Constantinopol a patriarhului Flavian după Proclus și continuând cu manevrele lui Eutihie, depunerea lui Flavian și “înșelătoria” de la Efes din 449, până la înscăunarea lui Leon după Celestinus ca episcop al Romei și promulgarea Tomus Leonis (aici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu poate fi definit ca un neocalcedonian, ci ca un calcedonian autentic) și, de pe o poziție ce concorda cu neocalcedonismul lui Justinian, de către Leonțiu din Ierusalim (aici, pp. ???-???, respectiv ??? Politica teologică a lui Justinian s-a focalizat și asupra aplanării controverselor ce se aprinseseră din nou în jurul lui Origen, după conflictele din epoca lui Teofil din Alexandria (aici, p. ???). Încă o dată, călugării se numărau printre protagoniști; într-adevăr, origenismul, mai ales în versiunea lui Evagrie Ponticul (aici, p. ???), asigura un temei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
au fost subscrise de toți episcopii în afară de unul singur, în timp ce călugării origeniști din Noua Laură au refuzat să se supună și au fost expulzați cu forța din dioceza Ierusalimului, fiind înlocuiți cu alții „ortodocși” (555). Acest episod a marcat încheierea controverselor origeniste. În ce privește conciliul de la Constantinopol, acesta a avut ca rezultat principal condamnarea celor Trei Capitole printr-o formulă cristologică prin care era oficializat neocalcedonismul: prin aceasta se proclama în Cristos „unirea potrivit cu alcătuirea sau potrivit cu ipostaza” și se afirma că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Ancyra, Teodoret), apolinariștii (Chiril, Teodoret). Mult mai vie este lupta pentru doctrinele cristologice, în special aceea care începe după Calcedon. Autori ca Sever de Antiohia scriu opere teologice de bună calitate, dar numai în măsura în care trebuie să se implice în controverse. Limbajul devine foarte tehnic; retorica și mai ales dialectica cea mai subtilă sunt puse în slujba dezbaterii cristologice. Dintre formele literare, în afară de tratatul teologic, adesea polemic, sunt mai cultivate cele mai potrivite pentru dezvoltarea unor argumentări teologice într-un context
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
el numai șase scrisori. Una din ele este un răspuns la o misivă a lui Chiril în care îl îndeamnă să nu adopte față de Nestorios o atitudine foarte rigidă care ar putea duce la o schismă în cadrul Bisericii din cauza unei controverse născute mai mult din cauza unor probleme de limbaj decât de ortodoxie; Acacius declară astfel că este de acord cu poziția lui Ioan de Antiohia. În culegerile de acte ale conciliului din Efes și în Synodicon contra Tragediei lui Irineu (cf.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
161-162 (către Maximian din Constantinopol); I, 4, pp. 243-245 (mărturisire de credință); Sever din Antiohia, Contra nelegiuitului gramatic III, 2, trad. din lat. J. Lebon în CSCO 94, 10-11. Studii: G. Bardy, Acace de Bérée et son rôle dans la controverse nestorienne, RevSR 18 (1938), 20-44. 2. Macarie din Magnezia În 1876, Ch. Blondel a publicat, pornind de la un manuscris din secolul al XV-lea sau al XVI-lea, găsit la Atena, însă ulterior dispărut, o mare parte dintr-o operă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Aceasta e citată pentru prima oară de patriarhul Constantinopolului, Nichifor (805-815), care, pentru a contracara modul cum o foloseau iconoclaștii, reproduce un pasaj din cartea I. În secolul al XVI-lea, iezuitul Francisco Torres (mort în 1584) a citat, în cadrul controversei cu protestanții în privința euharistiei, diverse fragmente din această operă dintr-un manuscris din Biblioteca Marciana din Veneția care conținea textul integral compus din cinci cărți; din nefericire, și acel manuscris, consultat de el în 1552, probabil, a dispărut și n-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
oricărei înțelegeri cu el, propunând să fie mobilizați contra acestuia și episcopii din Occident. Acest proiect este pus în practică de Euteriu și Helladius din Tars prin scrisoarea trimisă la Roma lui Sixtus în care sunt expuse din nou fazele controversei nestoriene și este deplânsă schimbarea de atitudine a lui Ioan de Antiohia; în fine, într-o scrisoare adresată lui Alexandru de Hierapolis, Euteriu reia argumentele împotriva cristologiei lui Chiril, încercând să salveze măcar în parte frontul antialexandrin. Stilul pătimaș al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a ținut o predică despre Fecioară ca Theotokos în prezența lui Nestorios care a considerat necesar să intervină imediat după aceea pentru a recomanda prudență în privința elogiilor la adresa Fecioarei. De altfel, nu rezultă că Proclus ar fi participat activ la controversa nestoriană. După destituirea lui Nestorios (11 iulie 431), alegerea lui Proclus a fost blocată în temeiul unui canon al conciliului de la Antiohia (341) prin care se interzicea transferul unui episcop de la un episcopat la altul, și cel ales a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
