1,443 matches
-
metric, un șir fundamental, numit și șir Cauchy este un șir formula 1 de elemente , având proprietatea că, pentru orice formula 2, există un rang formula 3 astfel încât formula 4 cu formula 5 și formula 6, are loc formula 7, unde formula 8 este funcția distanță. Un șir convergent este întotdeauna șir Cauchy. Spațiile metrice complete sunt, prin definiție, acele spații metrice în care este adevărată și reciproca (orice șir Cauchy este convergent). 1. Cel mai întâlnit exemplu de șir Cauchy este modul de construcție a unui număr real
Șir Cauchy () [Corola-website/Science/309768_a_311097]
-
astfel încât formula 4 cu formula 5 și formula 6, are loc formula 7, unde formula 8 este funcția distanță. Un șir convergent este întotdeauna șir Cauchy. Spațiile metrice complete sunt, prin definiție, acele spații metrice în care este adevărată și reciproca (orice șir Cauchy este convergent). 1. Cel mai întâlnit exemplu de șir Cauchy este modul de construcție a unui număr real, prin utilizarea secvențelor de numere raționale. Dacă avem un număr, să zicem cifra 0 și o secvență Cauchy care stă la baza acestui număr
Șir Cauchy () [Corola-website/Science/309768_a_311097]
-
demonstra că șirul: este divergent. Pentru aceasta este suficient să se arate că există un formula 13 și un formula 14 astfel încât formula 15 Într-adevăr, pentru formula 16 "Definiție". Fie formula 18 un șir de funcții, formula 19 Se spune că șirul formula 20 este "punctual convergent pe" formula 21 către "f" pentru formula 22 și se scrie formula 23 dacă formula 24 (în formula 25) pentru formula 26 "Definiție". Un șir formula 27 de funcții formula 19 se numește "uniform convergent pe" formula 29 "către o funcție" formula 30 și se scrie formula 31 dacă este îndeplinită
Șir Cauchy () [Corola-website/Science/309768_a_311097]
-
formula 18 un șir de funcții, formula 19 Se spune că șirul formula 20 este "punctual convergent pe" formula 21 către "f" pentru formula 22 și se scrie formula 23 dacă formula 24 (în formula 25) pentru formula 26 "Definiție". Un șir formula 27 de funcții formula 19 se numește "uniform convergent pe" formula 29 "către o funcție" formula 30 și se scrie formula 31 dacă este îndeplinită următoarea condiție: "Teoremă" ("Criteriul fundamental de convergență uniformă al lui Cauchy") Șirul de funcții formula 36 converge uniform pe mulțimea formula 37 astfel încât formula 38
Șir Cauchy () [Corola-website/Science/309768_a_311097]
-
F"("s") a lui "ƒ" converge dacă limita există. Transformarea Laplace converge absolut dacă integrala există (ca integrală Lebesgue). Transformata Laplace este înțeleasă de regulă în primul sens, cel al convergenței simple. Mulțimea valorilor pentru care "F"("s") este absolut convergentă este fie de forma Re{"s"} > "a" fie de forma Re{"s"} ≥ "a", unde "a" este o constantă reală extinsă, −∞ ≤ "a" ≤ ∞. Constanta "a" este cunoscută ca abscisa de absolut convergență, și depinde de creșterea lui "ƒ"("t"). Analog, transformata bilaterală
Transformată Laplace () [Corola-website/Science/309834_a_311163]
-
de creșterea lui "ƒ"("t"). Analog, transformata bilaterală converge absolut pe o fâșie de forma "a" < Re{"s"} < "b", incluzând posibil și liniile Re{"s"} = "a" sau Re{"s"} = "b". Submulțimea valorilor lui "s" pentru care transformata Laplace este absolut convergentă se numește "regiune de absolut convergență" sau "domeniu de absolut convergență". În cazul bilateral, el se numește uneori "fâșia de absolut convergență". Transformata Laplace este analitică în regiunea de absolut convergență. Similar, mulțimea valorilor pentru care "F"("s") converge se
Transformată Laplace () [Corola-website/Science/309834_a_311163]
-
Re{"s"} = "a". În regiunea de convergență Re{"s"} > Re{"s"}, transformata Laplace a lui "ƒ" se poate exprima prin integrare prin părți, integrala fiind Adică, în regiunea de convergență "F"("s") poate fi exprimată efectiv ca transformata Laplace absolut convergentă a altei funcții. În particular, ea este analitică. Există mai multe teoreme, de forma teoremelor Paley-Wiener, legate de relația dintre proprietățile lui "ƒ" și proprietățile transformatei Laplace în regiunea de convergență. Date fiind funcțiile "f"("t") și "g"("t"), și
Transformată Laplace () [Corola-website/Science/309834_a_311163]
-
pătratul funcției delta este divergent. Factorul formula 182 este o cantitate infinitezimală care există pentru a fi siguri că integrarea peste K este bine condiționaltă. La limită când formula 182 tinde spre zero, K devine pur oscilator, integrala lui K nefiind absolut convergentă. În restul acestei secțiuni, aceasta va fi setată la zero, dar pentru ca toate integrările asupra stărilor intermediare să fie bine condiționate, limita formula 187, trebuie luată doar după calculul starii finale. Propagatorul este de fapt amplitudinea necesară pentru atingerea punctului x
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
