1,710 matches
-
partea dreaptă a zidului dinspre apus, ea se învecinează cu poarta zidită zisă "a lui Barclay", lângă care Profetul și-a legat iapa înaripată Al-Buraq, în timpul călătoriei lui nocturne, și pe unde cruciații pătrundeau călare pe esplanada Moscheilor, călcând cu copitele indiferente ale cailor lor, evrei și musulmani. "Săriți! Al-Aqsa e în primejdie!" Șeicul Tamini denunță de la Nablus "un proiect rasist" vizând recucerirea muntelui Moriah și lansează chemarea la o "zi a mâniei". Există și precedente. Incidentele din 1996, ca urmare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
te întorci la Sion fără ca Dumnezeu să se întoarcă și el aici ar fi un lucru lipsit de logică. Faptul cel mai întristător, în această curioasă involuție a statului Israel (o invenție laică), pe pământul lui Israel (reminiscență biblică), este copita măgarului: vârful avansat al spiritului pozitivist, cel al fondatorilor acestui stat, s-a transformat în vârful de lance al supranaturalului. Dacă bunii mei magiștri parizieni ar fi putut presimți așa ceva, ar fi avut loc multe sinucideri la Sorbona. Mă întreb
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sens. Perfect, e OK. Patru cincimi din totalitatea spectrului. Mai înspre margini, inoportunii stânjeniți, cei care n-au niciun cuvânt de spus. Măgarul lui Buridan, care nu se poate decide între căpița de fân și pârâul de colea, rămâne cu copitele curate, dar a refuza să intervină, mai devreme sau mai târziu, n-ar fi decent. Așadar, de partea cui? Ca un creștin ateu ce sunt, aș răspunde fără ezitare: de partea celui mai slab, hic et munc. Am avea nevoie
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Uite, măi, s-a pus să-și roadă lanțul... Când am pornit de la Fălticeni, ce gros era! ș-acu-i numai cât degetul ist mititel!..." În tabără, după ploae: "Știi cum fugea artileria, azi pe ploae? Ca vântul; și zvârleau caii cu copitele, brazde-brazde... Unul venea după aceea și semăna numai..." 4 Septembrie ISTORIA UNEI PĂLĂRII* La Hârlău, la d. avocat Totoescu, aflu despre o întâmplare petrecută aici, o întâmplare ca foarte multe altele, ca prea multe din nefericire. La d. Strul Cuten
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
socotit mai vrednici, au sărit peste împrejmuirea de răzlogi. Măgarul i-a simțit și s-a așezat într-un punct strategic, în unghiul păreților unei clădiri de bârne din marginea țarcului. S-a pus cu fruntea în unghi; iar cu copitele de dinapoi a făcut o apărare atât de dârză, încât, după câteva încercări, lotrii s-au retras chelălăind. Valea Frumoasei ediția III-a, pag. 18, rândul al patrulea de jos, după cuvântul poeni: în sihlă se așezaseră sitarii, sosiți de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
este fără rost din cauza iuțelii și a mulțimii cailor. Au cai mici, dar foarte buni la muncă, nu se prea deprind cu grajdul; chiar în mijlocul iernii pasc pe câmp și învățați de desprinderea zilnică și de nevoie ei zdrobesc cu copitele lor, deși nu au potcoave, gheața acoperă iarba.” Așadar, oștile Țărilor Române, aveau în secolele XIV-XVI efective foarte mari în comparație cu oștile feudale din apusul continentului. Aceste oști erau alcătuite din luptători care se bucurau de aprecieri laudative din partea străinilor care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de a susține fonetic coborârea, ca fază a saltului magic cu care bidiviul aduce natura de la început, fapt realizat prin întreruperea vocalei a, tot așa cum î din crâng și o din pod intercalate între vocalele mai înalte sugerează lovirea cu copita a semnificatului din planul semantic al colindei. Traseul calului poate fi lesne urmărit fonetic, ca un efect de palimpsest al peisajului ce se desfășoară sub ochii noștri. Calul vine de sus, coboară pentru a se încorda, și prin efectul strunirii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
intensă, sprijinită pe o structură fonetică cristalizată de forme lingvistice relevate prin imagini vizuale. Crescendo-ul evenimentelor se construiește pe o bază sonoră ascendentă la rândul ei. Crângul uscat înverzește, face vlăstare și umbră, iar piatra seacă pocnește ca sub copita lui Pegas și dă naștere la izvoare. Salturile fertilizatoare ale zeului vegetațional compus din cal și călăreț sunt resimțite pe plan fonic nu numai prin vocale, ci și prin efectul consoanelor alternante r și s, corespondente încordării și relaxării din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
adjuvantului inițiatic o reprezintă boul. Integrându-l în simbolistica taurului, descoperim un animal cu încărcătură uraniană, dată mai ales de coarnele sale, descrise în colinda de fată mare: „Da cărarea cine-o face?/ Face-o, face-o boul sur,/ Cu copite potcovite,/ Cu coarnele într-aurite” (BroșteniBrașov). Același prezent mitic dezvoltă un timp revolut, sacru. În basme conotația solară este și mai evidentă. Boii năzdrăvani își fac cunoscute numele odată cu puterile cosmice, procedeu stilistic utilizat mai ales în construcția personajului principal