latină) din scrisoarea a 4-a, adresată lui Ioan de Antiohia, în care Proclus afirmă: „mărturisim că Unul din Sfânta Treime a fost crucificat după trup, și nu hulim considerând divinitatea supusă pătimirilor”. Acest enunț va provoca vii discuții în timpul controverselor teopaschite din secolul al VI-lea (cf. aici, p. ???); însă formularea lui dovedește că Proclus a adoptat o formulă preexistentă pe care a vrut s-o clarifice prin „după trup” și prin a doua parte a frazei tocmai pentru a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
studiu global despre Ghenadie (54-72) și e urmată de un amplu comentariu (85-108). 12. Basilius din Seleucia Episcop de Seleucia în Isauria de la o dată incertă (după 431) până la moartea sa în 459, a ieșit în evidență prin șovăielile sale în timpul controverselor iscate de monofizism. L-a condamnat la sinodul din Constantinopol din 448, însă la așa-zisul brigandaj de la Efes din 449 (intimidat de Dioscor din Alexandria, așa cum a afirmat ulterior) a votat reabilitarea lui Eutihie și depunerea lui Flavian de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Chiril și încerca să-l izoleze pe Nestorios chiar în raport cu tradiția antiohiană (Synodicon-ul îl apără și pe Teodoret). În ciuda latinei mediocre și adesea greu de înțeles, culegerea e foarte prețioasă pentru că adună la un loc multe din sursele referitoare la controversa nestoriană. Bibliografie. Ediții: Epistola către episcopi: ACO I, 5, pp. 135-136. Synodicon-ul, păstrat în două manuscrise într-o anexă a traducerii latine a actelor de la Efes, este editat în ACO I 4 (și deja în PG 84, 565-864). Despre Irineu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Apoi, trecuse în tabăra cealaltă și se mutase în Palestina unde încercase să-i convingă pe monahi și episcopi să nu mai fie îngăduitori cu anticalcedonismul; a avut loc probabil o dispută publică între el și Sever, urmată de o controversă în scris. Nefalie a citit în public și a făcut să circule apoi un text intitulat Apologie a conciliului de la Calcedon în care apăra formula celor două naturi, încercând însă să demonstreze că aceasta este echivalentă cu cealaltă: „o singură
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Sergius și trei răspunsuri din partea lui Sever. În ultima, Sergius, după ce citează diverse pasaje din epistolele lui Sever, declară că aderă la poziția sa care corespunde învățăturii Părinților Bisericii. Tot în traducere siriană s-a păstrat amplul dosar al controversei dintre Sever și Iulian de Halicarnassus. Aceasta a început în anii în care amândoi erau exilați în Egipt, lângă Alexandria, ca urmare a politicii anticalcedoniene a lui Justin. Încă de la Constantinopol, unde în jurul anului 510 episcopul de Halicarnassus îl ajutase
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
s-au păstrat doar câteva fragmente. Scrierea lui Iulian este oricum citată în Apologia tratatului Philalethes, compusă de Sever pentru a combate tentativa adepților lui Iulian de a folosi afirmațiile din Philalethes ca probe în favoarea opiniilor proprii. Toată desfășurarea acestei controverse se situează înainte de 528, an în care întregul dosar a fost tradus în siriană de Pavel din Calinice (câteva fragmente au fost recuperate din manuscrisele catenare exegetice). În mod tradițional, i se atribuia lui Iulian o poziție eutihiană potrivit căreia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
permis lui Sever și adversarilor ulteriori ai lui Iulian să-l eticheteze drept eutihian și docetist. Contestată la început, această interpretare a lui Draguet pare astăzi acceptată de mai toată lumea. Cât despre scrierile lui Iulian, în afară de scrisorile inserate în dosarul controversei cu Sever, traduse în siriană, și în afară de pasajele citate de adversarul său, n-au supraviețuit din ele decât fragmente risipite ici-colo. Ne-au rămas de la Sever 125 de omilii de amvon, adică rostite din amvonul episcopal din Antiohia între 512
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Puține epistole s-au păstrat în coptă și în arabă. Prin manuscrise catenare ne-au fost restituite însă numeroase fragmente în greacă. Destinatarii și conținuturile scrisorilor sunt foarte diverse; ele constituie o sursă importantă de informații despre viața ecleziastică și controversele teologice din acea perioadă. Dacă scrisorile din cartea a șaptea din Eklogai se referă mai cu seamă la chestiuni bisericești, printre celelalte se găsesc și numeroase expuneri doctrinare. Așa sunt (pentru a nu menționa decât foarte puține exemple) cele două
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