este mic există o rapidă anulare a fazei peste tot cu excepția unui punct. Acest lucru este riguros adevărat când limita formula 191, este luată după ce se fac toate calculele. Deci, nucleul propagatorului este evoluția în timp a funcției delta, continuă și convergentă catre funcția inițială delta la timpi mici. Dacă funcția de undă inițială este o țintă infinit îngustă în poziția formula 192, atunci: devine o undă oscilatoare: Deoarece fiecare funcție poate fi scrisă ca o sumă de ținte înguste: evoluția în timp
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
la diferența de funcție prin același nume: Invarianța translației înseamnă că multiplicarea matricii continue: este într-adevăr o convoluție: Exponențiala poate fi definită într-un interval de timp t, care include valori complexe, atâta timp cât integrala asupra nucleului de propagare rămâne convergentă. Atâta timp cât partea reală a lui z este pozitivă, pentru valori mare ale lui x, K descrește exponențial, iar integrala peste K este absolut convergentă. Propagatorul Schrödinger este limita acestei expresii când z se apropie de axa imaginară, adică: și acest
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
un interval de timp t, care include valori complexe, atâta timp cât integrala asupra nucleului de propagare rămâne convergentă. Atâta timp cât partea reală a lui z este pozitivă, pentru valori mare ale lui x, K descrește exponențial, iar integrala peste K este absolut convergentă. Propagatorul Schrödinger este limita acestei expresii când z se apropie de axa imaginară, adică: și acest lucru dă o explicație mai abstractă pentru evoluția în timp a împrăștierii gaussiane. Din identitatea fundamentală exponențială, sau integrala de drum, formula: este valabilă
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
de axa imaginară, adică: și acest lucru dă o explicație mai abstractă pentru evoluția în timp a împrăștierii gaussiane. Din identitatea fundamentală exponențială, sau integrala de drum, formula: este valabilă pentru toate valorile complexe z, pentru care integralele sunt absolut convergente, încât operatorii sunt bine definiți. Astfel că, evoluția cuantică începută de la împrăștierea gaussiană, care este nucleul K al difuziunii: dă starea evoluției în timp: Acest lucru expică forma difuzivă a împrăștierii gaussiene: Principiul variational afirmă că pentru orice matrice A
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
rezervă nutritivă și de izolator termic și mecanic. Acești lobuli sunt separați prin septe conjunctive, în care se găsesc vase și nervi. O structură tegumentară mai deosebită este linia apocrină. Ea se întinde de la axilă, în regiunea mamelonară și coboară convergent lateral spre perineu. Este alcătuită din aglomerări celulare clare ce, structural, se apropie de celulele glandulare mamare. În această accepțiune glanda mamară poate fi privită ca o glandă apocrină enormă cu o structură corelată cu funcția sa secretorie. Între modalitatea
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
de Carpelit), granițele și dioritele din partea cea mai înaltă (în care se află vârful Țuțuiatu), cuarțitele, filitele etc. Urmează spre vest prima culme secundară numită Culmea Cheii, cu vârful Pricopan (370 m) și masivul Maegina (285 m), ce se îndreaptă convergent prin Dealul Carapacea tot spre Dealul Carpelit. Culmea Pricopanului sau Cheii (cu numeroase vârfuri ascuțite) și masivul Megina închid depresiunea longitudinala Greci, drenata de două vai, largi, - Dumbravei și Plopilor, ce se prelungește spre nord-est, cu partea superioară a depresiunii
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
integrabile "ƒ" este mărginită și continuă, dar nu neapărat integrabilă. De exemplu, transformata Fourier a funcției dreptunghiulare (care este o funcție treaptă și deci integrabilă) este "funcția sinc", care nu este integrabilă Lebesgue, cu toate că are o integrală improprie care este convergentă, dar nu "absolut convergentă". În general nu este posibil "transformarea inversă" ca o integrală Lesbesgue. Totuși, când "ƒ" și formula 34 sunt integrabile, următoarea egalitate inversă este adevărată pentru aproape toate valorile "x": Aproape peste tot "ƒ" este egală cu funcția
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
și continuă, dar nu neapărat integrabilă. De exemplu, transformata Fourier a funcției dreptunghiulare (care este o funcție treaptă și deci integrabilă) este "funcția sinc", care nu este integrabilă Lebesgue, cu toate că are o integrală improprie care este convergentă, dar nu "absolut convergentă". În general nu este posibil "transformarea inversă" ca o integrală Lesbesgue. Totuși, când "ƒ" și formula 34 sunt integrabile, următoarea egalitate inversă este adevărată pentru aproape toate valorile "x": Aproape peste tot "ƒ" este egală cu funcția continuă dată de partea
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