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
au bune maniere: „Și când o mărs, o trecut pă lâng-o babă și nu i-o dat bună-zâua la babă” (UrmenișMaramureș), se dovedesc nemiloși: „- Tot ce întâlniți în cale, tot ce vedeți, nimic nu iertați! Și furnicile călcați-le sub copitele cailor!” (Poienari - Vulpești), sunt nechibzuiți cu maeștrii inițiatori: „N-au vrut să m-asculte ca să-i învăț câte ceva, ci au pornit de parcă le pusese oala: d-aia au și pățit-o”, nu pot identifica ajutoarele: „S-o dus, ș-o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este învârtit pe degetul mic de fratele „dioscur”, născut chiar pe tărâmul malefic. În baladă, atributele preluate de la diferite clase animaliere și mitologice sunt evidente: „Că zmeii sân’ noauă zmei/ Călare pe noauă lei,/ Varsă pe gură văpai/ și din copite schintei”. Leul, el însuși întrupare a haosului în colinde, devine pentru zmeu ceea ce Negru este pentru mezin. Ajutorul „cabalin” îi plasează pe zmeii suflători de foc, precum balaurii, în directă legătură cu energiile mistuitoare ale distrugerii prin ardere (văpăi, scântei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mic dintre frații săi, survine cel mai adesea în urma ajutorului eteric al vulturilor care aduc apă dintr-un spațiu privilegiat și marcat de prezențe animaliere feminine: „Vulturilor frațilorî,/ Voi mai sus să vă suițî/ Și mai jos să vă lăsați/ Copitele ciutelor/ În vinitu apelorî,/ Să loați apă-n gușicioară,/ Savai tină-n unghișoară”. Cunoscută ca transformare totemică a miresei în colindele de fată mare și orațiile de nuntă, ciuta amintește cauza bătăliei cu zmeii: răpirea fetei. Distrugerea singurului zmeu capabil
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să își alunge tatăl din sfera consacrată a noilor inițiați. Magia contactului cu urma omului sau a animalului reprezintă o credință universală, considerându-se că marca pe care o lasă trecerea pe pământ asigură atât o acțiune mediată prin talpă/copită, cât și una imediată, pentru că urma e chiar ființa care a lăsat-o. Basmele exemplifică în număr mare efectul contactului cu copita imprimată în sol. Într-un text cules de la un informator din Telega, Prahova, frații pierduți de mama vitregă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
considerându-se că marca pe care o lasă trecerea pe pământ asigură atât o acțiune mediată prin talpă/copită, cât și una imediată, pentru că urma e chiar ființa care a lăsat-o. Basmele exemplifică în număr mare efectul contactului cu copita imprimată în sol. Într-un text cules de la un informator din Telega, Prahova, frații pierduți de mama vitregă rătăcesc prin bunget, și băiatul resimte mai intens contactul numinos: „se frigeau bieții copilași, săracii, și mai ales băiatul, că lui îi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dea ființelor divine. Paharul înglobează un cumul de semnificații ce dau împreună imaginea „destinului uman, fie în ipostază pozitivă, fie negativă, pe întreaga durată a vieții sau în momentele ei principale”. Prin colinde, motivul în discuție asociază animalul totemic, din copitele căruia se vor face paharele, cu simbolurile creștine: grâul, vinul, mirul, pictate în interiorul cupei ceremoniale cu existență atestată. Nu întâmplător, tocmai vițade-vie și grâul sunt explicate în imaginarul mitologic universal drept rod al sângelui dintrun omor ritual. Putem deja să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
întâmplător, tocmai vițade-vie și grâul sunt explicate în imaginarul mitologic universal drept rod al sângelui dintrun omor ritual. Putem deja să punem în relație cele două tipuri de sorbire din membrele animalului mitic, din „paharul” imprimat pe pământ sau din copitele reconfigurate în pocal mistic. Sorbirea din locul infuzat cu energia sălbatică transmite în totalitate puterile animalului (și chiar înfățișarea lui), cel ce bea din paharul magic începe o nouă existență, în inima sacrului. Dacă adăugăm și comensualitatea nunții descoperim o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