37-244. Totodată, I.R. Torrance, Christology after Chalcedon. Severus of Antioch and Sergius the Monophysite, Canterbury Press, Norwich 1988. - Despre Nefalie: S. Helmer, Der Neuchalcedonismus (mai sus, p. ???), pp. 151-159. Despre Iulian de Halicarnassus: R. Draguet, Julien d’Halicarnasse et sa controverse aves Sévère d’Antioche sur l’incorruptibilité du corps du Christ. Étude d’histoire littéraire et doctrinale suivie des fragments dogmatiques de Julien (texte syriaque et traduction grecque), Impr. P. Smeesters, Louvain 1924. 19. Ioan de Scitopolis Episcop de Scitopolis
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ioan Damaschinul citează un scurt fragment dintr-un tratat Despre Ioan Gramaticul și sinod. Un fragment dintr-o scriere în care e combătut filosoful și presbiterul Acacius din Apamea conține definiții bazate pe etimologii ale unor termeni tehnici folosiți în controversa cristologică. Un codex de la Veneția conține douăsprezece anateme îndreptate contra lui Nestorios și a lui Eutihie despre care e greu de spus dacă alcătuiesc un text autonom, sau o parte dintr-o scriere mai amplă. În fine, fragmente din câteva
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu se va remedia decât în 689. Mai există o altă scriere a lui Justinian referitoare la această chestiune: o scrisoare lungă prin care este desființată o operă pierdută al cărei autor, necunoscut, lua apărarea celor Trei Capitole. În contextul controverselor iscate în jurul lui Origen (aici, mai sus, pp. ???-???), Justinian a trimis în 543 celor cinci patriarhi un Tratat contra nelegiuitului Origen și a odioaselor sale doctrine din care s-a păstrat exemplarul trimis lui Mena, patriarhul de Constantinopol. Erau stigmatizate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Gray) plasează activitatea lui Leontie mai degrabă la Ierusalim. Redactarea scrierilor lui Leontie este plasată de M. Richard între 538 (moartea lui Sever de Antiohia care nu pare să mai fie considerat în viață în Contra monofiziților) și anii 543-544 (începutul controversei celor Trei Capitole despre care nu se vorbește nicicum în cele două opere ale lui Leontie). Tratatul Contra monofiziților se compune de fapt din două opere distincte. Prima (PG 86/2, 1769-1804) este constituită din 63 de aporii, adică de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
activitatea sa ca responsabil al spitalului. Circa cincizeci de scrisori ale celor doi asceți sunt adresate lui Andrei, însărcinat cu îngrijirea lui. Varsanufie corespondează (13 epistole) și cu un anume Eutimie, pasionat de interpretarea alegorică a Scripturilor. Interesante pentru cunoașterea controverselor origeniste din secolul al VI-lea sunt unele scrisori (600-607) prin care Varsanufie și Ioan răspund unui călugăr care a citit scrieri ale lui Origen, Didim, Evagrie; Varsanufie încearcă întâi să-l convingă pe acest călugăr să se ocupe mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lor de „duhovnici”, un principiu ce va fi foarte răspândit în Biserica din Orient. În schimb, este aproape absentă - cu excepția schimbului de scrisori privitoare la origenism - problematica teologică propriuzisă, lucru ce dovedește neîncrederea călugărilor în speculație, legată evident de acutizarea controversei origeniste ca și de hotărârea lor de a evita provocarea unor tensiuni într-un mediu și așa agitat de controversele monofizite. Speculația cristologică și raportarea la Calcedon lipsesc, însă spiritualitatea centrată pe figura lui Cristos și pe imitarea lui își
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
schimbului de scrisori privitoare la origenism - problematica teologică propriuzisă, lucru ce dovedește neîncrederea călugărilor în speculație, legată evident de acutizarea controversei origeniste ca și de hotărârea lor de a evita provocarea unor tensiuni într-un mediu și așa agitat de controversele monofizite. Speculația cristologică și raportarea la Calcedon lipsesc, însă spiritualitatea centrată pe figura lui Cristos și pe imitarea lui își trage seva (așa cum a subliniat L. Perrone) dintr-o adâncă reflecție teologică bazată pe meditația asupra Scripturii. Cuvintele Părinților din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o operă posibilă a lui Marcian din Betleem. A. van Roey insistă însă asupra incompatibilității dintre tezele teologice din tratatele 4 și 8 care, în opinia sa, nu pot să aparțină aceluiași autor; tratatul 4 este compus, crede cercetătorul, după controversa nestoriană. Bibliografie. Repertoar de texte în CPG II, n. 3885-3900. J. Lebon, Le moine saint Marcien. Étude critique des sources; édition de ses écrits, Spicilegium sacrum Lovaniense, Leuven, 1968; J. Kirchmeyer, Le moine Marcien (de Bethléhem?), în Studia Patristica V
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]