n" = 1 și , dacă una este luată drept "E" = (−R, R), atunci "ƒ" converge spre "ƒ" în "L" când "R" tinde spre infinit, datorită transformării Hilbert mărginite. În mod natural s-ar crede că și pentru "n" > 1 ar fi convergentă. Acest lucru nu se întâmplă în toate cazurile. De exemplu, în cazul în care "E" este un cub cu latura "R", operatorul sumei parțiale este încă convergent. La fel și sfera euclidiană "E" = {ξ : |ξ| < R}, pentru ca operaturul sumei parțiale
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
În mod natural s-ar crede că și pentru "n" > 1 ar fi convergentă. Acest lucru nu se întâmplă în toate cazurile. De exemplu, în cazul în care "E" este un cub cu latura "R", operatorul sumei parțiale este încă convergent. La fel și sfera euclidiană "E" = {ξ : |ξ| < R}, pentru ca operaturul sumei parțiale să conveargă este necesar ca multiplicatorul pentru sfera de rază unitate să fie mărginit în "L"(R). Pentru "n" ≥ 2 avem celebra teoremă a lui Charles Fefferman
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
în Atlanticul de sud între 16 - 17 aprilie. Toate cele patru submarine au ajuns cu bine la Bordeaux între 7 și 20 mai. Elementele Diviziei a 5-a indiene venite din Asmara și Forța Briggs s-au apropiat pe direcții convergente de Massawa. După câteva lupte dure de apărare, garnizoana italiană din Massawa, lipsită de combustibil, muniție și hrană, a cedat. Unitățile franceze din Forța Briggs au peluat controlul asupra Montecullo și Fort Umberto pe 7 aprilie și au întrat în
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
consternare și groază în Marea Britanie. Winston Churchill a emis faimosul ordin " Scufundați cuirasatul Bismarck!", ceea ce a pornit o adevarată hăituiala în Atlanticul de Nord. 2 portavioane, 3 cuirasate și 40 de nave mai mici (crucișătoare și distrugătoare) au început mișcări convergente înspre ruta estimată a navei germane. Într-o mișcare curajoasă, cuirasatul Prince of Wales, desi avariat și cu viteză limitată la 26 de noduri, a încercat să intercepteze din nou navele germane, escortat fiind de crucișătoarele Suffolk și Norfolk. Bătălia
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
din zonă (a 4-a și a 5-a) au atacat din Sudan, fiind sprijinite de atacul forțelor Aliate din Kenya. Aliații au organizat o debarcare amfibie în Somalia Britanică, trupele plecând din Aden. Cele trei coloane s-au îndreptat convergent spre capitala țării, Addis Ababa, care a fost ocupată la începutul lunii mai 1941. Italienii au încercat să organizeze o ultimă rezistență în jurul orașului Amba Alagi, dar au fost nevoiți să capituleze până la milocul lunii mai 1941. Ultimele forțe italiene
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
fost programtă în aceeași zi, debarcarea de la Taranto fiind efectuată de Divizia 1 aeropurtată britanică fiind efectuată direct în port, de pe vasele de război. Știrile despre capitularea semnată de rege și Badoglio au fost radiodifuzate în timp ce coloanele aliate se îndreptau convergent spre Salerno. Germanii au reacționat rapid după capitularea italienilor. Ei dezarmat trupele italiene care se aflau în preajma trupelor proprii și au ocupat rapid poziții defensive lângă Salerno. În scurtă vreme, trupele italiene au fost dezarmate în toată Italia și în
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
logicului și a realității. Observăm în tabelul deducțiilor că fiecare dintre cele trei implicații se divid în alte trei implicații mai complexe ș.a.m.d. Dintre toate acestea, trei prezintă o importanță deosebită: Acestea sunt orto-deducțiile, operații definite ca succesiuni convergente de implicații ale implicațiilor fundamentale. Orto-deducția pozitivă sau identificatoare este ansamblul de implicații orientată "asimptotic" spre polul logic imposibil în care se actualizează infinit implicația pozitivă. Aceasta alcătuiește structura teoriei fizice clasice, a cauzalității acesteia și a experienței matematice corespondente
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
să se facă să coincidă punctul focal imagine al primei lentile cu punctul focal obiect al celei de-a doua lentile. În acest caz prima lentilă este denumită obiectiv, iar cealaltă ocular. O formulă optică care să grupeze o lentilă convergentă și o lentilă divergentă, unde focarul imagine al uneia se confundă cu focarul obiect al celeilalte este posibilă. Această formulă permite să se reducă problemele sistemului. Dar potrivit combinației de lentile, această rază va fi mai apropiată sau mai îndepărtată
Sistem afocal () [Corola-website/Science/318441_a_319770]
-
α'/α și lărgirea fasciculului: G= F/f, unde F distanța focală a obiectivului și f distanța focală a ocularului. Raportul mărimilor fasciculului la intrare și la ieșire este egal cu: 1/G Un teleobiectiv este format dintr-un sistem convergent în față căruia se plasează un sistem afocal, iar prin aceasta, unghiul câmpului este redus, astfel se obține un obiectiv care produce o mărire identică cu a unui obiectiv cu focală lungă normală, dar cu probleme reduse. Un telescop (sau
Sistem afocal () [Corola-website/Science/318441_a_319770]