doua cuminecare, cerbul este smuls spațiului specific (așa cum neofitul se desparte brusc de familie) și adus în universul uman, unde ordinea îi transformă trupul în mod aproape „instituțional”. Paharul este, așadar, o marcă a planului social, în timp ce apa băută din copita adâncită în pământ circumscrie flăcăul lumii sălbatice, făcându-l să ia forma totemului său. Colindele de tip III, 55, Leul, au un statut mai deosebit, dat mai întâi de prezența animalului în imaginarul carpato-danubiano-pontic, și apoi de confrun¬tarea propriu-zisă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de ciută.” (Luncavița - Tulcea), „Ș-o să ne gonească/ Pân’ la munți cărunți,/ Munți cărunți n-o fost/ Noi că mi l-om face/ Tot din păr de ciută,/ De ciută mioară/ La păr gălbioară. ”(Ostrov - Tulcea). Oasele, sângele, blana, alături de copite, gheare și dinți reprezintă elemente prin care neofiții „dobândeau putere asupra animalelor (...) dându-li-se o parte din animalul respectiv”, căci aceste „fragmente” animaliere sunt învestite cu o mare putere magică, adevărate chintesențe ale vitalității. Prin transformarea părților corporale în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
atributele acvatice de divinitate ce cunoaște „făgașele subterane” ale apelor. Calul din colindele tip Voinic chipeș călare opune forței distructive a soarelui natura sa acvatică atestată de toate miturile europene în care calul face să izbucnească izvoare lovind piatra cu copita, asemeni lui Pegas. Legătura calului cu apa și entitatea comună pe care o formează cu eroul inițiat prin mare are o bază mitologică și mai largă, căci, de la navele vikingilor, la gondolele venețiene și cei patru cai care străjuiesc magic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
leagănului dintre coarne păstrând construcția poetică în aceeași sferă simbolică: „Acolo susu, mai din susu,/ Hai Leroi, ler Doamne!/ Est-un strat de busuioc/ Cu cărare pe mijloc./ Da cărarea cine-o face?/ Face-o, face-o boul sur,/ Cu copite potcovite,/ Cu coarnele într-aurite./ Dar în coarne ce mi-și poartă?/ Poartă-un leagăn de mătasă./ Da-n leagăn cine-i culcat?/ Ana fata de-mpărat./ - Scoală, Ano, nu durmi,/ Că doar de-asară ți-a fi!/ Că de când ai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mare, se realizează transferul magic prin contagiune, tinerii devin animalul mitic însuși iar unirea lor ia contur arhetipal. În locuința aceasta O. Buhociu vede o prelungire a leagănului de mătase, continuare ce își găsește argumentul în credința totemică. Paharele sau copitele din care se bea dau „sănătate, putere și chiar frumusețe, căci fiarele codrului sunt considerate cele mai «evoluate» ființe pe scara animală”. Într-o colindă din Zozuleni, Râbnița divinitatea păgână a Crăciunului primește podoabe din carnea animalului arhetipal: „Da’ș
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
colinda dulfului de mare, se realizează transferul magic prin contagiune, tinerii devin animalul mitic însuși, iar unirea lor ia contur arhetipal. În locuința aceasta O. Buhociu vede o prelungire a leagănului de mătase, cu argumentul în credința totemică. Paharele sau copitele din care se bea dau „sănătate, putere și chiar frumusețe, căci fiarele codrului sunt considerate cele mai «evoluate» ființe pe scara animală”. Simbol atât al nașterii inițiatice, cât și al trecerii ca-ntr-o corabie a lui Charon spre moarte
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
țîpă pară de foc pă nări, să ușc, să facă uscat: nu pote fa uscat, că-i face apă fără fund, nu pote mș” (Racșa - Satu Mare). Apa, ca depozitar al existențelor posibile, își opune vitalitatea focului malefic, pustiitor, aruncat de copitele bidiviului. Lupta dintre viață și moarte se duce prin intermediul copitelor, a căror forță de temut trece în registrul magic. Copita intermediază raportul dintre natura superioară a calului și mediul în care pătrunde și, în același timp, poartă marca apartenenței animalului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
uscat: nu pote fa uscat, că-i face apă fără fund, nu pote mș” (Racșa - Satu Mare). Apa, ca depozitar al existențelor posibile, își opune vitalitatea focului malefic, pustiitor, aruncat de copitele bidiviului. Lupta dintre viață și moarte se duce prin intermediul copitelor, a căror forță de temut trece în registrul magic. Copita intermediază raportul dintre natura superioară a calului și mediul în care pătrunde și, în același timp, poartă marca apartenenței animalului la o anumită dimensiune. Într-un basm cules în secolul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fund, nu pote mș” (Racșa - Satu Mare). Apa, ca depozitar al existențelor posibile, își opune vitalitatea focului malefic, pustiitor, aruncat de copitele bidiviului. Lupta dintre viață și moarte se duce prin intermediul copitelor, a căror forță de temut trece în registrul magic. Copita intermediază raportul dintre natura superioară a calului și mediul în care pătrunde și, în același timp, poartă marca apartenenței animalului la o anumită dimensiune. Într-un basm cules în secolul al XlX-lea, ascensiunea în planul sacru este posibilă numai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]